Caras Ionut - Pictorul cu acuarele digitale
Fotografiile lui Caras Ionut au ajuns de curand intr-una din cele mai citite publicatii din Marea Britanie, atragand zeci de comentarii si aprecieri. Va prezentam astazi povestea lui si a colajelor sale.
Nu imi aduc aminte sa ma fi gandit vreodata la un aspect anume privind ce anume ma atrage cel mai mult la arta, indiferent de natura ei, sau ce anume ma fascineaza pe aceasta latura, dar stiu ca ma regasesc in aceasta lume a artei din mai multe puncte de vedere; de mic copil mi-a placut sa desenez si chiar am desenat, in mare parte harti geografice, sa ma joc cu diverse aparate foto pe film, sa desenez circuite electronice si chiar sa asamblez dispozitive radio, sa creez screensavere, animatii 3D, animatii flash, am fost vopsitor pentru o perioada de vreo 2 ani, am facut sabloane pentru diverse firme, si cred ca intr-un final m-am oprit la fotografie.
Acum, fotografia face parte din viata mea de zi cu zi, practic nu ies din casa fara aparatul foto la mine, din mai multe motive, adun materiale stock, mai caut cate un cadru inedit sau ii mai fac cate o fotografie fetitei mele, sperand la un cadru si mai reusit.
Dar sa nu ne grabim la acel final fericit, si sa despicam putin firul in patru. Dupa cum am pus si titlul acestui articol, si acest titlu a fost chiar spontan, imi place sa ma joc cu fotografiile digitale. Totul a inceput cu aproximativ 12 ani de zile in urma, cand, dupa ce am descoperit calculatorul, am fost extrem de captivat de ceea ce putea sa ofere daca stiai ce anume sa “ceri”.
De meserie la acea vreme eram navigator, sau marinar, in termeni mai cunoscuti, si evident mi-am luat un laptop, ca nu aveam cum sa ma deplasez cu toate cele dupa mine, din mai multe aspect, asa ca mi-am luat primul laptop prin anul 2000. La scurt timp dupa asta mi-am luat si un aparat foto digital CoolPhoto 1.0 si ca avea sa fie primul meu compact de 1M. Dupa vreo 2 ani de zile mi-am luat alt compact, de data asta ceva mai performant, pe care il mai am si in ziua de astazi.
Evident, chiar si asa nu faceam numai fotografii in timpul meu liber, sau de multe ori nu aveam ce sa fotografiez, asa ca timpul liber ramas incercam sa fac tot felul de slide-uri foto, screensavere si alte minuni de genul asta cu softurile care erau pe atunci, si chiar am experimentat enorm de multe softuri. Dar cum tot pe mare imi petreceam cel mai mult timp, am incercat sa fac ceva util si constructive cu timpul pe care il aveam la dispozitie, dar nu stiam nici eu ce mi se potrivea cel mai bine, dar cu siguranta vroiam sa fac ceva.
A mai trecut o perioada de tatonare cu multe softuri, experimentam de toate si vroiam sa fac multe, dar nimic concret. Dupa o vacanta mai indelugata la uscat, am descoperit intr-o revista un concurs foto, si asa am ajuns pentru prima oara pe un site dedicat concursurilor foto.
Cum aveam destule fotografii de prin voiajele mele, am crezut ca daca le voi posta pe net, voi face ravagii cu ele, dar nici pe departe, erau ca vai si amar de ele, si incet incet, am inceput sa mai ma documentez si sa incerc sa inteleg cu ce se mananca aceasta latura a artei. Pentru o buna perioada de timp febra asta m-a mai slabit putin si am inceput sa pierd foarte mult vremea pe site-urile cu foto, dar doar ca privitor, si atat, ma minunam si nimic mai mult.
