Nikkor 10-24mm f/3.5-4.5 AF-S DX vs. Tokina 12-24mm f/4 DX - Tudor Raiciu

Introducere

Cand vine vorba de superangulare, cu cat mai putin cu atat mai bine. Vorbesc evident de focala, unde fiecare milimetru conteaza. Probabil ca la asta s-au gandit si proiectantii de la Nikon cand s-au uitat in gama lor de obiective si au vazut ca pentru formatul DX, cel mai "wide" se opreste la 12mm, cu exceptia obiectivului fisheye 10.5mm. Utilizatorii de Canon aveau deja 10-22, iar fotografii pe Nikon se puteau orienta catre producatori terti pentru focale mai scurte.

Astfel incat, prin aprilie 2009, Nikon anunta in sfarsit versiunea lor pentru cel mai ce superangular din gama DX si anume AF-S DX Nikkor 10-24mm F3.5-4.5G ED, care se alatura deja existentului AF-S DX Zoom-Nikkor 12-24mm f/4G IF-ED.

Asa cum am specificat si la inceput, fiind un obiectiv DX, se adreseaza in special aparatelor cu senzor cu factor de crop 1,5x. Asta inseamna ca montat pe aparate ca D300, D300s, D90 si D60, unghiul de cuprindere va fi echivalent unui obiectiv cu focala 15-36mm montat pe un aparat cu un senzor de 36x24. Asta nu inseamna ca nu poate fi folosit cu aparate ca D700 si D3, dar cu o reducere substantiala in rezolutie datorita crop-ului.

Pretul recomandat de producator la lansare era de 849 de euro, insa la noi intre timp a ajuns pe la 775 de euro, mult mai mic decat 1077 de euro cat costa versiunea 12-24. Extrem de similare in specificatii si cu un avantaj clar la focala pentru obiectivul nou, utilizatorii nu pot decat sa se uite pierduti la monitor (este si cazul meu) si sa se intrebe care este sensul acestei politici de pret. Dar sa nu batem capul cu probleme financiare si sa vedem niste detalii legate de constructia obiectivului.

Ar trebui sa va spun ca voi face comparatii pe parcursul testului cu Tokina 12-24mm f/4, care sta in geanta mea de ceva timp si este folosit din belsug la fotografiile la test-drive-uri pe care le realizez pentru autoevolution. Desi mult mai aproape in specificatii cu Nikon 12-24mm, sunt totusi doua obiective extrem de similare. 

Constructie

Inainte de a va face iluzii, oricat de Nikon (desi fabricat in Republica Populara si Prietenoasa China) ar fi Nikkor 10-24mm, trebuie sa va spun ca obiectivul nu este nici pe departe din gama pro. Asta nu inseamna ca e o bucata de plastic care se misca si scartaie la cea mai mica atingere, ci doar ca nu se ridica la calitatea unor obiective ca 70-200mm f/2.8 sau 17-55mm f/2.8.

Totusi, inelele de zoom si focus asigura o miscare foarte precisa, in special cel de zoom. Mi-ar fi placut ca cel de focus sa fie ceva mai lat si cu un manson de cauciuc ceva mai iesit in afara. Apropo de inele, din pacate, obiectivul nu dispune de o scara pentru determinarea distantei hiperfocale, dar asta se inscrie in trend-ul obiectivelor noi si deci nu ma surprinde.

O alta problema este ca obiectivul nu are o lungime fixa pe toata plaja de zoom. La 10mm, partea cu elementul frontal iese in exterior cu aproximativ jumatate de centimetru, la 15mm, se reduce la 0, iar la 24 de milimetri devine aproximativ un centimetru. Exista si un mic grad de rotatie pentru elementul frontal, dar nu suficient pentru a afecta folosirea filtrelor polarizatoare. Aici Tokina are un avantaj pentru ca nu isi modifica lungimea pe plaja de zoom, iar elementul frontal ramane fix. Pe langa asta, in cazul lovirii elementului frontal la Nikon exista pericolul ca sistemul de zoom sa se blocheze.

Partea buna legata de constructia obiectivului este ca are montura metalica, ceea ce inseamna ca poate suporta multe abuzuri. Si asta conteaza cand ai multe obiective pe care le schimbi constant pe parcursul unei sedinte foto sau pe teren.

