Cu Nikon Z6 pe coasta de vest a USA

A devenit deja o traditie ca in fiecare an sa organizam sesiuni de testare echipamente si ture foto pentru pasionatii de fotografie. In cadrul acestor evenimente pasionatii de fotografie si calatorie pot testa echipamente Nikon, aparate foto si obiective. Nikon pune la dispozitia participantilor echipament foto DSLR si mirrorless, atat body-uri pentru fotografii incepatori dar si pentru avansati, sau profesionisti cat si obiective foto de la cele ultra largi, pana la superteleobiective, chiar de 800mm f/5.6 cum este cazul in turele din Delta Dunarii.

In noiembrie 2019 am planificat o tura de fotografiat pe coasta vestica a USA, incluzand aici Parcurile Nationale, dar si orasele emblema: San Francisco, Las Vegas sau Los Angeles. Am ales un traseu oarecum diferit fata de tura din 2017 cand am ales ca obiectiv principal – Route 66, cel mai faimos drum al Americii. Cu cateva zile inainte de plecare, participantii au primit echipamentul solicitat la testare, care nu a fost putin, s-au testat D500, D850, Z7, Z6, D750 precum si obiective foto, in special wide-uri si tele-uri.

Aventura fotografica a inceput din Los Angeles si durat 16 zile, in care am condus peste 5500km, pana in San Francisco, iar aparatul cu care am fotografiat a fost Nikon Z6 si obiectivul de kit NIKKOR Z 24-70 f/4S. Dar sa vedem cum a decurs traseul:

Ziua 1.  Los Angeles

Am aterizat in Los Angeles dupa un zbor destul de lung, de la Paris, ne-am regrupat si am plecat sa ne luam masinile inchiriate, trei la numar. Fiind unul dintre soferi, am primit un Ford Expedition, cu 8 locuri, 400 CP si 10 viteze auto. O imensitate de masina, dar foarte usor de condus. Ne-am imbarcat, prima destinatie fiind hotelul unde urma sa fim cazati 2 nopti, hotel aflat pe Sunsest Boulevard, in inima Hollywood-ului. Distanta e cam aceeasi de la Aeroportul Otopeni in Drumul Taberei, deci vreo 22 de km, pe care in Los Angeles i-am facut in aproape 1 ora si jumate, deci traficul aproximativ la fel. Dupa cazare, am iesit la o plimbare pe celebra Walk of Fame, apoi cina si hotel. Am uitat sa va spun ca am fost 16 participanti, o gasca extraordinara de puisori.

 Ziua 2. Los Angeles si Holywood

Ne-am trezit de dimineata si mers pe malul Pacificului sa ne bem cafeaua, mai exact Santa Monica Pier, punct de start si terminus Route 66. Am petrecut vreo 2 ore vremea plimbandu-ne si fotografiind pe plaja. De aici am plecat in inima orasului, pe Broadway in Los Angeles. Centrul in Los Angeles nu este foarte aglomerat, sunt multe cladiri inalte, zgarie nori, cu oameni foarte primitori si dispusi sa te ajute cu orice informatie ai nevoie.

Dupa un tur al orasului, ne-am luat masinile si am plecat in Holywood pe stradutele intortochiate unde isi au vilele starurile de cinema. Daca ati vazut recent lansatul film Once upon a time in Holywood, sa stiti ca lucurile nu s-au schimbat prea mult. Am oprit la baza dealului cu celebrul semn Holywood unde ne-am fotografiat si ne-am relaxat pe iarba.

 Ziua 3. Joshua Tree National Park

Ne-am trezit dis de dimineata si am plecat spre Parcul Joshua Tree, voiam sa nu prindem rush-hour in Los Angeles. Pe drum, lumea s-a odihnit, am oprit la o cafea si pe la 10.00 am ajuns la Joshua Tree national Park, nume care vine de la copacul Joshua, intalnit cu precadere in aceasta zona desertica. Aici ne-am pregatit de un traseu de trekking pentru vreo 3 ore.

La finalul traseului, eram destul de dezhidratati, soarefe fiind puternic, asa ca dupa o binemieritata pauza, ne-am imbarcat pentru a pleca spre urmatorul loc de cazare ce urma sa fie pe Route 66. Seara am ajuns a o cazare sprecifica pe Route 66, hotel din acelea cu neoane, la margine drumului, unde accesul in fiecare camera se face direct din strada. Intr-o parcare de tiruri aflata la cateva sute de metri am dat peste cel mai traditional restaurant american, unde am avut parte de un delicios steak.

 Ziua 4. Route 66

Oatman Road si Oatman Town si-au pastrat autenticitatea de odinioara cu magazinele din lemn dispuse de-a lungul drumului principal, fiecare prevazut cu barne din lemn unde iti puteai lega mustangul. Am ajuns devreme, nu era tipenie de turism, si asta ne-a placut.

Oatman Road este acel drum sinuos printre dealuri si cactusi cu frunze intepatoare fara pic de apa pe care odata il strabateai cu calul. Am facut cateva opriri, in una am gasit o gramajoara de vreo 30 de cartuse trase recent, iar in cealalata am gasit o broscuta din metal, cu pietre verzi stralucitoare pe care am luato ca amintire. In Las Vegas aveam sa aflu ca era o antichitate care intr-un magazin specializat valora vreo 60$.

Am mai facut inca cel putin 3 opriri pe Route 66 dintre care una la cutille postale de pe marginea drumului. Locuintele sunt foarte rasfirate pe o suprafata, vecinul tau poate locui la cativa kilometri sau cativa zeci de kilometri de tine, asa ca toti au cutiile postale aranjate la drumul principal.

Urmatoare oprire a fost la Hackberry Store Route 66, un magazin de vechituri de pe Route 66, unde am povestit cu vanzatorul. Traise multi an in Turcia, stia limba turca, stia si cuvinte romanesti, am banuit ca fusese vreun agent al USA in Turcia.

Stiti desenele animate Speed, cu Lighting MC Queen si pretenul sau Mate, dar mai ales locul unde s-au cunoscut? Oraselul in realitate se numeste Seligman si este plin de masini din celebrul episod. Insa ceea ce m-a marcat aici era faptul ca am vazut oameni cu centura si pistol (revolver) la service-ul auto. It’s Far West!

 Ziua 5. Grand Canyon Park

Dimineata, foarte devreme ne-am trezit si am plecat cu noaptea in cap spre Grand Canyon, pentru a prinde rasaritul. A fost extraordinar cu toate ca era foarte frig. De cate ori ajung aici, tot raman impresionat de dimensiunile stancilor, de adancimea prapastiilor. Am oprit in cele mai atractive puncte si am facut fotografii. 

Seara am avut o cazare in care privelstea de apus a fost Monument Valley. Insa intrasem deja pe teritoriul statului Utah, asa ca seara la cina, daca doreai sa servesti un pahar de vin sau de bere, acestea erau fara alcool, deoarece este prohibitie, care din cate am aflat ar fi din 1917, deci de 102 ani.

 Ziua 6. Monument Valley

Rasaritul a fost genial, ne-am trezit cu noaptea in cap sa fotografiem drumul drept ce duce la Monument Valley. Din dreapta drumului am fost luati pe nepregatite de 2 indieni Navajo, calari, care au venit sa ii fotografiem. Eu le-am carut caii si hainele pentru o intraga sedinta foto si a inceput distractie. A fost nebunie, fiecare s-a pozat cum a dorit, calare si pe jos, indienii ne-au aratat si cum se foloseste lasso-ul.

 Dupa rasarit si mic dejun, am intrat Parcul National Monument Valley unde am facut un tur de masina printre faimoasele stanci rosiatice.

Seara am plecat spre Moab, deoarece pentru ziua urmatoare era planificat Arches Nationa Park. Chiar la intrare in Moab era un festival al celtilor din USA. Ne-am oprit la un brisket sandwich, a Guinees beer and a live celtic music concert.

 Ziua 7. Arches National Park

Am intrat in Arches National Park, unde am aflat ca numele parcului vine de la multiplele stanci gaurite in forma de arc. Toata ziua am facut trekking prin parc iar seara ne-am delectat intr-un restaurant american din Moab.

 Ziua 8. Antelope Canyon

A fost o zi foarte lunga, am facut 2 opriri pe traseu, una la Horse Shoe Band, iar urmatoarea la Antelope Canyon. Plimbarea prin Antelope Canyon a fost foarte faina, ghidul a fost o indianca care a invatat sa ne strige Puisorii, pentru a tine compact grupul.

 Ziua 9. Zion & Bryce National Parks

Dupa o noapte dormita intr-o localitate foarte mica, La Verkin, ne-am indreptat spre Parcul National Zion, unde am facut un traseu spectaculos. Se aseamana foarte mult cu cheile de la noi, in principal cu Cheile Turzii si Cheile Rametului.

Iar dupa amiaza am continuat cu un traseu la fel de spectaculos in Parcul National Bryce, unde am asteptat apusul.

 Ziua 10. Las Vegas

Dupa ce am condus circa 200km prin desert pe autostrada 15  am intrat in Las Vegas, iar pentru ca lumea dorea shopping la cele mai bune preturi, am mers la cel mai faimos outlet unde am aflat ca datorita preturilor mici, vin sa faca cumparaturi pana si cei din Canada. A fost o pauza de vreo 3-4 ore, timp in care am plecat pe stradute intr-o zona din apropiere cu Antique Shops in acest timp. In Las Vegas vin oameni de toate felurile sa-si incerce norocul la ruleta. Chiar stiu o poveste in care fondatorul FeDEx si-a salvat compania de la faliment jucand ultimii 5000$ in Las Vegas. A castigat 27.000$ suficient cat sa mai tina compania in viata o saptamana, dupa care a obtinut o finantare de 11.000.000$.

Aceste magazine de antichitati din Las Vegas sunt adevarate muzee, in care si-au vandut lucurirle, bijuteriile, etc oameni faimosi din USA si nu numai, la preturi corecte, as putea spune.

Iar seara si urmatoarea zi in Las Vegas, se sa va zic, doar atat What happens in Vegas, stays in Vegas, asa ca sarim si urmatoarea zi.

 Ziua 12. Death Valley

Ziua in care am condus cel mai mult, aproape 1000km. Dupa poza de grup facuta la cunoscutul semn cu Las Vegas ne-am intins la drum. Aveam de strabatut Death Valley pe sute de kilometri, apoi  intr-o zona desertica cu multe ghost town unde ne-a fost greu sa gasim o benzinarie. Pe seara am simtit briza Pacificului, semn ca ne apropiam de cazarea noastra. Seara am petrecut-o impreuna intr-un restaurant Mexican pe malul marii. A fost o zi foarte grea.

 Ziua 13. Big Sur

Am condus astazi pe un traseu sinuos, Big Sur cu celebrul 17 Mile Drive, un del de Costa de Azur a Europei. Preturile la benzina erau aici cel putin duble fata de Los Angeles. Traseul de dupa amiaza a fost mai interesant deoarece am intrat in Redwood Park pentru a vedea arborele gigant sequioa. Ne-am si ratacit, deoarece GPS-ul telefonului ne-a dus intr-o padure pe un drum forestier ingust pana in curtea unui american ce avea casa in padure. A fost interesant, iar omul foarte amabil.

Apoi am avut un traseu destul de lung, si un trafic infernal, pana in San Francisco, unde aveam cazarea.

 Ziua 14. San Francisco

If you're going to San Francisco
Be sure to wear some flowers in your hair
If you're going to San Francisco
You're gonna meet some gentle people there,

spun versurile cantate de Scott Mckanzie, cantec care l-am auzit de multe ori mai ales in Fisherman’s Wharf .

Si noi am dedicat o zi intreaga orasului asezat pe coline strabatut in toate partite de celebrul Cable Car cu care ne-am plimbat o zi intreaga pe toate traseele si de multe ori pe acelasi traseu. De ce? Pentru ca e fun, mai ales sa stai pe scara, sa simti cum iti bate vantul in fata, sa simti pulsul orasului.

A fost o zi libera in care fiecare a facut ce a dorit, unii s-au plimbat in Chinese Town, altii doar pe strazile din centru, iar o parte din baieti amatori de baschet, au mers la meci. Insa sera ne-am intalnit cu totii la fotografia de apus cu Golden Gate Bridge. Tura noastra s-a incheiat cu un apus rosiatic la malul Pacificului. Dar am promis ca ne vom reintoarce aici.

In ziua urmatoare am plecat spre aeroport, am predat masinile si ne-am pregatit de un zbor lung pana la Bucuresti, cu escala la Paris.

Fotografiile au fost realizate cu Nikon Z6 si obiectivul de kit Z NIKKOR 24-70mm f/4 S. A fost aparatul cu care am tras pe toata perioada calatoriei. Este usor de utilizat si de carat, bateria a trebuit sa o incarc o data la vreo 3 zile, iar eu am ales sa trag doar cu obiectivul de kit care este foarte usor. Un kit care se preteaza excelent pentru fotografia de calatorie.

Partenerul in aceasta tura foto a fost agentia de turism Terra Incognita.

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!