Apoi am inceput sa descarc foarte multe fotografii de pe internet, dar enorm de mult, sa le iau cu mine in voiaj si sa continui sa ma uit la ele. Nu exagerez, aveam peste 15.000 de fotografii, foarte bine catalogate. Cum fotografiile nu erau doar de o anumita tema, am descoperit si niste colaje foarte frumoase, pe mai multe laturi, fantezie, nud, peisagiste, umoristice etc. Apoi mi-a venit idea sa fac si eu asa ceva asemanator, si cu pasi mici am experimentat pe acea vreme CorelDraw. Am inceput prin a imita/copia alte imagini, imi trebuia un tipar ca sa ma ghidez, si cum galeria mea foto personala era praf si pulbere, mi-am adus aminte ca am si alte imagini in pc, si evident ca am inceput sa caut pe acolo cateva fotografii cu care puteam sa fac si eu propriul meu colaj. Nu imi aduc aminte sa fi facut ceva bun doar chestii marunte.
Pentru o perioada am incetat sa mai fac si astfel de incercari, si am descoperit jocurile pe PC; cred ca a urmat o pauza de vreo 3 ani de fotografiei/grafica PC. Apoi m-am intors la vechiurile obiceiuri, dar intre timp trecusem de la CorelDraw la Photoshop. M-am spus sa mai incerc sa mai postez si eu cate ceva si sa vad ce reactii mai starneam cu ele. Cum nu aveam stare deloc, m-am apucat sa fiu extrem de “zgomotos” si totul a inceput sa se rezume la comentarii, din ce in ce mai acide.
In mare parte consider ca am avut numai de castigat din aceasta experienta. De ce? Mi-am dat seama ca imi trebuia un aparat foto, da’ unul bun, care sa imi permita mult mai multe decat putea sa imi ofere “batranul” meu Konika Minolta Z20.
In 2008, mi-am luat ceva mai multa lectura pentru voiajul care urma sa vina, si anume cateva reviste foto, si pentru prima data am auzit/citit de Nikon si de ceea ce putea sa ofere un DSLR, nu ca as fi ajuns si un mare cunoscator de DSLR-uri, nici pe departe, foloseam modul AUTO de rupeam, dar fiindca banii nu erau o problema asa mare, am decis sa imi iau un DSLR, si cum pe vremea aceea Nikon D90 a facut impresie foarte buna, si chiar cativa dealeri Nikon mi l-au recomandat (se vedea pe fata mea ca eram super amator) mi-am luat Nikon D90 kit.
Am fost extreme de fericit de noua mea achizitie, si am inceput sa fac si mai multe fotografii cu el, chiar foarte multe, mai mereu era la mine, indiferent de munca pe care o prestam la vapor sau acasa. Apoi am inceput sa lucrez ceva mai intens in Photoshop, aveam ceva mai multe cunostinte, chiar incepusem sa fac si colaje mai bune, mai creative.
Usor usor am observat o usoara imbunatatire si o crestere in aprecierile aduse muncii mele, si in mare parte am devenit un vanator de materiale de toate genurile, fotografiam orice prezenta cat de cat un interes, gen cladiri, case, oameni, banci, copaci, sol acoperit de iarba/frunze, stalpi, diverse recuzite de prin vitrine, accesorii personale si lista poate continua. Intre timp am inceput sa stapanesc si mai bine Photoshop-ul, si sa concept diverse colaje, pe diverse teme, in functie si de dispozitia personala dar si in functie de materialele pe care le adunam. De multe ori am auzit ca o parte din colajele mele sunt triste. Personal nu mi se par triste, am incercat pe cat posibil sa redau exact atmosfera si existenta noastra ca romani, si poate ceva mai frumos, in timp aceste colaje sa reproduca perfect imaginea Romaniei, fie ea buna sau rea, dar cum imi mai place sa spun, aceste colaje vor ramane patrimonial Romaniei.
Imaginea de mai sus a fost selectata de editori pe mai multe site-uri internationale, de exemplu aici a stat la baza mai mult o idee, un concept decat o prelucrare vasta. Am folosit cateva unelte din Photoshop, cum ar fi polygonal lasso tool, color overlay din layer properties, blur si opacity pentru Palatul Culturii din background, si pentru efectul de ploaie am folosit o combinatie de efecte/ajustare intr-o ordine cum ar fi: new layer, paint with black, add noise, add blur, level, remove black brg, add motion blur. La final, din adjustment am dat o tenta de culoare rece.