In plus, Nikon-ul vine cu un parasolar mai mic si mai putin adanc care se prinde foarte bine de obiectiv. Pe de alta parte, daca citeste cineva de la Nikon sau care le poate sugera sa puna o "fereastra" pentru accesarea filtrului polarizator cu parasolarul plus ar fi mare lucru. Este valabil pentru toate obiectivele Nikon.

Fiind AF-S, Nikon 10-24mm dispune de un motor SWM (silent wave motor) care face autofocusul rapid si silentios. In plus, face posibila folosirea functiei de AF cu aparatele care nu incorporeaza motor de AF. Din ce teste am facut, mi s-a parut ca se misca chiar bine la acest capitol, mult mai bine decat Tokina, care se foloseste de camera pentru a actiona sistemul de AF.

Ca mai toate obiectivele de la Nikon, si aceste dispune de "switch" M/A / M, util pentru focus manual in timp ce camera e setata pe AF.

La capitolul structura interna, Nikon-ul pune la bataie 9 grupuri cu 14 elemente, din care trei sunt asferice si doua sunt ED (extra-low dispersion) pentru corectarea aberatiilor cromatice. Tokina pe de alta parte dispune de 13 elemente in 11 grupuri. Din pacate, specificatiile tehnice mentioneaza doar doua elemente asferice, fara a spune si cate sunt SD, Super Low Dispersion, cum le denumeste Tokina.

In plus, ambii producatori se lauda cu tratamente speciale pentru sticla, Nikon cu SIC (Super Integrated Coating), iar Tokina... hai sa spunem ca Tokina doar mentioneaza ca pune mai multe straturi, fara sa le dea un nume. Veti vedea ceva mai tarziu ce rezultate au atat elementele speciale, cat si tratamentele aplicate.

Distanta minima pentru focalizare de 24 centimetri, adica undeva la 11-12 centimetri de elementul frontal, este destul de standard pentru zoom-urile superangulare si ideala pentru cadre de genul pan-focus si cu distorsiuni de perspectiva.

Inchei capitolul legat de constructie cu cateva detalii legate de diafragma. Spre deosebire de Tokina, care are o diafragma constanta f/4 pe toata plaja, Nikon-ul incepe cu f/3.5 la 10mm, dupa care se inchide treptat, la 24mm oferind o diafragma maxima de f/4.5. Fiind obiective superangulare, diferentele sunt mult prea mici pentru a pune Nikon-ul in dezavantaj. In plus, la capatul cel mai "wide", 10-24-ul are chiar un oarecare avantaj.

Diafragma in sine este compusa din sapte lame la Nikon, si noua lame la Tokina. Asta teoretic i-ar da celui din urma un avantaj la capitolul bokeh. Dar doar teoretic, pentru ca practic nu prea o sa vedeti diferente, fiind totusi vorba de obiective superangulare care au o profunzime de camp considerabila.

Calitatea imaginii

Cat am avut obiectivul, l-am folosit in locul Tokinei la test-drive-uri, dar conditiile de testare nu au fost exact ideale, astfel incat am tras cateva cadre la birou pentru a obtine rezultate obiective. Asa dupa cum vedeti in imagini, este vorba de o "superba" usa de termopan asezonata cu elemente specifice de birou, totul udat din belsug cu lumina de neon amestecata cu blitz (cu gel verde) pus in spatele televizorului si declansat prin CLS (hotspot-ul chiar de sub incuietoarea usii de termopan este de la blitz-ul incorporat cu care am declansat SB-800-ule). Camera era la aproximativ 1 metru de usa. Pentru a verifica rezistenta la flare, am folosit un blitz Hensel cu un reflector oarecum standard si cu lumina de modelare de 300W pornita.

Testul cu foaia pe masa, initial gandit pentru a verifica deformatiile geometrice, a scos la iveala cu totul altceva. La cadrele cu termopanul, am folosit trepiedul, iar cadrele sunt declansate prin radio in modul Mup (mirror lock-up). La cele cu foaia, am pus coloana centrala a trepiedului in pozitie orizontala, dar am declansat manual. Toate cadrele au fost trase cu D300s. Iata rezultatele.

Claritate (Sharpness)

In timp test-drive-urilor ma tot uitam la cadrele trase cu 10-24mm si putem sa jur ca sunt mai sharp decat cele pe care le trageam cu Tokina, ceea ce mi s-ar fi parut si normal avand in vedere ca vorbim totusi de un obiectiv Nikon si nu de un "third party". Astfel incat, eram extrem de nerabdator sa vad niste rezultate spectaculoase si la testele mele.

Partea buna e ca obiectivul este foarte sharp pentru un superangular, chiar si cu diafragma deschisa la maxim si pe toata plaja focala. In mod evident, claritatea creste odata ce diafragma este inchisa la f/8 si acest lucru este vizibil mai ales catre periferia cadrelor, in centru diferentele fiind minime.

Partea oarecum proasta e ca diferentele sunt aproape inexistente intre cele doua obiective. Per total, nu veti fi deloc dezamagiti la acest capitol, indiferent de stilul fotografic.

In afara de testul cu usa, puteti studia si cele doua cadre cu campul, care sunt relevante si pentru urmatorul capitol.

http://www.skin.ro/images/highres/Claritate_10-24_10_3.5_termopan.jpg^Mareste imaginea

http://www.skin.ro/images/highres/Claritate_10-24_10_8_termopan.jpg^Mareste imaginea

http://www.skin.ro/images/highres/Claritate_10-24_24_4.5_termopan.jpg^Mareste imaginea

http://www.skin.ro/images/highres/Claritate_10-24_24_8_termopan.jpg^Mareste imaginea

http://www.skin.ro/images/highres/Claritate_12-24_12_4_termopan.jpg^Mareste imaginea

http://www.skin.ro/images/highres/Claritate_12-24_12_8_termopan.jpg^Mareste imaginea

http://www.skin.ro/images/highres/Claritate_12-24_24_4_termopan.jpg^Mareste imaginea

http://www.skin.ro/images/highres/Claritate_12-24_24_8_termopan.jpg^Mareste imaginea

http://www.skin.ro/images/highres/Claritate_10-24_3.5_camp.jpg^Mareste imaginea

http://www.skin.ro/images/highres/Claritate_10-24_9_camp.jpg^Mareste imaginea



Rezistenta la flare

Probabil una dintre cele mai mari probleme pentru obiective este "tentatia" de a produce flare in conditii de contre-jour sau cand exista o sursa de lumina artificiala indreptata spre elementul frontal. Daca la claritate, diferentele au fost minime pana la inexistente, la flare lucrurile s-au schimbat radical.

Prima oara am pozitionat blitz-ul de studio aproape de centrul obiectivului si putin la dreapta. Am tras doua cadre cu Nikon, la f/3.5 si f/8, si doua cu Tokina, la f/4 si la f/8. Dupa cum puteti observa in imagini, flare-ul produs de 10-24 la f/3.5 e foarte uniform si extrem de usor de scos la postprocesare. La f/8, anomalia devine mai pronuntata, dar in continuare isi mentine caracterul uniform.

Pe de alta parte, Tokina produce un dublu flare la f/4 care se inrautateste vizibil la f/8. In plus, nu pare sa aiba nimic din uniformitatea mai sus mentionata a Nikon-ului.

In al doilea set de cadre, stativul cu blitz a fost pozitionat imediat in stanga camerei, la aproximativ un metru distanta. Am tras din nou patru cadre, doua pentru fiecare obiectiv. La Nikon, la f/3.5, flare-ul este foarte putin pronuntat si devine mai vizibil doar la f/8, dar din nou, este foarte bine tinut sub control.

La Tokina, concluzia e una simpla: dezastru. La f/4, obiectivul produce un flare rosiatic cu o forma bine definita, care devine extrem de bine conturat odata ce diafragma ajunge la f/8.

Ambele obiective au fost folosite fara parasolar. In orice caz, Nikon-ul este clar superior la acest capitol si ofera un flare mult mai fotogenic.

http://www.skin.ro/images/highres/Flare_10-24_4_cazul2.jpg^Mareste imaginea

http://www.skin.ro/images/highres/Flare_10-24_8.jpg^Mareste imaginea

http://www.skin.ro/images/highres/Flare_10-24_8_cazul2.jpg^Mareste imaginea

http://www.skin.ro/images/highres/Flare_12-24_4.jpg^Mareste imaginea

http://www.skin.ro/images/highres/Flare_12-24_4_cazul2.jpg^Mareste imaginea

http://www.skin.ro/images/highres/Flare_12-24_8.jpg^Mareste imaginea

http://www.skin.ro/images/highres/Flare_12-24_8_cazul2.jpg^Mareste imaginea

http://www.skin.ro/images/highres/Flare_10-24_4.jpg^Mareste imaginea



Aberatii cromatice

Asa cum va spuneam ceva mai devreme, testul cu foaia il gandisem initial pentru distorsiunile de tip butoi, dar a scos la iveala un alt avantaj al Nikonului si un dezavantaj la Tokina. Aparent, cei de la Nikon corecteaza foarte bine aberatiile cromatice longitudinale, acestea fiind aproape absente cu obiectivul la diafragma maxima. Pe de alta parte, cadrele trase cu Tokina arata un contur clar violet-magenta clar in jurul foii. Spre deosebire de aberatiile cromatice laterale, predominante catre periferia cadrului, aberatiile cromatice longitudinale nu au o preferinta anume pentru locatie. O alta diferenta consta in faptul ca aberatiile cromatice axiale sunt minimizate prin inchiderea diafragmei, in timp ce cele laterale sunt independente de acest factor.



Tratamentele aplicate elementelor si cele trei elemente ED isi spun cuvantul si la capitolul aberatii cromatice laterale, acestea fiind foarte bine controlate. Asta nu inseamna ca nu exista, ci doar ca sunt minime si in concluzie, putin deranjante.

Distorsiuni

Avand in vedere ca pentru exterioarele cu masini distorsiunile sunt chiar benefice, acesta va fi unul dintre cele mai scurte capitole din review. Asa cum e de asteptat pentru un obiectiv superangular, 10-24mm sufera de deformatii de tip butoi la capatul cel mai "wide". Acest defect se poate observa si in cadrul cu usa de termopan in partea stanga. Din fericire, totul se poate corecta in Capture NX 2 si in general, in orice aplicatie decenta de convertit RAW-uri.

Concluzii

Noul obiectiv de la Nikon este fara indoiala o prezenta mai mult de cat binevenita pentru fotografii care trag pe DX, acoperind o plaja focala inexistenta in gama producatorului japonez. In plus, din ce teste am facut cu el, pot spune ca se comporta foarte bine la toate capitolele optice. Dispune de o claritate buna spre foarte buna, este extrem de rezistent la flare si cu aberatii cromatice minime.

Singurul punct slab este constructia, care nu se ridica la nivelul obiectivelor din gama pro. Are ceva mai mult plastic decat mi-ar placea la un obiectiv si nu isi mentine lungimea constanta pe toata plaja focala. As fi vrut si un inel de focus manual ceva mai mare si un parasolar cu loc special pentru rotirea filtrelor polarizatoare.

Din punctul meu de vedere, introducerea pe piata a modelului AF-S DX Nikkor 10-24mm F3.5-4.5G ED face versiunea anterioara 12-24mm complet inutila. Cu o focala mai generoasa si diafragma comparabila, noul obiectiv se comporta excelent din punct de vedere optic si vine cu un pret mult mai accesibil fata de 12-24mm. In comparatie cu Tokina 12-24, noul Nikon iese la fel de victorios. Focala, calitate optica clar superioara si mult mai apropiate ca pret ii dau un avantaj clar lui 10-24mm.

Comparand cu Tokina, cel mai mult mi-au placut rezistenta la flare si aberatiile cromatice minime.

In afara de cadrele din articol, mai gasiti imagini facute cu 10-24mm la cele doua test drive-uri (exista si un al treilea, la Porsche Cayman S, dar nu este inca online) de pe site-ul autoevolution, unul Toyota iQ si unul la Porsche Cayenne Diesel. In afara de Toyota iQ, unde am tras si exterioare cu 10-24mm, gasiti mai multe imagini la sectiunea "deep impact".

http://www.autoevolution.com/testdrive/toyota-iq-10-multidrive-2009.html^www.autoevolution.com/testdrive/toyota-iq-10-multidrive-2009.html
http://www.autoevolution.com/testdrive/porsche-cayenne-diesel-2009.html^www.autoevolution.com/testdrive/porsche-cayenne-diesel-2009.html

Un articol de Tudor Raiciu
www.autoevolution.com^www.autoevolution.com

Va invitam sa discutati pe forum despre review: //www.nikonisti.ro/forum/viewtopic.php?f=67&t=3473^Nikkor 10-24mm f/3.5-4.5

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!