My Fair Lady - de Mihaela Tulea, membru NPS
“Urmand viziunea artistica a regizorului Razvan Ioan Dinca, peste 200 de oameni, dintre care peste 70 de cantareti, actori si dansatori si 27 de instrumentisti au pus in scena un spectacol muzical complex. Pentru a readuce la viata unul dintre cele mai apreciate musicaluri din toate timpurile, echipa de productie a colaborat cu o echipa internationala de creatie, din care fac parte scenograful Maruti Evans, cunoscut pentru castigarea Drama Desk Sam Norkin Award in 2013 si contributia sa in spectacole precum ”Maestrul si Margareta” si ”Alice vs. Wonderland”, dar si designerul de costume Oana Botez, castigatoare a Barrymore Awards pentru Excelenta in Teatru si Drammy Award. Pentru desavarsirea unui spectacol complet, acestia au lucrat alaturi de dirijorul Daniel Jinga, coregraful Violeta Dinca si unul dintre cei mai buni designeri de lumini din Romania, Daniel Klinger.“
Acest fragment din comunicatul de presa a fost primul contact pe care l-am avut cu productia “My Fair Lady”.
Atunci cand a aparut posibilitatea de a fotografia repetitiile si premiera acestui spectacol, am simtit ca este o ocazie buna de a obtine imagini speciale si, de ce nu, de a avea o experienta de viata cu totul noua. Iubesc sa vad artistii care incearca sa ajunga la inima publicului (un rol destul de dificil), iubesc sa rad si sa plang alaturi de ei. Stiam ca va fi o distributie dubla si am fost convinsa inca de la inceput ca vor fi doua spectacole deosebite. Tipologii diferite, Ana Maria Georgescu si Irina Baiant au facut ca Eliza Doolittle sa fie incantatoare, iar toti ceilalti au completat perfect tabloul in care o simpla florareasa, lipsita de educatie, devine o doamna: Ernest Fazekas / Richard Balint in rolul profesorului de fonetica, Adrian Nour / Catalin Neamtu – Colonelul Hugh Pickering, Florin Budnaru / Filip Ristovski – Freddy Eynsford-Hill, Oana Rusu / Diana Vladu – Mrs. Pearce, Aura Calarasu – Mrs. Higgins, Ovidiu Usvat – Zoltan Karpathy si Ionut Burlan - tatal Elizei.
Am folosit o zi pentru documentare, cautand informatii care sa-mi contureze pe cat posibil o imagine despre ceea ce inseamna acest musical si despre oamenii care-l vor realiza. Un timp insuficient, dar care m-a ajutat sa intru in atmosfera unei astfel de productii si mi-a calibrat asteptarile.
Din experientele mele de spectator, stiam care sunt rigorile prezentei intr-o sala de spectacol si banuiam care vor fi lucrurile de care va trebui sa tin cont. Am intuit trei probleme specifice acestui gen de fotografie, situatii pe care nu le intalnesc in job-urile mele curente: imposibilitatea de a ma misca foarte des pentru a-mi diversifica incadrarile, zgomotul produs de aparatul foto si necesitatea utilizarii unei setari a balansului de alb astfel incat sa nu alterez atmosfera indusa de luminile utilizate in acest musical.
Pentru fiecare din aceste probleme am incercat sa gasesc solutii adecvate:
- Imposibilitatea modificarii punctului de statie am incercat sa o compensez prin utilizarea unor obiective cu distanta focala variabila (AF-S NIKKOR 14-24mm f/2.8 G ED AF-S NIKKOR, AF-S NIKKOR 24-70mm f/2.8G, AF-S NIKKOR 70-200mm f/2.8G ED VR II, AF-S NIKKOR 80-400mm f/4.5-5.6G ED VR) pe doua aparate diferite - Nikon D4 si D4s. 14-24mm si 24-70mm le-am folosit pentru a obtine imagini cu scenele in care erau prezente multe personaje, incercand sa surprind intregul decor special creat pentru acest spectacol grandios. Dupa euforia de la inceputul spectacolului, cand a existat o anumita tendinta de a fotografia exclusiv protagonistii principali, mi-am dat seama ca, utilizand obiectivul cu focala 80-400mm, pot decupa si extrage dintr-un tablou si alte personaje. Astfel extrase, ele par ca au o dinamica proprie, independenta, fiind intr-un fel o deformare a rolului lor din ansamblu. Aceasta modalitate de utilizare a obiectivelor mi-a asigurat intre 3 si 5 imagini pentru fiecare secventa in parte. Fiind prezenta la repetitii, am observat care sunt momentele mai lungi de pauza folosite pentru modificarea decorului si le-am folosit pentru a-mi schimba pozitia in sala. Avand in vedere ca acest spectacol are doua distributii diferite, am incercat ca la al doilea spectacol sa ma asez in locuri opuse abordarii initiale.
- Pentru a evita zgomotul aparatului in momentele de liniste am utilizat modul live view dar, atunci cand muzica era puternica, pentru a avea o viteza mai mare de vizare a subiectului, am utilizat aparatul in modul quiet shutter-release.
- Balansul de alb l-am setat la 5500 Kelvin. Cred ca in acest mod am reusit sa nu modific atmosfera spectacolului.
Aceste precautii au fost cele pe care le-am luat in mod constient. Alte lucruri folosite in mod inconstient cred ca tin de abilitatile mele de fotograf si de faptul ca mai cred in “povestile” ce traiesc in noi de cand eram copii, care se amplifica, se intensifica si se inmultesc pe masura ce imbatranim. Avem nevoie de povesti, avem nevoie de visare, de frumos… Ele sunt rezerva de farmec, pastrata in gandurile ascunse ale oricarui adult, acolo unde se gaseste eterna componenta a copilariei.
Pentru mai multe fotografii, accesati galeria foto din stanga articolului.
spectacol, mihaela tulea, my fair lady, musical
citeste tot
citeste tot