Excursie in inima Masivului Ceahlau - Dragos Asaftei

De foarte mult timp imi doresc sa urc pe Masivul Ceahlau. Totul a pornit de la povestile tatalui meu despre perioada in care el, cu cativa amici, a urcat pe Muntele Ceahlau, pana pe Varful Toaca, in urma cu peste 20 de ani. De atunci lucrurile s-au mai schimbat, insa frumusetea muntelui e aceeasi. M-am hotarat astfel sa repet calatoria si, impreuna cu inca doi prieteni, am pornit catre Ceahlau, urmand traseul Odorheiu-Secuiesc - Cheile Bicazului - Izvorul Muntelui.

Cu mine am avut Nikon D7000 si obiectivul Nikkor AF-S 28-300mm f/3.5-5.6, un obiectiv all around de care m-am indragostit imediat. Desi aveam la mine si 50 f1.8, 18-55, 55-200 si 24 f2.8, nu le-am folosit deloc toata excursia. Nu ma asteptam la acest lucru, insa, in momentul in care am vazut cat de bun poate fi 28-300-le pentru majoritatea situatiilor, am zis ca nu are rost sa il mai schimb. Veti vedea in fotografiile de mai jos de ce zic acest lucru.
Calatoria noastra a inceput undeva la 4 dimineata cand am plecat din Odorheiu-Secuiesc insotiti de o ploaie puternica de care parca nu mai scapam. Am fost atentionati ca nu vom avea parte de vreme buna, insa ne-am incapatanat sa mergem chiar si asa.
Prima oprire am facut-o la Lacul Rosu. Aici era o liniste de necrezut la ora 6 dimineata. Doar niste rate salbatice si o gaita dadeau viata locului. Totul era parca desprins dintr-un peisaj complet inghetat. Totusi, cei 300mm ai obiectivului si stabilizatorul optic m-au ajutat enorm de mult. Am reusit sa fotografiez, din mana, la 300mm cu 1/20s. Iata gaita despre care v-am povestit.

 
Gaita - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/20s, f/5.6, ISO 800, 300mm

Lumina nu a fost de partea mea nici atunci cand am incercat sa fotografiez rata salbatica asa ca, din nou, stabilizatorul optic a fost avantajul cel mai mare de care puteam sa am parte.

 
Rata salbatica - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/160s, f/5.6, ISO 3200, 300mm

Ne-am continuat drumul, in acelasi timp cu ploaia, si, pentru ca am ajuns prea repede la punctul de oprire, Izvorul Muntelui, ne-am decis sa mergem pana la Barajul Bicaz, de la inaltimea caruia am avut parte de un peisaj minunat.

 
Peisaj de pe Barajul Bicaz - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/250s, f/3.5, ISO 250, 28mm

Aici am zabovit cateva minute sa mai facem fotografii timp in care un domn simpatic a venit la noi cantand din acordeon melodii ce aveau sa ne ureze noroc in urcusul nostru pe munte. A fost foarte frumos momentul, interpretand in cateva minute o serie destul de lunga de melodii din folclorul romanesc. Partea comica a fost ca, la sfarsit, ne-a cerut sa-i dam 5 lei pentru ce a cantat. N-aveam la noi bancnote de 5 lei si a spus ca nu e nicio problema pentru ca el poate schimba si din 100. El facuse in cateva ore atat de multi bani incat putea sa schimbe orice suma.

 
Muzicianul de pe Barajul Bicaz - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/250s, f/3.5, ISO 400, 28mm

De aici am plecat inapoi la Izvorul Muntelui loc din care Muntii Ceahlau ni se aratau impunatori, acoperiti totusi de nori de ploaie. Am mers la punctul de informare pentru a afla cele necesare, am ales traseul  si ne-am inceput urcursul. Am ales sa urcam prin Curmatura Lutu Rosu, fiind cel mai usor si rapid traseu, insa si cel mai neprietenos din punct de vedere al peisajelor oferite. Insa intre ce se spune despre usurinta de escaladare a unui traseu si cum este el de fapt sunt diferente mari, asa cum veti vedea mai tarziu. Desi timpul recomandat este de 3 ore si jumatate, daca aveti si bagaj veti face sigur peste 4 ore jumatate, de aceea e recomandat totusi sa urcati pana in miezul zilei, in caz ca apar alte probleme. Inca din primii metri ni s-a alaturat un catel numit de noi Bucsa. El a urcat tot muntele fara nicio problema. Mergea inainte, ne arata traseul, se intorcea, ne astepta, ne manca pachetele. A fost simpatic foc!

Catelul Bucsa care a urcat cu noi tot muntele - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/100s, f/3.5, ISO 1000, 28mm
La inceput traseul pare usor, poate prea usor. Aveti de mers cam o ora pana la primul punct de odihna, un loc amenajat cu banci si mese de tabla. De aici vi se arata ca mai aveti de parcurs 2 ore si 45 de minute pana la Cabana Dochia. In realitate sunt vreo 3 ore si jumatate. Iata cum arata traseul pana la primul punct de odihna, cel mentionat mai sus.


 

Prima parte a traseului prin Curmatura Lutu Rosu - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/60s, f/3.5, ISO 1000, 28mm

Prima parte a traseului prin Curmatura Lutu Rosu - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/160s, f/3.5, ISO 1000, 28mm

Prima parte a traseului prin Curmatura Lutu Rosu - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/800s, f/3.5, ISO 1000, 28mm
Ne-am bucurat in momentul in care am ajuns aici. Ne-am odihnit cateva minute si am repornit la drum. Inca nu obosisem, insa urcusul devedea din ce in ce mai abrut. Important e ca nu au fost portiuni periculoase, absolut deloc. In toate locurile in care marginea era mai abruta erau balustrade de care te puteai tine, insa nu era chiar necesar. Incet, incet, a inceput sa se simta oboseala. Cam asa arata urcusul in unele zone ale traseului.
 

Traseul prin Curmatura Lutu Rosu - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/200s, f/3.5, ISO 1600, 28mm
De aici a inceput partea grea si lunga a traseului si am incetat sa mai fac fotografii pana sus. Inainte de a urca ni s-a spus ca dupa doua ore iesim din padure. Am tot sperat ca vom iesi din padure la fiecare luminis vazut, insa de fiecare data eram dezamagiti. Am crezut la un moment dat ca am incurcat traseul. Traseul era bun, insa am fost rau informati de persoana responsabila de acest lucru. Sa stiti ca tot traseul e prin padure, urmand ca abia la 100m de Cabana Dochia sa iesiti din ea.
Cu cat urcam mai mult, cu atat observam mai multe modificari la relief. Au inceput sa apara stancile si, pe ele, flori frumoase care par sa creasca direct din piatra. Cert e ca iti ofera o oarecare speranta si putere de a merge mai departe. Da, obiectivul Nikon 28-300 ofera un bokeh foarte placut!

Flori crescute din stanca - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/320s, f/5.6, ISO 1600, 250mm
De aici mai aveam relativ putin pana pe platoul unde se afla Cabana Dochia. Am simtit brusc cum am intrat in nori si totul s-a schimbat. Frig, vant, burnita, parca era un scenariul tipic venirii iernii. Ne-am continuat urcusul si in sfarsit vazusem si altceva decat padure. Platoul s-a aratat in fata noastra, insa din cauza cetii n-am putut sa vedem foarte bine. Ca fapt divers, cabana era foarte aproape de noi, insa n-am observat acest lucru. Ceata era extrem de densa.

Peisaj de pe platou - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/1600s, f/3.5, ISO 640, 28mm
Cam asa aratau florile de pe platou, pline de roua, aproape inghetate. Asa eram si noi! Abia asteptam sa intram in cabana si sa ne incalzim putin. Din pacate, in camere era la fel de frig ca afara, dar macar nu batea vantul.

 
Floare de pe platou - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/500s, f/5.6, ISO 640, 300mm

Dupa o pauza de o ora, moment in care ne-am odihnit putin, am iesit sa fotografiem peisajul. N-am avut noroc aproape deloc de vreme buna, insa si ceata a fost interesanta pentru unele cadre. Am reusit sa obtin cateva peisaje care exprima perfect atmosfera din momentul respectiv. Mai jos puteti vedea o parte din peisajele realizate de pe Masivul Ceahlau, de la 1750m altitudine.

 
Peisaj de pe Masivul Ceahlau - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/400s, f/3.5, ISO 160, 28mm

Peisaj de pe Masivul Ceahlau (filtru tobacco) - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/320s, f/3.5, ISO 160, 28mm

 
Peisaj de pe Masivul Ceahlau - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/2500s, f/4.8, ISO 640, 62mm

Peisaj de pe Masivul Ceahlau - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/2500s, f/3.5, ISO 640, 28mm

Panorama de pe Masivul Ceahlau - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/2500s, f/3.5, ISO 640, 28mm
 

Panorama de pe Masivul Ceahlau - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/2500s, f/3.5, ISO 640, 28mm

Peisaj de pe Masivul Ceahlau - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/320s, f/3.5, ISO 160, 28mm
 

Peisaj de pe Masivul Ceahlau (filtru tobacco) - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/5000s, f/3.5, ISO 640, 28mm
 

Peisaj de pe Masivul Ceahlau - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/400s, f/5.3, ISO 640, 105mm
 

Peisaj de pe Masivul Ceahlau - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/400s, f/3.5, ISO 800, 28mm

Peisaj de pe Masivul Ceahlau - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/500s, f/5.6, ISO 160, 180mm

Tot aici am realizat si un clip care fura doua minute din viata aproape nesfarsita a Masivului Ceahlau. Senzatia pe care o ai in momentul desfasurarii acestui peisaj feeric in fata ta este uimitare. Filmul a fost realizat cu Nikon D7000 si Nikkor AF-S 28-300mm f/3.5-5.6 VR la rezolutia maxima de 1920x1080, full HD, 24 cadre pe secunda.



Desi aveam in plan sa fotografiem atat apusul cat si rasaritul, vremea nu a fost de partea noastra. La ambele momente crepusculare am avut parte de nori si ceata, nereusind sa vedem la cativa metri in fata. Datorita vremii neprielnice ne-am decis ca in dimineata zilei urmatoare sa coboram. Eram nevoiti sa facem acest lucru oricum. Am ales sa coboram pe traseul Cabana Dochia – Poiana Maicilor – Izvorul Muntelui, traseul pe care voiam sa urcam initial. Bine ca nu am facut-o!

Traseul, teoretic, se parcurge in aproximativ 5 ore la urcare si 3 ore jumatate la coborare. Noi am coborat pentru aproape 5 ore. Plouase si era totul foarte alunecos. Am avut de coborat pante extrem de abrute. Veti vedea mai jos despre ce e vorba. Am lasat in urma platoul montan si am inceput sa coboram.

 
Traseu de coborare prin Poiana Maicilor - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/4000s, f/3.5, ISO 160, 28mm

Incet, incet, am inceput sa vedem ceea ce am lasat in urma. Tocmai cand am inceput sa coboram s-a schimbat si vremea, ceata risipindu-se destul de rapid. Cu parere de rau ne-am continuat traseul, avand in stanga unul dintre varfurile masivului Ceahlau.

Traseu de coborare prin Poiana Maicilor - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/3200s, f/4, ISO 160, 42mm

Continuandu-ne traseul am dat  de o panta care ne-a speriat putin. Era abrupta, plina cu noroi si pietris instabil. Din fericire am ajuns jos fara vreun eveniment neplacut, norocul a fost de partea noastra.
 

Traseu de coborare prin Poiana Maicilor - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/400s, f/3.5, ISO 160, 28mm
 

Traseu de coborare prin Poiana Maicilor - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/1000s, f/3.5, ISO 160, 28mm

Am trecut de partea cea mai grea. Sau cel putin asa am crezut noi. Am continuat sa coboram si am trecut pe langa doua izvoare de unde am reusit sa ne luam apa necesara. Da, coborarea a fost mult mai grea decat urcarea, cu siguranta.
 

Traseu de coborare prin Poiana Maicilor - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/640s, f/3.5, ISO 160, 28mm
 

 
Traseu de coborare prin Poiana Maicilor - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/4000s, f/3.5, ISO 640, 28mm

Dupa ce traseul ne-a adus pana la 1500m, ne-a urcat inapoi la 1700m. Aici am gasit iar vant, ceata, burnita si mult frig. Am continuat sa mergem pe platou si ne-am bucurat tare mult ca am intrat iar in padure, care ne-a adapostit intr-o oarecare masura de frig. Mai jos puteti vedea peisajul la iesirea din padure.

 

Traseu de coborare prin Poiana Maicilor - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/2000s, f/3.5, ISO 640, 28mm

Dupa o coborare destul de abrupta am ajuns la Claile lui Miron. Un loc foarte inspaimantator, mai ales in conditiile in care ne aflam noi. Ceata si vantul faceau ca totul sa para a scenariu de film de groaza. Chiar si asa, peisajul a fost sublim!
 

 
Traseu de coborare prin Poiana Maicilor - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/5000s, f/3.5, ISO 640, 28mm

Mai jos puteti vedea o panorama de pe traseul nostru. Faptul ca tot traseul e plin de radacini si pietre iti ofera o oarecare siguranta ca nu ai cum sa aluneci prea usor. Totusi, trebuie sa fii atent tot timpul!
 

 
Traseu de coborare prin Poiana Maicilor - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/500s, f/3.5, ISO 640, 28mm

Mergand in continuare a iesit din zona marcata ca fiind teritoriul ursilor si am ajuns in Poiana Maicilor. De aici mai aveam cam jumatate de traseu, insa unul mult mai lejer de parcurs decat tot ceea ce fusese pana atunci.
 


Traseu de coborare prin Poiana Maicilor - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/2000s, f/3.5, ISO 640, 28mm

Dupa aproape o ora si jumatate de mers am ajuns in final la Izvorul Muntelui de unde am putut sa admiram masivul in adevarata-i splendoare. Acum parca era altfel. Ne inspira mult mai mult respect si maretie, dar eram si mandri in acelasi timp ca reusisem sa parcurgem acest minunat traseu!
 

 
Masivul Ceahlau - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/1000s, f/5.6, ISO 100, 28mm
 


Masivul Ceahlau - Nikon D7000 + Nikon 28-300mm f/3.5-5.6 VR, 1/500s, f/5.6, ISO 100, 300mm

Daca vreti sa cautati o destinatie mai speciala pentru vacanta dumneavoastra va recomand cu mare caldura traseul de pe Ceahlau. Daca vremea este buna si stati pe platou doua sau trei zile, veti putea vedea o multime de peisaje impresionante! E o destinatie mai deosebita care va va incarca bateriile pentru o perioada lunga de timp! Muntele este accesibil aproape oricui, traseele neffind periculoase.
Obiectivul Nikkor AF-S 28-300mm f/3.5-5.6 VR alaturi de Nikon D7000 s-a comportant excelent in aceasta excursie! Nu l-am schimbat nici macar o data. Toate fotografiile sunt realizate cu ajutorul sau. Peisaje, close-up, portrete, filme – obiectivul a fost partenerul perfect! Il recomand cu drag tuturor persoanelor care isi doresc un obiectiv all-around de calitate.

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!