Romania Salbatica: Calimani
Vantul suiera incet miscand continuu prelata cortului in care suntem adapostiti. Desi este sfarsitul lui martie, este destul de frig, iar ziua relativ scurta ne-a bagat repede la adapost. Apusul de soare nu a fost foarte generos cu luminile calde la care am sperat, insa adormim cu speranta la un rasarit spectaculos. Din cand in cand vantul ma trezeste, facandu-ma sa ma intreb cum este vremea pe afara. Este mult prea cald si bine in sacul de dormit insa, pentru a scoate nasul afara din cort. Spre dimineata se lasa si mai frig, iar zgomotele ce se aud pe foaia de cort nu sunt tocmai imbucuratoare. Se face ora de trezire si privesc afara... inca nu este timpul pentru primavara, stratul proaspat de zapada asternut peste noapte imi confirma acest lucru. Este ultima dimineata pentrecuta in Calimani, cei 12 Apostoli vor trebui sa mai astepte o vreme pana cand voi putea sa ii fotografiez in lumina calda, pentru ca tot cerul ramane in continuare acoperit.
Parcul National Calimani se intinde pe aproximativ 24 000 de hectare si face parte din Carpatii Orientali. Este un lant montan de origine vulcanica, acest lucru putand fi observat cu usurinta datorita coloanelor de lava cimentata, vizibile in rezervatia 12 Apostoli, datorita depozitelor sulfuroase din zona Negoiului Romanesc, sau formei de crater pe care o are tronsonul de creasta principal. Cel mai inalt varf este Pietrosul, ce atinge 2100m.
Desi speram sa ne prinda primavara in acest parc, nici de aceasta data nu am avut parte de acest rasfat, tura de aici fiind una autentica de iarna. Prima parte s-a desfasurat la statia meteo de pe Varful Retitis, unde tinta noastra principala a fost sa fotografiem golul alpin si principalele varfuri ale masivului. In drum spre destinatia noastra am trecut pe langa cariera de sulf, o rana ciudata si masiva in Varful Negoiu Romanesc, sau ce a mai ramas din el, ce mai emana inca mirosul specific. Din Saua Pietricelului am zarit pentru prima data zona mai inalta a masivului, din jurul Varfului Pietrosul. Aceasta zona avea sa fie fundalul in mai toate pozele realizate pe platou. Zapada viscolita si intarita facea inaintarea destul de grea, insa traseul nu este unul dificil, asa ca nu dupa mult timp am fost la statia meteo. Pe platou, principalele atractii fotografice au fost formele ciudate sculptate de vant in zapada, stancile acoperite de licheni si bineinteles crestele montane din fundal. Lumina de seara a dat contur in special unor prim-planuri interesante formate de vant in zapada inghetata.
Dupa ce ne-am bucurat de o seara si o dimineata cu lumina calda, am coborat de pe platou, ne-am reaprovizionat, ne-am luat cortul si am plecat catre zona cea mai cunoscuta a Calimanilor, Rezervatia 12 Apostoli. Formele ciudate ale lavei cimentate au aprins imaginatia oamenilor care au gasit cate un nume pentru fiecare stanca din zona, remarcandu-se astfel Mosul, Maresalul sau Ramses. Desi la prima vedere rezervatia nu pare foarte fotogenica, daca ai rabdare sa descoperi formele si punctele de belvedere, vor veni si imaginile care sa evoce macar un pic din spiritul acestei zone incarcate de legende. Dupa ce am gasit cu greu un loc mai drept pentru cort si in care sa nu balteasca apa topita de la petecele de zapada inca existente, am trecut la explorarea zonei. Poate cel mai spectaculos loc este un fel de sanctuar intre stanci, un amfiteatru strajuit de coloanele de lava, ce te poarta cu gandul la Stonehenge. Pe una dintre stanci te poti catara relativ usor, pentru a avea si o vedere de ansamblu a zonei. Desi locurile de fotografiat erau alese cu grija, lumina de seara la care speram a intarziat sa apara, iar sperantele puse pe dimineata au fost si ele zadarnice. Cu toate acestea insa, ceata matinala si zapada proaspat cazuta au conferit o doza si mai mare de mister acestui loc inedit.
Nu stiu daca aceasta tura a fost fotogenica sau nu, insa cu siguranta am descoperit niste locuri foarte spectaculoase, in care cu siguranta am sa mai revin. In plus, Muntii Calimani sunt si foarte salbatici, nefiind des calcati de turisti. Am avut ocazia sa vedem numeroase urme de cocos de munte si chiar am zarit cateva femele iesite la drumul forestier pentru a inghiti pietricele care sa le ajute la digestie. In acelasi timp, parcul este refugiu si pentru o pasare mult mai rara, si anume cocosul de mesteacan ce si-a gasit aici unul dintre ultimele refugii din Carpati.
Muntii Calimani sunt niste munti frumosi, care au ramas relativ necunoscuti datorita turistilor care nu ii au neaparat intre preferintele lor. Eu va invit insa sa ii vedeti, pentru ca desi sunt mai greu accesibili, au zone ce merita cu adevarat descoperite.
Pe final, vreau sa le multumesc celor din administratie, care m-au sprijinit cu logistica necesara si lui Cristi, ranger la parc, ce m-a insotit si ajutat in toata perioada petrecuta aici. Data viitoare va invit intr-o locatie in care ne-am putut bucura cu adevarat de primavara si unde o sa lasam deoparte muntii si ne vom rasfata cu peisajul inedit si pasarile Deltei Dunarii.
Drumuri bune si poteci insorite!
Text si fotografii: Dan Dinu
calimani
citeste tot