Mai este o latura a colajelor pe care o indragesc foarte mult, cea a efectelor speciale, combinate deseori in tonuri albastre. Chiar si aici este foarte mult de munca, deoarece incerc sa creez aceste efecte si culori cat mai natural, si aceste conversii se fac pe fiecare layer in parte, ceea ce la final duce la un fisier extrem de mare, de peste 1GB, dar merita. Revenind la cateva randuri mentionate mai sus, toate aceste colaje fac parte din stilul meu de viata, lumea asa cum o vad eu, prin diferite culori, efecte, vise, evenimente, drama sau irealism. Toate aceste laturi ale colajelor mele m-au ajutat in timp sa imi deschid si mai mult viziunea catre arta digitala, sa le pun mai bine cap la cap, sa caut materiale din mai multe domenii, practic sa vad dincolo de obisnuit.
Ca sa explic prin cateva cuvinte tot acest proces ar fi ceva de genul: Zilnic caut un cadru nou, o medie de 1 ora, apoi acasa “developez” cardul si analizez ce anume am “pescuit”, incerc sa fac legatura daca este enevoie si cu alte cadre anterioare, medie de un ceas, apoi imi pregatesc terenul si ma apuc de treaba, intre timp, mai intervine cate ceva, durata de lucru este in jur de 3 ore, apoi postarile pe net cel putin o ora, apoi clasificarea fisierelor dupa nume in directoare separate ca apoi sa fac update-ul pe site-ul personal. Intre timp, evident, mai apare si altceva si toata povestea asta pentru o singura lucrare poate dura si 6/8 ore, si cum aceste ore nu sunt comasate, practic stau toata ziua la PC.
Din toata aceasta munca, exista si cateva laturi bune, cum ar fi noul meu echipament foto. De-a lungul timpului mi-am dat seama pentru ceea ce fac ca imi trebuie un echipament mai special, daca il pot numi asa, desi el poate fi folosit foarte bine si in alte domenii, dar pentru mine era extrem de important sa am in geanta un DSLR perfomant cu o rezolutie foarte ridicata, si recent am trecut la Nikon D600, si datorita celor 24MB, imi permite foarte usor sa “salvez” si elemente pe care nu am putut sa le prind pe tot senzorul, si astfel reusesc sa fac toate colajele la o rezolutie foarte mare. Pentru marea majoritate a materialelor folosesc un NIKKOR AF-S 28-300mm f/3.5-5.6G ED VR, pentru mine este cel mai versatil obiectiv, care sta cel mai mult pe D600, imi permite sa fac cadre mai wide sau pe o distanta focala mai lunga. Daca vreau ceva cu o calitate si mai ridicata, printre altele mai am si un NIKKOR AF-S 50mm f/1.4G, cel mai potrivita solutie pentru portrete sau orice altceva asemanator.
O alta latura buna este satisfactia de pe urma colajelor mele, multe dintre el fiind selectate ca Editor Choice pe multe site-uri, cum ar fi 500px, 35photo.ru, photodom.com, photolight.net, 1x.com, altele pe site-uri care nici nu am facut postari, aparitii in diverse reviste din Anglia, China, Brazilia, Rusia, cateva vanzari de printuri pe diferite site-uri de specialitate, si alte cateva contracte pe diverse teme, carti postale, calendare, coperti cd sau carte.
Sincer nu am stat sa imi fac niciodata un CV cu toate aceste “premii” daca se pot numi asa, dar pot spune ca personal mi-au adus o satisfactie enorma, ma bucura sa stiu ca undeva munca mea este apreciata si evident, ca orice iubitor de arta sper in cat mai multe realizari si aprecieri pe aceasta latura indiferent de natura lor prin compozitie.
Au fost adaugate 7 comentarii
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot