FOTOGRAFIA WILDLIFE, echipamentul si cunostintele de baza, cu Dan Dinu
In anii copilariei, daca ma intreba cineva care este cartea mea preferata, raspundeam: atlasul zoologic. Dincolo de copertile lui groase si rugoase, neprimitoare, se deschidea o lume fascinanta. Am fost in stare sa citesc fiecare litera dintre acele coperti, de la cele mai simple forme de viata preistorica si pana la cele mai evoluate mamifere, chiar daca mintea mea de copil nu putea cuprinde chiar tot. Nu imi puteam imagina atunci ca o sa am ocazia sa caut cimpanzei in jungla ugandeza, ca o sa asist la vanatoarea unui ghepard in Namibia, ca o sa fiu inconjurat de ursi si bizoni in parcurile nationale americane, sau ca o sa stau la doar cativa zeci de metri de o balena albastra in apele Islandei. De fapt, nu imi imaginam atunci nici macar ca o sa strabat Romania in lung si-n lat in cautare de animale, ce sa mai vorbim de restul lumii. Pasiunea mea pentru viata salbatica insa, s-a nascut acolo, in paginile acelui atlas si, desi au trecut suficienti ani de atunci, nu m-a parasit niciodata.
Fotografia wildlife reprezinta pentru mine o eterna sursa de inspiratie. Momentul acela in care un animal te accepta si iti ofera o frantura din intimitatea lui este de neegalat. Chiar daca suntem niste simpli vizitatori in lumea animalelor, iar asta pentru ca ne-am departat atat de mult de natura ca specie, acest gen fotografic ne readuce in atentie viata in intreaga ei complexitate si frumusete. Din punctul meu de vedere, niciun alt gen fotografic practicat in natura nu poate oferi mai multe satisfactii si mai multa adrenalina. (Macac, Parcul national Bandhavgarh, India)
INTRODUCERE
Fotografia wildlife ne pune cel mai mult la incercare rabdarea si perseverenta. Pentru a fotografia animale nu ai nevoie doar de un echipament adecvat, ci si de o conditie fizica buna, de multa pasiune si dedicatie. Toate aceste lucruri fac din acest domeniu unul care nu este la indemana tuturor, insa cu toate acestea, observ un interes din ce in ce mai crescut pentru acest gen fotografic, care ii pune la grea incercare pe cei care il practica.
A fi fotograf de wildlife in Romania nu este deloc usor, pe de o parte pentru ca este aproape imposibil sa traiesti numai din asta, iar pe de alta parte pentru ca subiectele autohtone sunt destul de greu de gasit, comparativ cu cele din alte tari. Foarte mult timp am avut o frustrare personala venita din faptul ca aveam in portofoliu animale rare precum rinocerul negru, cimpanzeul sau balena albastra, insa nu aveam si eu un urs, sau macar un mistret sau cerb, ce sa mai vorbim de trofee mult ravnite precum rasul sau lupul. Se intampla asa, pentru ca a fotografia animale la noi este mult mai greu decat in alte tari. Vanatoarea, braconajul, micsorarea habitatului sau taierea padurilor fiind doar cateva dintre problemele pe care animale de la noi le au si care fac ca acestea sa accepte mult mai greu prezenta umana. Mai este de lucru pana cand o sa obtin in Romania cadre la fel de spectaculoase cu speciile autohtone precum cele din alte locuri pe care le-am vizitat, insa orice reusita, cat de mica, ofera satisfactii mult mai mari. (Urs, Muntii Iezer - Papuaa)
Oportunitatile de a fotografia animale in alte tari, in special in cele de pe continentul african, sunt mult mai multe. Orice iubitor de fotografie wildlife trebuie sa incerce macar o data in viata o astfel de experienta. Dupa parerea mea si dupa diverse calatorii pe cinci din cele sapte continente, nimic nu se compara cu Africa atunci cand vine vorba de fauna. Numarul urias de animale si diversitatea acestora iti vor oferi satisfactii in fiecare moment. (Antilopa Oryx, Namibia)
Pe parcursul a trei articole imi propun sa va vorbesc despre fotografia wildlife din experienta personala si sa confirm sau sa infirm anumite mituri legate de acest domeniu, mituri de care m-am izbit si eu uneori de-a lungul carierei. In acest prim articol o sa discutam despre tehnica, dar si despre ce putem face pentru a diminua pe cat posibil costurile, intr-un domeniu in care echipamentul este uneori extrem de scump. Ulterior o sa povestim despre metodele de abordare a subiectului si despre compozitie, iar la final o sa discutam atat despre etica si importanta ei in acest gen fotografic cat si despre rolul fotografiei documentare in domeniul conservarii naturii.
Fotografia wildlife te tine mereu in priza, conectat cu tot ce ai in jur. Fiecare secunda conteaza, iar daca ai lasat pentru o clipa aparatul jos de la ochi poti pierde o actiune interesanta. Este un gen fotografic extrem de provocator si plin de satisfactii. (Langur, Parcul national Bandhavgarh, India)
Pentru ca sunt utilizator Nikon, foarte multe dintre exemplele din acest articol fac referire la aparate, obiective si functii ale acestui producator, pe care le cunosc mai bine si cu care am mai multa experienta. Asta nu inseamna insa ca ele nu se aplica si la celelalte marci de aparate. Pe de alta parte, majoritatea sfaturilor se aplica aparatelor DSLR, intreaga discutie fiind exemplificata in special pe aceste echipamente. Asta nu inseamna ca alte tipuri de aparate de fotografiat nu ar fi bune pentru acest gen de fotografie, ci doar ca nu le cunosc eu atat de bine cat sa discut mai multe despre ele. Vreau sa clarific toate aceste lucruri inca de la inceput, pentru a nu se intelege ceva gresit si pentru a avea un articol bazat pe experienta mea personala si pe cei peste 10 de ani de cand sunt fotograf profesionist. Acestea fiind spuse si lamurite, hai sa incepem!
Cand ne gandim la fotografie wildlife, ar trebui sa ne gandim la tot regnul animal, indiferent ca discutam despre mamifere, pasari, reptile, pesti, insecte sau orice altceva. Exista insa si genuri fotografice specializate, cum ar fi fotografia subacvatica (pentru pesti) sau fotografia macro (pentru reptile, amfibieni si insecte), care trateaza si o parte a subiectelor fotografiei wildlife, asa ca o sa discut mai putin despre aceste aspecte aici si o sa ma concentrez mai mult pe mamifere si pasari. Asta nu inseamna insa ca toate celelalte animale nu sunt un subiect bun, ci doar ca tehnica de abordare este diferita. (Guster, Parcul natural Portile de Fier)
APARATUL DE FOTOGRAFIAT
Fotografia wildlife este un gen fotografic scump. Avem nevoie de o camera rapida, cu un sistem de focalizare performant si de obiective cat mai lungi si luminoase, iar toata aceasta combinatie de caracteristici aduce costuri mari. Este oare asa? Sa nu fie oare nicio portita pentru a ocoli afirmatiile de mai sus?
Am inceput sa fotografiez animale demult, inca de la inceputul carierei mele. Primele incercari mai serioase fiind intr-o tura de munte in Alpii francezi, cu niste marmote si capre Ibex. Aveam atunci un Nikon D100, o camera departe de a fi rapida, care fotografia cu doar trei cadre pe secunda. Sistemul de focalizare nici nu mai conta, pentru ca obiectivul era unul vechi, manual, un Nikon 200mm f/4, imprumutat de la un prieten. Cum o fi sa iti incepi cariera de fotograf cu un obiectiv foto cu focalizare si expunere manuala? Nu a fost simplu, insa am avut norocul sa intalnesc niste specii prietenoase, care m-au lasat sa le fotografiez in voie. Am facut si greseli, in special la expunere, dar am invatat repede, fiind constrans de imprejurari.
Mi-am inceput cariera de fotograf cu mult timp in urma, pe vremea cand aveam doar un aparat si un obiectiv si doar un inceput de chelie, insa inca de pe atunci mi-a placut sa fotografiez animale. Pentru mine este mult mai usor decat cu oamenii, iar uneori cred ca le si inteleg mai bine. Multi ar spune ca pe oameni ii mai poti instrui si le mai poti spune cum sa stea la pozat, insa nu este asa. Daca iti gasesti modelul potrivit, dupa cum se vede in imagine, atunci munca ta este pe jumatate rezolvata. Lasand gluma la o parte, fotografia wildlife nu este usoara, insa daca te pasioneaza cu adevarat natura, acest gen fotografic iti poate oferi unele dintre cele mai mari satisfactii. (Parc de Merlet, Chamonix, Franta – foto Octavian Chende)
Acestea sunt primele animale salbatice pe care le-am surprins dupa ce m-am apucat mai serios de fotografie. Se vede, nu? Nici pana acum nu mi-am explicat de ce oare am compus cadrele pe verticala in loc sa o fac pe orizontala. Sunt parca mult prea stranse si nu se vede foarte mult din habitatul din jur, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca imaginea cu marmota era destul de subexpusa. Este insa normal sa facem greseli, cu atat mai mult la inceput, pentru ca din ele invatam. Astazi probabil ca as avea o cu totul alta abordare, insa aceste imagini au o valoare sentimentala aparte, pentru ca atunci, in acele momente, mi-am dedicat toata pasiunea si cunostintele pentru a le obtine. (Marmota si Capre Ibex, Aiguilles Rouges, Franta)
SFAT: Invata sa iti cunosti camera si obiectivul, uneori acest lucru conteaza mai mult decat performantele echipamentului folosit.
Inainte de a trece la lucruri mai complicate, hai sa vedem ce calitati ar trebui sa cautam la un aparat pe care sa il folosim la fotografiat animale. In primul rand ar trebui sa avem o camera rapida, care sa ne ofere un minim de 6-8 cadre pe secunda. Acest aspect este destul de important, asa ca este bine sa intelegem de ce. Animalele sunt imprevizibile, iar atunci cand vrem sa surprindem actiunea perfecta, care de obicei dureaza extrem de putin, este nevoie de un aparat mai rapid. Cu toate acestea, surprinderea unei imagini bune nu tine numai de camera, ci si de viteza noastra de reactie. Degeaba fotografiem cu 12 fps (cadre pe secunda) daca noi nu ridicam aparatul la ochi la momentul optim pentru declansare. Asadar, dincolo de cat de rapida este camera de fotografiat, este foarte important sa invatam cat mai multe despre animalul pe care il fotografiem si sa incercam sa fim cat mai intuitivi.
Chiar daca ne-am dori sa credem ca fotografia wildlife depinde doar de cunostintele noastre si de performanta echipamentului folosit, nu este nici pe departe asa. Norocul joaca si el un rol foarte important, desi nu ne putem baza numai pe el. Cine vede aceasta fotografie ar putea crede ca este rezultatul unei rafale de imagini, din care am ales cel mai bun cadru, insa lucrurile au stau complet diferit. Am vazut miscarea pelicanilor inainte de a se alinia si m-am gandit ca acest lucru se poate intampla, asa ca am avut timp doar sa ridic aparatul la ochi, sa focalizez si sa declansez o singura data. Momentul imediat urmator a fost diferit, iar pelicanii nu mai aveau alinierea perfecta. Asadar, nu tot timpul o rafala de imagini aduce imaginea dorita, ci mai degraba viteza noastra de reactie si intuirea momentului. Toate cu un pic de noroc. (Pelican comun, Delta Dunarii)
Asa cum spuneam, norocul joaca un rol destul de important in fotografia wildlife, pentru ca anumite situatii chiar nu pot fi intuite. In aceasta imagine cautam sa surprind o lebada in timp ce isi scutura aripile si exact cand s-a intamplat acest lucru, un stol de fluierari a trecut prin cadru oferind o situatie si mai interesanta. Aportul meu la acest cadru a fost ca am ales locul in care sa stau la panda, ora matinala care mi-a oferit lumina calda si faptul ca am ales sa declansez la ridicarea lebedei, insa ceata care contureaza cea mai mare parte din atmosfera acelei dimineti si stolul ce a trecut prin imagine au fost niste elemente aduse de noroc. (Lebede, Delta Dunarii)
Am fotografiat multa vreme cu Nikon D800, o camera foarte buna pentru peisaj, insa nu suficient de rapida pentru animale. Cu o rafala de doar 4 cadre pe secunda, nu poti face foarte multe la o scena de actiune. Oare? Daca as fi utilizat un grip cu baterie suplimentara, rafala ar fi ajuns la 6 fps, insa cum nu aveam acest accesoriu, am putut sa maresc rafala printr-o setare din aparat. La camerele de fotografiat de rezolutie mare, daca folosesti 12 biti in loc de 14 biti, rafala de imagine se imbunatateste. La fel si daca folosesti formatul crop al camerei in cazul unui aparat full frame. Desi aceasta ultima optiune parca nu este una pe care sa ti-o doresti tot timpul, prima ar trebui luata in calcul. Mai multi biti de culoare sunt buni acolo unde avem un cadru larg, cu mai multe nuante si contraste, insa intr-un cadru mai strans, cum este de obicei unul din sfera fotografiei wildlife, putem face acest compromis. Eu l-am facut cu Nikon D800 si nu mi-a parut rau. Nu trebuie sa uitam nici de memoria buffer, la un aparat de rezolutie mare aceasta se umple mai repede si rafala incepe sa scada pentru a da timp imaginilor sa fie scrise pe card. Acest lucru se intampla si la aparatele mai putin performante sau daca folosim carduri lente.
Cu Nikon D800 am invatat cu adevarat sa fiu intuitiv. Cine ar putea crede ca ai sansa sa fotografiezi un ghepard in plin sprint, undeva la 100km/h cu viraje bruste, cu doar 5-6 cadre pe secunda? Eu la momentul in care am realizat imaginea nu am crezut ca aparatul poate face fata, mai ales ca in primul moment in care ghepardul a inceput sa alerge am fost complet luat pe nepregatite, iar actiunea incepuse cu mult inainte ca eu sa apuc sa misc aparatul din loc. Cu toate acestea, cu mult noroc si cu un pic de intuitie asupra actiunii, am reusit acest cadru. A fost singurul bun din intreaga rafala, insa a fost suficient. (Parcul national Etosha, Namibia)
SFAT: Pentru a da ragaz memoriei buffer sa se goleasca, realizati rafale de cate 8-10 imagini odata si nu uitati degetul apasat pe declansator; momentul pe care de obicei il vreti imortalizat trece oricum destul de repede.
Aud destul de des ca un fotograf profesionist lucreaza pe manual si nu pe moduri automate. Mi se pare gresit. Chiar daca si eu lucrez pe manual atunci cand vine vorba de peisaj, la animale timpul de reactie este mult mai scurt, iar concentrarea noastra ar trebui sa fie pe actiune, pe compozitie, nicidecum pe aspecte tehnice inutile. Din acest motiv, atunci cand fotografiez animale folosesc modul semiautomat A (prioritate de diafragma). In acest caz imi aleg diafragma dorita, pe care de cele mai multe ori o deschid la maxim, iar timpul de expunere este stabilit automat de catre aparat. Daca tot ne cumparam camere de fotografiat performante, atunci hai sa le punem la lucru pentru noi. In anumite cazuri, atunci cand am nevoie de un anumit timp de expunere, folosesc modul semiautomat S (prioritate de timp). De data aceasta timpul este cel pe care il controlez, iar diafragma este stabilita de aparat.
Pentru a intelege mai bine rationamentul legat de prioritatea de diafragma, sa ne imaginam ca fotografiem egreta din prima fotografie. Este o imagine statica, lucru ce ne-ar permite sa facem un reglaj manual al expunerii. Sta intr-o zona de umbra, asa ca acest reglaj trebuie facut astfel incat expunerea sa fie realizata corect pe subiect. Toate bune pana aici, insa la un moment dat pasarea isi ia zborul si ajunge in pozitia din a doua imagine, pe un fundal umbrit dar cu o lumina puternica pe penaj. Daca nu avem timp sa refacem reglajul manual (pe care de obicei nu o sa il avem, actiunea fiind destul de rapida), atunci penajul egretei va fi complet ars, lipsit de detalii in zonele luminoase. Daca in schimb am folosi prioritatea de diafragma (ceea ce am si folosit in exemplu), aparatul va face reglajul automat, astfel incat penajul pasarii sa fie expus corect. Poate ca uneori ne putem gandi ca avem timp sa reglam rapid astfel de setari, insa lucrurile in teren stau complet diferit. Uneori o sa avem doar cateva secunde intre cele doua cadre, timp in care aparatul cu siguranta va fi mult mai rapid decat noi. (Egreta mica, Delta Dunarii)
Prioritatea de timp o folosesc mult mai rar. Cel mai adesea am nevoie de un anume timp de expunere cand folosesc tehnica de panning. In imaginea de fata am folosit 1/100s, iar printr-o urmarire a subiectului in timpul declansarii acesta a fost redat clar, in timp ce fundalul a devenit neclar, cu o textura interesanta. Aceasta metoda de abordare nu este o stiinta exacta si trebuie incercata pana cand obtinem rezultatul dorit, folosind un timp ce trebuie aproximat in functie de viteza de deplasare a subiectului. La lebede si pelicani, spre exemplu, tehnica functioneaza daca folositi un timp in jurul valorii de 1/100s. (Pelican cret, Delta Dunarii)
Atunci cand folosim modurile semiautomate, putem face reglaje care sa suprascrie expunerea recomandata de aparat, cu ajutorul compensarii de expunere. Astfel, putem supraexpune sau, cel mai adesea, subexpune, in functie de necesitate sau de ceea ce vrem sa comunicam din punct de vedere artistic.
SFAT: Cand fotografiati pasari albe in lumina puternica, va recomand sa subexpuneti cu pana la un stop cu ajutorul compensarii, pentru a evita neplacerile cauzate de supraexpunerea penajului. Dintr-o zona mai intunecata se pot recupera usor detalii prin editare, insa acestea sunt pierdute acolo unde avem supraexpunere.
Pasarile albe sunt intotdeauna mai greu de fotografiat in lumina, din cauza faptului ca penajul se poate supraexpune foarte usor. In acest caz trebuie sa folosim compensarea de expunere, daca am ales sa fotografiem in modurile semiautomate. Se poate vedea in acest exemplu ca, desi am folosit -0,3 la compensarea de expunere, penajul este la limita supraexpunerii. Chiar daca in acest caz se poate corecta relativ usor in editare, trebuie totusi sa fim foarte atenti la acest aspect. Mai putem observa ca puii de lebada nu au aceeasi problema de expunere, datorita culorii diferite a penajului. (Lebada, Delta Dunarii)
Nu intotdeauna expunerea corecta trebuie sa fie neaparat cea perfecta pentru o anumita imagine. Folosind supraexpunerea sau subexpunerea cadrului, putem aduce in fotografie o anumita stare, emotie sau idee. Subexpunerea va pune mereu in evidenta zonele mai luminate, in timp ce supraexpunerea pe cele intunecate, asa cum se vede si in aceste exemple. Metodele se numesc low key, respectiv high key, iar modul prin care le puteti folosi este limitat doar de imaginatia voastra. (Lastun de casa, Parcul natural Portile de Fier; Fulmar, Lofoten, Norvegia)
O alta functie utila, care inlesneste concentrarea pe moment si nu pe tehnica, este ISO automat. Dar nu oricum. La aparatele Nikon exista o functie care poate regla valoarea ISO automat pana la un maxim pe care il setam, in functie de timpul de expunere minim pe care il dorim. O regula nescrisa a fotografiei ne spune ca pentru a obtine o imagine clara din mana, ar trebui sa lucram cu minim 1/distanta focala a obiectivului. Asadar, daca avem un obiectiv de 300mm, timpul cel mai lung pe care ar trebui sa il folosim este bine sa fie de minim 1/300s. Revenind la reglajul de mai sus si cu aceasta ultima afirmatie in minte, putem regla aparatul sa obtina minim 1/300s ridicand ISO pana la valoarea maxima cu care suntem confortabili. In cazul in care aparatul a ajuns la valoarea ISO maxima setata, nu va trece mai sus de aceasta, ci va creste timpul de expunere peste 1/300s. Cautati aceasta functie la aparatul folosit si setati totul in concordanta cu obiectivul pe care il aveti si cu valoarea maxima pana la care ISO poate fi utilizat fara distrugerea imaginii. Nu uitati ca regula de mai sus cu 1/distanta focala se aplica pentru ca imaginea sa nu fie neclara din cauza miscarii noastre cand fotografiem din mana, insa daca subiectul nostru se misca si vrem sa obtinem o imagine clara cu acesta, ar trebui sa corelam timpul de expunere cu miscarea lui.
SFAT: Atunci cand fotografiem din mana trebuie sa invatam sa tinem corect aparatul, iar asta înseamna sa il sustinem ferm, cu mana dreapta pe grip si cu mana stanga sub teleobiectiv (mai ales daca acesta este mai lung), lucru ce ne da acces la inelele de zoom si focus. Un al treilea punct de contact ar trebui sa fie vizorul ce se va sprijini de arcada ochiului. Cotul bratului stang trebuie sprijinit de corp atunci cand fotografiem din picioare, iar pozitia corpului trebuie usor intoarsa catre dreapta, cu picioarele departate. Daca fotografiem de jos putem sprijini aparatul pe genunchi. A invata cum sa tinem camera foto cat mai stabila este foarte important atunci cand fotografiem cu teleobiective foarte lungi.
A incerca sa fotografiezi pescarusi in timp ce vaneaza efemeride in zbor pare o actiune destul de hazardata, cu atat mai mult cu cat vrei sa ii surprinzi cu fata catre tine si nu stii niciodata unde va iesi din apa urmatoarea insecta. Intr-o astfel de situatie sistemul de focalizare al camerei este extrem de important, insa nu este singurul lucru de care trebuie sa tinem cont. Pescarusii se misca dintr-o parte in alta, din zone cu lumina mai puternica in zone cu umbra, fiind nu numai extrem de greu de urmarit, dar si complicat de reglat aparatul pentru o expunere corecta. Am ales prioritate de diafragma (A) si am lasat aparatul sa decida timpul, insa desi in zonele mai luminoase acesta facea fata, in zonele mai întunecate acesta scadea foarte mult, iar imaginile erau neclare. Un ultim reglaj a fost salvator, cel legat de ISO automat. Astfel, am putut sa pun timpul de expunere pe care mi-l doream ca sa pot obtine o imagine clara (1/1000s in acest caz), iar aparatul a putut jongla cu valoarea ISO in functie de necesitate. Stiind ca expunerea este realizata corect, concentrarea mea a fost doar pe a surprinde actiunea pe care mi-o doream. (Pescarus, Delta Dunarii)
Fiind un fotograf care trece frecvent de la fotografia wildlife la cea de peisaj si invers, chiar si in aceeasi tura, mi-am dezvoltat un intreg sistem de reglaje, pe care sa le fac extrem de rapid. Normal ca aici intervine si capacitatea camerei de a-ti oferi reglaje cat mai intuitive si configurabile, fara a intra in meniu, dar si capacitatea ta de a fi organizat. Un prim pas este cel legat de configurarea camerei si de seturile de reglaje prestabilite, pe care, curios, foarte putini fotografi le folosesc. Indiferent daca este undeva in meniu si ofera mai multe optiuni sau este pe un buton si ofera mai putine, acest reglaj este foarte important. Pentru a intelege mai bine despre ce este vorba, hai sa vedem cum functioneaza. Meniul camerei poate fi optimizat pentru a fotografia animale (ma gandesc aici la setarile legate de imbunatatirea rafalei, de cele legate de ISO, de focalizare etc.), iar aceste setari pot fi salvate intr-un meniu, notat la Nikon cu A, B, C si D, fiecare putand fi redenumit ulterior dupa cum ne dorim. Aceste reglaje se pot face in doua zone diferite ale meniului. Sa spunem ca mi-am ales setarile dorite pentru ambele meniuri si le-am salvat in modul C, in A, B si D putand sa salvez alte reglaje predefinite pentru alte utilizari, cum ar fi fotografia de peisaj sau fotografia in care am nevoie de expunere lunga. Cand vreau sa trec de la peisaj la wildlife, nu mai trebuie sa intru in meniu sa modific fiecare setare in parte (in acest fel sigur o sa uit ceva), ci trebuie doar sa modific setarile predefinite in care vreau sa lucreze camera, C in exemplul meu. Daca aveti si un buton rapid pe camera pentru a face asta, cu atat mai bine.
O alta varianta este sa aveti anumite setari prestabilite pe modurile notate de obicei U1 sau U2, care se pot regla cu ajutorul rotitei de selectare a programelor. In acest caz, desi este poate mai rapid, nu mai aveti chiar toate setarile din meniu. Nu uitati ca aceste notatii sunt pentru Nikon, insa le gasiti sub o forma sau alta si la ceilalti producatori.
SFAT: Configurati-va aparatul de fotografiat astfel incat sa puteti face orice reglaj de care aveti nevoie frecvent de la butoanele configurabile ale camerei.
Un alt lucru pe care l-am invatat din experienta in acest gen de fotografie, este sa imi pot face toate reglajele cu aparatul la ochi. Schimbarea punctelor de focus sau a valorii ISO, comutarea intre FX si DX, daca este cazul, sau intre diferite metode de focalizare, ba chiar si intre diferite rafale de imagini, trebuie facute fara a lua ochiul din vizor. Astfel suntem siguri ca nu pierdem din vedere nimic important si ca imaginea noastra va capta cel mai frumos moment. Normal ca aici avem nevoie de o camera din gama mai performanta, care sa ne ofere toate aceste reglaje din butoane pozitionate strategic, fara a fi nevoiti sa navigam prin meniu. La mine, cele mai importante reglaje pe care le-am pus pe butoanele configurabile cu acces rapid sunt: trecerea de la rafala in care fotografiez la cea maxima (14fps in cazul aparatului meu), schimbarea din modul full frame in crop (FX in DX), activarea in vizor a sistemului de reglare a liniei orizontului (util in special cand stau la panda in pozitii mai complicate), schimbarea sistemului de focalizare de la cel cu 9 puncte de focus la cel cu maximul de puncte de focus. Mai este util sa puteti trece usor, fara a lua camera de la ochi, de la ISO normal la automat si sa schimbati modurile de expunere intre A si S.
De ce ai vrea sa treci din full frame in crop direct din camera? Ei bine, pentru a avea imaginea compusa bine direct din aparat. Normal ca vei pierde o parte din rezolutia cadrului, insa daca oricum vei face acest lucru acasa, de ce sa nu il faci in teren. Avantajul este ca fisierul rezultat este mai mic, iar daca lucrezi pe o camera cu rezolutie mare (unde ar fi si cel mai recomandat sa faci acest crop) rafala de imagini va fi mai mare in acest caz. In exemplul de fata aveti acelasi subiect, cu si fara crop direct din camera. (Skua, Islanda)
OBIECTIVUL
Am avut ocazia sa lucrez cu aproape toate teleobiectivele performante de la Nikon, de la 300 si 400mm f/2.8 si pana la 500 si 600mm f/4. La inceput insa, am pornit in acest domeniu cu ceva mult mai putin performant si cu siguranta mult mai ieftin. Chiar daca anumite imagini specifice se pot realiza doar cu o anumita tehnica, asta nu inseamna ca nu putem incerca fotografia wildlife daca nu avem un obiectiv scump si performant. Unele dintre imaginile care mie imi sunt foarte dragi, sunt realizate cu teleobiective din afara gamei specificate mai sus. Asadar, haideti sa mai detronam un mit: fotografia wildlife se realizeaza doar cu obiective cu focala foarte lunga. Nimic mai neadevarat! Poti incerca fotografie wildlife si cu un obiectiv superangular, desi cazurile sunt mai rare, insa daca ar fi sa luam in considerare un minim, as spune 300mm.
Pentru a fotografia animale cu un obiectiv superangular, fie ai nevoie de un subiect foarte bland, fie de unul foarte agresiv. Cred ca nu trebuie sa va spun cum este cel de aici. Aceasta pasare si-a facut cuibul chiar langa poteca turistica, iar in momentul in care am trecut pe langa ea a devenit destul de agresiva. A fost o oportunitate interesanta, insa este bine sa nu stati foarte mult intr-un astfel de loc pentru a nu agresa inutil specia, mai ales daca este in perioada de cuibarit. (Skua, Islanda; foto 1 - Remus Muntenu)
Alegerea echipamentului nu se face doar dupa performante, asa cum ati crede, ci si dupa alte caracteristici, cum ar fi greutatea. In jungla ugandeza a trebuit sa merg destul de repede pe urmele cimpanzeilor, pe un teren accidentat si printr-o vegetatie foarte deasa. A cara in astfel de conditii un echipament foarte greu, un obiectiv Nikon 400mm f/2.8, un aparat Nikon D800, plus un trepied, pentru ca nu aveam cum sa folosesc echipamentul din mana, a fost o adevarata aventura. Greutatea era undeva pe la 9kg, fara a mai adauga ce mai aveam prin rucsac. Cu siguranta mi-ar fi fost mult mai simplu daca as fi avut un echipament mai usor. (Kibale, Uganda)
Plecand de la distanta focala minima recomandata mai sus, hai sa vedem ce optiuni avem. Toti producatorii ofera un 70-300mm sau similar, de obicei nu foarte luminos, dar decent la pret. Este un punct de pornire, insa daca vreti ceva mai lung ca distanta focala, atunci exista pe piata obiective mai versatile, de obicei in sfera 200-500mm. Acesta este segmentul cu care puteti incepe mai serios in acest domeniu. Pe de o parte costul nu este foarte mare, iar versatilitatea obiectivului va va ajuta aproape in orice situatie. Cu un astfel de obiectiv versatil mi-am inceput si eu mai serios cariera si, dincolo de inconvenientele de rigoare, l-am putut folosi cu succes mult timp.
Una dintre primele mele ture mai serioase cu un obiectiv din gama celor descrise mai sus a fost în Islanda. M-am concentrat aici in special pe pasarile arctice, iar focala foarte lunga plus factorul de crop al camerei, foloseam atunci un Nikon D300, m-au ajutat foarte mult in acest sens. (Islanda, foto Ioan Muresan)
Foarte multe dintre imaginile cu animale care imi sunt foarte dragi le-am realizat cu un obiectiv nu foarte performant. De ce va spun acest lucru? Pentru ca dincolo de tehnica (indiscutabil utila in anumite situatii) tot ceea ce conteaza este momentul surprins si experienta traita. Cine priveste aceasta fotografie cred ca se concentreaza mult mai mult pe tandretea momentului si mai putin pe distanta focala folosita sau pe cat de clara este imaginea. Uneori suntem prea atenti la lucruri tehnice si uitam, de fapt, care este esenta fotografiei. Nimeni nu o sa caute intr-un astfel de cadru probleme legate de difractie, claritatea la colturi si alte aspecte de acest fel, pe care, de cele mai multe ori, nici nu le intelegem pe deplin. O fotografie nu ar trebui sa fie un studiu tehnic. Plus de asta, de cele mai multe ori alegem sa ne publicam imaginile in format mic, pe Internet, iar aici toate aceste probleme devin invizibile in cele mai multe dintre cazuri. (Capre negre, Piatra Craiului)
O buna perioada de timp am folosit pentru a fotografia animale o solutie de compromis, care a facut trecerea de la obiectivul versatil din exemplele anterioare, la ceea ce folosesc acum. Aceasta solutie a fost un obiectiv Nikon 70-200mm f/2.8 cu un teleconvertor Nikon de 2x. Am castigat mult la capitolul viteza, insa nu la fel de mult la capitolul claritate. Folosirea teleconvertoarelor mai mari (nu este valabil si pentru modelul Nikon 1,4x) au o pierdere de claritate evidenta. Normal ca acest lucru se vede la imprimarea fotografiei si mai putin atunci cand o expunem pe Internet la dimensiune mai mica. (Lebada, Saraturi, Murighiol)
Nu am avut cum sa testez toate obiectivele aflate pe piata de la diferiti producatori, insa exista si un obiectiv pe care eu l-am testat si care mi-a placut foarte mult: Nikon 200-500mm f/5.6. Este cea mai accesibila varianta de teleobiectiv lung de la Nikon, este suficient de usor pentru a fi utilizat din mana, este suficient de luminos, foarte rapid si competitiv la pret.
Avantajul de a avea un teleobiectiv usor, asa cum este Nikon 200-500mm f/5.6, se simte mai ales atunci cand trebuie sa fotografiezi din mana in timp ce urmaresti subiectul. Distanta focala este suficient de lunga chiar si pentru a fotografia pasari mici, iar luminozitatea este buna atat timp cat exista suficienta lumina. In anumite conditii, un astfel de obiectiv poate fi solutia ideala. (Mountain bluebird, Parcul national Bryce Canyon, SUA)
La capatul opus se afla obiectivele lungi, mari si grele. Nu le contesta nimeni performanta insa aceste obiective sunt foarte greu de folosit din mana, asa ca fie avem nevoie de un trepied, fie le putem folosi din masina sau barca, unde le putem sprijini sau pune pe trepied. In aceasta imagine am folosit un teleobiectiv Nikon 600mm f/4 cu un teleconvertor de 1,4x, dintr-o ascunzatoare, unde acesta era asezat pe sol. Din punctul meu de vedere astfel de obiective sunt cele mai utile la panda sau atunci cand nu ne deplasam foarte mult. (Lopatar, Delta Dunarii)
In primele noastre incercari de a fotografia animale, ne dorim ca acestea sa fie cat mai mari in cadru. Chiar daca astfel de abordari pot pune accent pe detalii interesante sau pe actiuni specifice, cel mai adesea, imaginile cele mai frumoase sunt acelea in care animalul este o parte din peisaj, in care se creeaza o poveste. O sa ma intrebati ce legatura are acest aspect cu obiectivele? Ei bine, are! Desi suntem mereu tentati sa alergam dupa teleobiective cu distanta focala cat mai lunga, trebuie sa ne gandim ca putem sa depunem un efort considerabil si pentru a aduce animalul mai aproape de noi sau pentru a merge noi mai aproape de el. Cu siguranta este mai mult de munca in acest sens, insa si experienta poate fi una deosebita. Pe de alta parte, trebuie sa ne gandim si la un alt gen de abordare, in care animalul este o parte din intregul cadru si nu un portret, iar in acest caz nu mai este nevoie de o focala chiar atat de lunga.
SFAT: Inainte de a va concentra pe a fotografia un animal in detaliu, vizualizati habitatul in care se afla. Este foarte posibil ca acesta sa va ofere o imagine mult mai interesanta in care animalul sa aiba rolul de subiect.
Apropierea de animal pentru a reduce distanta de la care fotografiem este extrem de dificila, mai ales in Romania, insa iti da numeroase satisfactii atunci cand reusesti cadrul dorit. Normal ca trebuie sa stai foarte linistit, sa nu fii vizibil, sa intelegi foarte bine comportamentul animalului pentru a sti cand poti sa te misti si sa inveti cum sa folosesti habitatul in care te afli in avantajul tau. (Cerb, Giumalau)
Asa cum spuneam, nu tot timpul animalul trebuie sa fie mare in cadru. Din punctul meu de vedere, unele dintre cele mai frumoase imagini sunt acelea in care animalul este o parte din peisajul in care traieste. Aveti astfel ocazia sa aratati nu numai specia, dar si habitatul acesteia, folosind o compozitie adecvata pentru a pune in valoare toate elemente din imagine. In astfel de cazuri, o distanta focala lunga nu mai este atat de importanta, iar intreaga abordare a cadrului este mai mult una de peisaj. (Bizon, Parcul national Yellowstone, SUA)
Obiectivele mai versatile, din punctul meu de vedere, va ofera mai multa manevrabilitate in a compune. Personal prefer obiectivele zoom in defavoarea celor fixe, iar acesta este motivul pentru care am ales sa lucrez cu Nikon 200-400mm f/4. Nu este cel mai lung, nu este cel mai luminos, insa este cel mai versatil din perspectiva mea. Fiind o combinatie buna intre luminozitate si versatilitate, este unul dintre putinele teleobiective din gama profesionala de la Nikon cu care poti lucra din mana, cel putin pentru fizicul meu. Trebuie mentionat aici ca noua tehnologie de lentile Nikon aduce un avantaj mare la capitolul greutate, iar obiectivele care inainte erau imposibil de manevrat din mana, devin acum mult mai usor de folosit. Dar hai sa revenim la versatilitate. Pentru mine, asa cum va spuneam, este mult mai important ceea ce surprind in imagine decat tehnica in sine, iar daca obiectivul ma ajuta sa obtin atat un cadru mai apropiat cu specia, dar si un cadru cu aceasta in habitat, cu atat mai bine. Un obiectiv fix, mai ales dintre cele din gama mai lunga, este in general un obiectiv pe care il folosesti la panda sau atunci cand fotografiezi dintr-un mijloc de transport, fie el barca, masina sau orice altceva. Ai astfel ocazia sa folosesti un trepied sau un suport pentru a sustine obiectivul. Fotografierea din mana este mai anevoioasa in acest caz, dar nu imposibila. Dezavantajul cel mai mare este insa limitarea distantei focale, compozitia fiind destul de mult influentata de acest fapt.
SFAT: Atunci cand realizam o imagine este bine sa compunem un pic mai larg, pentru a putea surprinde in intregime o eventuala actiune atunci cand este cazul. Eventualele ajustari fine ale compozitiei se mai pot face ulterior, insa parti ale animalului aflate in afara cadrului nu se mai pot aduce inapoi.
Compozitia cadrului nostru va fi mereu influentata de distanta focala a obiectivului. Daca avem o distanta focala variabila, avem si posibilitatea sa incercam diferite compozitii, altfel fiind destul de limitati. In imaginea de fata cei doi tigri mergeau prin iarba, iar la un moment dat au sarit in joaca unul la celalalt. Pentru ca am avut focala potrivita pe aparat am putut surprinde momentul, insa colegul meu care avea un obiectiv cu distanta focala fixa l-a ratat, pentru ca animalele i-au iesit din cadru in saritura, iar el nu a avut cum sa schimbe distanta focala ca sa aiba un cadru mai larg. Acest lucru se poate intampla si la un obiectiv zoom, daca nu avem cum sa intuim momentul si cadram prea strans. (Tigri, Parcul national Bandhavgarh, India)
Pentru a putea evita problema de mai sus, putem avea la noi doua obiective, unul cu o focala mai lunga si unul cu o focala mai scurta. Schimbarea obiectivelor cere insa timp si este posibil ca animalul sa nu fie suficient de prietenos, asa ca varianta ideala ar fi ca obiectivele sa fie montate pe doua camere diferite. Astfel, putem fotografia foarte simplu atat specia in intregime, cat si un anumit detaliu. Sincer, desi am avut unele ture in care am folosit aceasta varianta, am observat ca situatiile in care am fost nevoit sa folosesc teleobiectivul mai scurt au fost destul de putine. Ramane insa o varianta buna, mai ales atunci cand aveti un teleobiectiv fix, care nu va ofera toata versatilitatea de care aveti nevoie. (Cerb Sambar, Parcul national Bandhavgarh, India)
Nu putem discuta despre tehnica in fotografia wildlife fara a aminti de teleconvertor. Acesta este un echipament ce se monteaza intre camera si obiectiv si ajuta la marirea distantei focale cu 1,4x sau 2x, in cele mai multe dintre cazuri. Dezavantajul este ca luminozitatea obiectivului scade cu unul sau doua stopuri, in functie de teleconvertorul ales, fapt ce ne obliga sa folosim aceste accesorii doar pe obiectivele mai luminoase, f/2.8 sau f/4, cel mai adesea. Teleconvertoarele se pot folosi si pe obiective mai putin luminoase, insa daca luminozitatea acestora scade sub f/8, se pierd anumite avantaje ale focalizarii sau chiar focalizarea automata. Anumite echipamente mai slabe pot ingreuna sistemul de focus sau pot obtine o imagine mai neclara, asa ca este bine sa va alegeti cu grija acest accesoriu. Personal folosesc un teleconvertor de 1,4x impreuna cu 200-400mm f/4 si functioneaza perfect impreuna.
Un teleconvertor este extrem de util atunci cand vrem sa avem animalul mai mare in cadru. In prima imagine am folosit un teleconvertor de 2x pe un obiectiv Nikon 400mm f/2.8, iar impreuna au ajuns la 800mm f/5.6. Diferenta de luminozitate a fost de doua stop-uri, insa acest lucru nu m-a deranjat avand suficienta lumina ambientala. Profunzimea de camp a fost si ea foarte buna, cadrul fiind unul simplu. In a doua imagine puteti vedea pasarea fotografiata cu acelasi obiectiv insa fara teleconvertor. (Cormoran mic, Delta Dunarii)
Teleconvertorul este util mai ales la speciile de animale mici, sau la cele de care nu ne putem apropia foarte mult, fie pentru ca sunt mai timide, fie pentru ca pot fi periculoase. Chiar daca pasarea de fata nu se incadreaza neaparat intr-una dintre cele doua categorii, folosirea unui teleconvertor mi-a dat posibilitatea sa o fotografiez de la distanta, fara a o deranja, lucru care trebuie luat si el in considerare in acest gen fotografic. (Pescarel albastru, Delta Dunarii)
A fotografia animale cu alte obiective in afara gamei dezbatute pana acum, nu este nicidecum imposibil. Daca avem specii prietenoase, le putem aborda chiar si cu un obiectiv superangular, insa acest lucru se intampla relativ rar si este posibil doar acolo unde animalele sunt foarte obisnuite cu prezenta umana sau, din contra, nu percep omul ca pe un pericol pentru ca nu au intalnit prea multi. O alta idee ar fi sa folosim in fotografia wildlife tehnica de macro. Desigur aici ar trebui sa ne gandim la insecte, amfibieni, reptile, sau alte animale de talie mica. In acest caz se aplica regulile acestui gen fotografic si mai putin cele ale fotografiei wildlife, cel putin din punct de vedere tehnic. Principala problema ar fi profunzimea de camp destul de redusa, in special acolo unde ne apropiem foarte mult de subiect. Habitatul este mai greu redat in acest caz, fotografiile fiind mai mult axate pe detaliu.
Atunci când fotografiem cu un obiectiv macro trebuie sa ne apropiem foarte mult de subiect, asa ca ar fi bine sa cunoastem exact specia pe care o fotografiem si cat de periculoasa este. In cazul de fata am fotografiat o vipera cu corn, care, desi era doar un pui, trebuia tratata cu atentie pentru a nu deveni agresiva. (Vipera cu corn, Parcul natural Portile de Fier)
Fotografia wildlife cu un obiectiv superangular este cea mai neobisnuita. Rareori animalele sunt atat de prietenoase incat sa intre singure in obiectiv, asa cum se vede la propriu in acest caz. La fel ca si la tehnica de macro, trebuie sa fim atenti ce specie lasam sa se apropie de noi, pentru ca uneori aceasta apropiere poate fi si un semn de agresiune sau boala. Cu siguranta nu este cazul aici, unde curiozitatea a fost cea care a ademenit pasarea. (Papagal Kea, Noua Zeelanda)
Nu numai aparatele au functii de care trebuie sa tinem cont atunci cand fotografiem, dar si obiectivele. Una dintre cele mai interesante este desigur stabilizarea de imagine. Nu uitati ca atunci cand aveti aparatul pe trepied, aceasta functie trebuie oprita pentru a se putea obtine o imagine clara. Unele teleobiective, in special cele cu distanta focala mai mare, au un mod special al stabilizarii pentru folosirea pe trepied, asa ca este bine sa studiati in amanunt acest aspect pentru a-l folosi corect.
Atunci cand fotografiem din mana, sistemul de stabilizare a imaginii este foarte important, pentru ca ne ajuta sa avem o fotografie clara. In imaginea de fata am fotografiat din mana la o distanta focala de 550mm cu un timp de 1/125s, iar imaginea este suficient de clara, desi teoria mi-ar spune ca ar fi trebuit sa am un minim de 1/500s în acest caz. Faptul ca pasarea nu se misca rapid si ca am reusit sa am camera cat mai stabila, m-au ajutat foarte mult, insa si stabilizarea de imagine a avut un rol important. (Lacar mic, Rotbav, Brasov)
O alta functie pe care eu o folosesc destul de frecvent, este focalizarea automata cu suprascriere manuala. Este un mod pe care il gasesti de obicei pe obiectiv, la butonul de selectie pentru focalizarea automata si manuala, intre aceste doua optiuni. Atunci cand il aveti activat, camera focalizeaza automat, insa va ofera posibilitatea sa faceti un reglaj manual peste cel automat. Este util atunci cand fotografiezi cu animalul compus in afara punctelor de focus, cand ai in fata diferite obiecte care obtureaza vizibilitatea, sau cand lumina ori contrastul nu te ajuta sa focalizezi automat corect. Acest reglaj este de folos atunci cand avem un subiect static, fiind foarte greu sa urmarim o actiune in acest fel.
Intr-o astfel de situatie, a focaliza corect este aproape imposibil. Firele de papirus din fata pasarii ar atrage punctele de focus, iar subiectul ar ramane nefocalizat. Este un exemplu tipic in care suprascrierea manuala a focalizarii automate este foarte utila. Chiar daca nu tot timpul o sa obtinem o imagine artistica, cea de fata fiind destul de aglomerata, o specie rara cum este cea de aici merita fotografiata chiar si asa, in scop documentar. (Papyrus gonolek, Parcul national Queen Elisabeth, Uganda)
SFAT: Daca sunteti intr-un punct fix si asteptati animalul intr-un anumit loc, pentru a fi mai rapizi puteti prefocaliza unde este nevoie si puteti salva aceasta setare cu ajutorul butoanelor de pe obiectiv. Puteti apoi fotografia in alta parte, iar cand aveti nevoie puteti sa aduceti focusul pe zona stabilita initial, cu ajutorul butoanelor de focus de pe obiectiv. Aceasta functie este intalnita doar la obiectivele mai performante.
O ultima functie ce merita amintita este cea care limiteaza plaja de focalizare a obiectivului. Cu ajutorul ei putem seta teleobiectivul sa focalizeze de la distanta minima, sau de la cativa metri pana la infinit. In prima varianta plaja este mai lunga si obiectivul are nevoie de mai mult timp sa focalizeze, mai ales daca variem intre zone apropiate si zone indepartate. In a doua varianta obiectivul va fi mai rapid, insa nu va putea focaliza foarte aproape. Ideal ar fi sa schimbam de fiecare data pe functia corespunzatoare pentru a avea cel mai bun randament.
Asa cum am vazut pana acum, sansele de a realiza o imagine frumoasa cresc daca ne cunoastem aparatul de fotografiat si obiectivul. Cu cat intram intr-o oarecare rutina legata de setarile necesare, cu atat concentrarea noastra va fi canalizata mai mult pe surprinderea momentului dorit, indiferent care ar fi acela. Nu trebuie sa ne bazam insa numai pe aceleasi retete de reglaje, ci trebuie sa incercam mereu sa fim inventivi, creativi si sa intelegem cat mai bine ceea ce se intampla in jurul nostru. Fotografia wildlife nu este doar despre ceea ce vezi la un anumit moment, ci mai ales despre ceea ce se va intampla in momentul urmator. (Barza cu cioc galben, Parcul national Lake Nakuru, Kenya)
FOCALIZAREA
Fotografia wildlife depinde foarte mult de capacitatea aparatului de fotografiat de a gestiona situatii de focalizare complicate. Acestea apar cel mai adesea cand avem putina lumina, cand subiectul este mascat de diferite obiecte, cand nu avem contrast, sau cand subiectul este foarte mic in cadru sau pozitionat intr-o zona fara puncte de focus. Daca in multe alte cazuri diferentele dintre aparate nu sunt chiar atat de importante, cand vine vorba de sistemul de focalizare lucrurile stau diferit. Poate ca nu conteaza atat de mult cate puncte de focalizare are sistemul vostru, ci mai degraba cat de performante sunt acestea. Mai conteaza desigur si cat de mult acopera din vizor, iar aici aparatele in format DX (crop) sunt un pic mai interesante pentru ca au sisteme de focalizare ce acopera mai mult din vizor decat aparatele FX, data fiind marimea senzorului (Nikon D500 fiind un bun exemplu in acest caz). Pasul pe care eu personal l-am facut de la vechiul Nikon D800 la actualul Nikon D5 a fost unul urias din punct de vedere al focalizarii. Pe langa faptul ca Nikon D5 este mult mai rapid in acest sens, reuseste sa focalizeze uneori in situatii foarte dificile, chiar si pe subiecte extrem de mici sau in lumina slaba. Insa nu este vorba doar de acest aparat, ci de sistemul de focalizare folosit, regasit si pe Nikon D500.
Problemele legate de focalizare apar atunci cand avem un subiect in miscare si mai putin atunci cand acesta este static. Daca avem lumina suficienta si un contrast bun, atunci chiar si un sistem mai putin performant ar trebui sa faca fata, mai ales daca aveti un obiectiv suficient de rapid. (Caprior, Parcul natural Lunca Muresului)
A reusi sa focalizezi automat pe un subiect mic, aflat departe de punctele de focus mai performante din centrul vizorului si intr-o contralumina ce nu ofera foarte mult contrast, este o adevarata performanta. Adevaratele veleitati ale unui sistem de focalizare performant se vad in astfel de conditii. (Chirighita cu obraz alb, Rotbav, Brasov)
Desi exista diferite metode de a focaliza, de obicei lucrurile se simplifica dupa ce experimentam un pic. De obicei prefer sa folosesc un singur punct pentru a face focalizare, pe care il schimb in functie de situatie in zona dorita. Pe langa acest punct puteti lasa active si alte puncte, in functie de preferinta, cu ajutorul functiei Dynamic area. Diferenta intre Single point si Dynamic area este ca in prima varianta focalizarea se face doar pe punctul activ, asa ca acesta trebuie tinut mereu cu atentie pe subiect, in timp ce in a doua varianta punctele din jurul punctului activ incearca sa pastreze subiectul in focus. Normal ca aceasta alegere este mai utila pentru subiecte aflate in miscare. O alta functie este 3D Tracking, unde realizam focalizarea cu un singur punct, iar apoi, pe baza de culoare si contrast, aparatul incearca sa pastreze subiectul in focus in timp ce acesta se misca prin cadru. Toate aceste metode trebuie desigur folosite impreuna cu focalizarea continua, AF-C. Aceste notatii sunt pentru aparatele Nikon, insa toti ceilalti producatori fie le folosesc pe acestea, fie au functii similare. Recomandarea mea este sa le incercati pe toate pentru diferite subiecte si apoi sa vedeti ce functioneaza mai bine pentru voi. Personal, folosesc cel mai des AF-C Dynamic area cu 9 puncte de focus.
SFAT: Focalizarea continua este extrem de importanta in fotografia wildlife, insa nu trebuie sa uitati degetul pe declansator atunci cand vedeti ca nu mai este realizati corect. O puteti reface ori de cate ori este nevoie pentru a ajuta aparatul sa fie mai rapid.
Am încercat de-a lungul timpului diferite metode de focalizare automata, iar intr-o perioada am folosit destul de mult 3D Tracking. Cu ajutorul acestei functii poti focaliza pe subiect cu oricare punct de focus, iar mai apoi poti misca aparatul pentru a compune cadrul corect, focalizarea fiind mentinuta pe locul dorit. Normal ca este o functie destul de automatizata, care mai rateaza uneori, insa atat timp cat aveti un fundal curat si subiectul nu isi schimba forma prea mult sau directia de deplasare, aceasta metoda functioneaza destul de bine. Este utila mai ales atunci cand nu sunteti obisnuiti cu schimbarea rapida a punctelor de focus cu aparatul la ochi. (Egreta mare, Dumbravita, Brasov)
O alta functie interesanta pentru focalizare este regasita in meniul camerei si se numeste Focus tracking with lock on sau ceva similar in functie de producator. Cu ajutorul acestei functii ii spunem aparatului cat timp sa tina focusul pe subiect, atunci cand prin fata acestuia trece un alt obiect. In mod normal, ar trebui sa lasam mai mult timp focalizarea pe subiect inainte ca aceasta sa se schimbe pe noul obiect intrat in raza punctelor de focalizare.
In imaginea de aici, daca nu as fi lasat un timp mai lung pana cand focusul sa se mute pe frunzele din fata, acesta s-ar fi schimbat si pescarusul meu ar fi fost neclar. Astfel de situatii se intalnesc frecvent mai ales la pasari in zbor, atunci cand trec prin spatele unui copac sau atunci cand avem subiectul mascat de anumite elemente din peisaj. (Pescarus razator, Rotbav, Brasov)
Cele mai complicate situatii de focalizare apar atunci cand nu avem lumina suficienta sau un contrast bun, sau cand subiectul nostru se misca rapid sau este obturat de alte elemente. De foarte multe ori este util sa refacem focalizarea atunci cand fotografiem in rafala, pentru a nu rata momentul oportun. O alta idee este sa lasati camera sa declanseze chiar si atunci cand subiectul nu este in focus (o alta functie ce poate fi gasita in meniul camerei foto), pentru a putea da timp focalizarii sa se ajusteze. Daca aparatul nu declanseaza ni se va parea ca s-a blocat ceva si o sa fim tentati sa ne oprim din urmarit subiectul. Uneori chiar si o imagine cu subiectul nefocalizat poate fi interesanta, mai ales daca avem alte elemente in jur care sunt clare si care pot completa povestea. Asadar, dincolo de orice reteta si regula, nimic nu este stiinta exacta, ci mai degraba o interpretare proprie, ajutata uneori chiar si de mici erori tehnice.
In fotografie, ca in oricare forma de arta, nimic nu este o reteta exacta. Putem fi oricat de creativi, atata timp cat rezultatul este unul interesant. (Delta Dunarii)
Ca sa concluzionez oarecum toata discutia tehnica de pana acum, daca ar fi sa recomand in acest moment un aparat si un obiectiv Nikon pentru fotografia wildlife, atunci cu siguranta as merge pe varianta D500 si 200-500mm f/5.6. Chiar daca aparatul este in format DX, este suficient de performant (rapid si cu un sistem de focalizare foarte bun) incat sa poata fi utilizat cu succes, iar obiectivul castiga datorita factorului de multiplicare, obtinandu-se o distanta focala echivalenta de 300-750mm. Un alt avantaj major este ca aceasta combinatie este usor de manevrat din mana, nu este foarte grea si nu este foarte voluminoasa, lucruri importante pe teren. Pe de alta parte, mai exista niste aspecte pe care multa lume nu le ia in seama, iar acestea vin de la fiabilitatea in timp. Alegerea unui obiectiv si a unui aparat de calitate este esentiala in acest sens, iar multe alternative mai ieftine pot fi doar un compromis care sa ne dezavantajeze pe termen lung. Nu uitati ca aparatura dedicata fotografiei wildlife este supusa testului suprem al terenului, iar praful, ploaia, umezeala, loviturile si multe alte astfel de aspecte pot pune la grea incercare un aparat de fotografiat sau un obiectiv mai sensibil.
SFAT: Daca sunteti la inceput de drum in fotografia wildlife este foarte important sa studiati bine piata inainte de a va cumpara o camera si un obiectiv de fotografiat. Puneti in balanta avantaje si dezavantaje si nu uitati ca un pret mai mic poate veni cu dezavantaje mari. Poate este mai bine sa mai asteptati sa strangeti niste bani si apoi sa reevaluati situatia, decat sa faceti o investitie proasta.
Un echipament de calitate, indiferent ca ne gandim la obiectiv sau camera foto, iti dezvaluie adevarata valoare in conditii complicate de fotografiere. Daca luam ca exemplu aceasta imagine, un obiectiv mai luminos (Nikon 200-400mm f/4) mi-a permis sa montez si un teleconvertor de 1,4x pentru a avea subiectul mai aproape, pastrand insa suficienta lumina si un fundal suficient de neclar la f/5.6. Aparatul foto full frame (Nikon D5) mi-a oferit suficiente detalii atat in umbra, cat si in lumina, iar sistemul de focalizare performant a putut face fata unei situatii destul de complicate de contralumina. Cand vreti sa va cumparati un echipament pentru a fotografia animale, trebuie sa aveti in minte ca in cele mai multe dintre cazuri, in special in Romania, situatiile de fotografiere sunt destul de complicate, atat din punct de vedere al luminii (animalele sunt active mai ales dimineata devreme si seara tarziu), cat si din punct de vedere al distantei de la care le puteti fotografia. (Ciocantors, Saraturi, Murighiol, Delta Dunarii)
Indiferent cat de mult ati putea fi descurajati de toate aceste discutii despre tehnica si costurile aferente, nu trebuie sa va dati batuti pentru ca fotografia wildlife inseamna mai mult de atat. Vor exista oricand oportunitati pentru a fotografia animale, chiar si cu un echipament mai putin performant, pentru ca poate cel mai mult in acest domeniu conteaza perseverenta. Uneori animalele sunt suficient de prietenoase incat sa ne lase sa le fotografiem in voie, iar lor chiar nu le pasa ce obiectiv sau camera tinem in mana, ele nu ne vor judeca dupa valoarea acestora. (Vulpe, Muntii Fagaras)
Combinatia ideala pentru mine ramane Nikon D5 cu Nikon 200-400mm f/4. Camera este foarte rapida, cu un focus excelent si cu robustetea pe care eu o prefer in teren. In plus, are foarte multe reglaje configurabile pe butoane, lucru ce inlesneste utilizarea. Noua varianta de obiectiv (Nikkor 180-400mm f/4) ofera si mai multa versatilitate, avand un teleconvertor de 1,4x incorporat, lucru ce simplifica utilizarea acestui tip de echipament. Pe de alta parte, toate teleobiectivele noi de la Nikon sunt mult mai usoare si sunt mai simplu de folosit din mana si de carat pe teren. Inconvenientul major vine desigur de la pretul pe care aceste echipamente il au, insa calitatea a fost mereu costisitoare. Acestea fiind spuse, hai sa vedem de ce alte echipamente am mai avea nevoie in acest gen fotografic.
Asa cum spuneam, combinatia preferata de mine este Nikon D5 alaturi de obiectivul Nikon 200-400mm f/4 si un teleconvertor de 1,4x, toate prezente in aceasta imagine. Pana acum au facut fata cu bine atat frigului din Yellowstone, cat si prafului din India sau umezelii din hide-ul plutitor. Atunci cand lucrezi ca fotograf profesionist, munca ta depinde de fiabilitatea echipamentului folosit si este important ca acesta sa nu te lase exact atunci cand ai mai mare nevoie de el. Normal insa ca pentru un fotograf amator investitia intr-un astfel de echipament poate fi nejustificata. Alegerea va apartine. (Parcul national Yellowstone, SUA – foto Cosmin Dumitrache)
ALTE ECHIPAMENTE SI ACCESORII UTILE
Inainte de a ne apuca sa fotografiem animale, ar trebui mai intai sa le gasim, iar in acest caz un binoclu bun ne poate fi de mare folos. Acesta nu ar trebui sa fie foarte mare si foarte greu, nu de alta dar deja o sa fim ingreunati de echipamentul de fotografiat. Uneori putem cauta animalele direct cu aparatul la ochi, insa acest lucru este mai dificil mai ales atunci cand ne deplasam si nu vrem sa scoatem de fiecare data echipamentul din rucsac. Si pentru ca tot veni vorba, aparatura foto trebuie sa fie carata in spate destul de mult in acest gen de fotografie, iar pentru asta ne trebuie un rucsac bun. Este de preferat unul special conceput pentru fotografi, insa de cele mai multe ori acestea nu au un spate foarte bine construit si aerisit, lucru ce le face destul de incomode, mai ales daca trebuie sa strabatem distante lungi. Poate mai interesant ar fi un rucsac de munte, care, desi nu ofera un acces foarte rapid la echipamentul foto, este mult mai bun la transportat greutati mari. Toate aceste decizii trebuie luate si in functie de durata deplasarii sau de mijlocul de transport pe care il folosim.
Atunci cand trebuie sa strabati distante lungi sau trasee dificile in cautare de animale, fiecare gram pe care il cari in spate conteaza. Daca in ceea ce priveste echipamentul foto lucrurile sunt complicate, greutatea acestuia fiind direct proportionala cu performanta, macar in privinta celorlalte echipamente necesare trebuie sa fim mai atenti. In ultima vreme am investit destul de mult in echipament de munte performant, mult mai usor, pentru a contrabalansa greutatea teleobiectivului si a aparatului. In diverse ture, in special in cele de munte, in care mai trebuie carat si echipament de campare, acest lucru este foarte important. (Capra neagra, Parcul national Piatra Craiului)
Trepiedul este foarte util in special atunci cand stam la panda, pentru a ne fi mai comod sa fotografiem. Uneori prefer sa car teleobiectivul, montat pe aparat si pe trepied, sprijinit pe umar si pe rucsac. Astfel echipamentul este mai usor de transportat si este disponibil imediat in cazul in care apare o oportunitate. Este utila aceasta varianta cand va deplasati pe jos printr-un loc cu multe animale si pe distante mai scurte. Daca folositi masina, barca sau orice alt mijloc de transport, trepiedul poate fi mai greu de folosit, mai ales cand sunteti in miscare, spatiul fiind mai restrans. In acest caz este mult mai util un bean bag, un saculet umplut cu fasole, orez, sau orice altceva care sa creeze consistenta necesara stabilizarii camerei. Acesta nu trebuie umplut la maxim ci trebuie sa dea voie boabelor dinauntru sa se miste si sa atenueze eventualele miscari. Pentru ca nu o sa ne apucam sa caram pe langa echipamentul de rigoare si un kilogram de fasole cu noi pe teren atunci cand mergem pe jos, umplutura poate fi din bilute de polistiren. Acestea sunt extrem de usoare si mult mai usor de transportat, insa nu ne pot oferi hrana necesara in cazul in care suntem nevoiti sa petrecem noaptea rataciti prin padure.
Cand aleg sa stau la panda caut de fiecare data un unghi cat mai jos, cat mai la nivelul subiectului. Daca esti asezat pe burta si folosesti un trepied, chiar daca acesta este coborat la maxim, uneori este destul de incomod sa privesti cu capul ridicat prin vizor. In astfel de conditii pozitionarea aparatului pe un bean bag devine foarte utila. De altfel, daca bean bag-ul este umplut cu bilute de polistiren, deci oarecum mai moale, poate fi folosit si pe post de perna pentru un pui de somn cand animalele nu vor sa fie cooperante si sa vina in fata camerei. (Gainusa de balta, Saraturi, Murighiol, Delta Dunarii)
Nu putem sa nu amintim aici si diverse sisteme de camuflaj, indiferent ca ne gandim la simple plase cu care sa ne construim o ascunzatoare sau corturi speciale. Acestea din urma pot fi terestre si au in compozitia lor un scaun si un cort care sa il acopere (in cea mai simpla varianta), sau plutitoare, iar in acest caz cortul acopera niste flotoare care tin camera la nivelul apei si ajuta fotograful sa fie complet camuflat. In acest ultim caz este nevoie desigur si de un costum de neopren, in cazul in care nu vrem sa tremuram de frig sau sa fim atacati de diverse lighioane acvatice (mai multe despre acest sistem puteti gasi in articolul din revista PhotoLife pe care o puteti descarca de aici www.photolife.ro/PHLmagazine/PHLmagazine2017.pdf). Despre toate aceste echipamente o sa povestim un pic mai pe larg in urmatorul articol dedicat abordarii subiectului. Ar mai fi nevoie sa avem si un determinator de specii, fie ele pasari, mamifere, reptile sau orice altceva, pentru a putea sti ce am fotografiat. Desigur ca aceste carti specializate ne pot ajuta sa vedem si ce animale avem in zona in care mergem, dintre cele pe care ne dorim sa le fotografiem, ajutandu-ne sa ne concentram mai mult asupra acestora. Orice alte carti de specialitate pot fi utile pentru a invata cat mai multe despre animale, despre habitatul acestora, despre urme, insa acestea nu exclud apelarea la ghizi de specialitate sau la ture foto dedicate fotografiei wildlife.
SFAT: Atunci cand mergeti intr-o zona noua, documentati-va foarte bine asupra speciilor pe care le puteti vedea. Daca stiti exact cum arata si in ce habitat se gasesc, va va fi mult mai usor sa le recunoasteti.
De foarte multe ori, atunci cand calatoresc pentru mai mult timp intr-o zona pentru a fotografia animale, din bagajul meu nu lipsesc determinatoarele de specii. Printre cele mai bune sunt cele de la Collins, care pentru Europa au determinatoare atat pentru pasari, cat si pentru mamifere, reptile, amfibieni, fluturi, ba chiar si pentru flora. Acum au si o aplicatie pentru pasari, una care mi se pare extrem de utila in teren, pentru a nu mai cara o carte cu tine tot timpul. Biblioteca mea este plina de astfel de carti de specialitate si am astfel de ghiduri pentru mai toate zonele in care am umblat, de la parcurile din SUA pana la estul si sudul Africii, sau din India pana la Noua Zeelanda. Ba mai am chiar si unele din destinatii in care as vrea sa ajung, cum ar fi zonele umede din America de Sud, in special Amazon sau Pantanal. Aceste carti m-au ajutat sa invat foarte multe despre speciile pe care le-am fotografiat sau pe care as vrea sa le fotografiez. (Murighiol, Delta Dunarii – foto Cosmin Dumitrache)
Chiar daca nu mai vazusem niciodata aceasta pasare, cand am observat-o in teren am recunoscut-o imediat, pentru ca o remarcasem in determinatorul de pasari din Africa de Est si chiar imi doream sa o pot vedea. Mi-a trebuit foarte putin timp sa realizez ce specie este si sa ma mobilizez sa o fotografiez. (African Paradise-flycatcher, Masai Mara, Kenya)
Exista uneori atat de multe discutii despre tehnica, fondate sau nu, incat tindem sa ne pierdem in argumente. Eu nu sunt un fotograf tehnic, iar dincolo de sfaturile pe care vi le-am prezentat, inspirate din propria experienta, trebuie sa va mai spun ca la final conteaza imaginea obtinuta si nu neaparat tehnica folosita. Observ la unii fotografi din jurul meu o pasiune mai mare pentru aparatura si pentru tehnica, decat pentru fotografie in sine. Nu zic ca nu este important sa ne cunoastem echipamentul, insa atunci cand tot ceea ce conteaza la final este sa obtinem o imagine clara, dar care nu spune nimic mai mult, atunci parca ne departam de la scopul nostru. Nu ma intelegeti gresit, o mare parte din ceea ce fac este fotografie documentara, care are si ea un rol extrem de important in munca unui fotograf de natura, dar dincolo de acesta trebuie sa nu uitam niciodata sa fim creativi. Dar despre toate aceste aspecte o sa povestim mai mult in articolul viitor. Pana atunci, sa aveti lumina buna si experiente de neuitat in lumea animalelor. Pe curand!
Text si foto: Dan Dinu
Corectura: Luiza si Cristian Cerghedean
photolife, 200-400mm, dan dinu, nikon d5, 200-500mm
A fost adaugat 1 comentariu
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot