10 iulie 2009

Nikon D700 testat la BestFest

BestFest editia 3. Concerte peste concerte, artisti de top pe doua scene si, pentru fiecare dintre ei, trei cantece in timpul carora se pot face fotografii din fata scenei. Si cam atat pe partea foto, caci BestFest, spre deosebire de alte festivaluri din afara tarii, cere fotografilor sa-si lase echipamentele "la boxe" daca doresc sa asiste la concerte dupa expirarea timpului regulamentar destinat "sedintei foto" din fata scenei.

Prin urmare viteza, inspiratia de moment si un instrument demn de incredere sunt vitale - timpul e scurt, vremea nu tine neaparat cu fotograful.

Am inceput sa fotografiez acest festival cu D70. A urmat D200 pentru ca anul acesta sa primesc spre testare D700. E, de departe cel mai mare salt calitativ de pana acum, pentru mine.

Am, cand e vorba de fotografii de spectacole/concerte, o singura problema mare: lumina (uneori) prea mica. Asta s-ar traduce in marirea timpului de expunere (nu functioneaza, caci cei de pe scena nu sunt nici pe departe statici), in deschiderea diafragmei (dar uneori nici 2.8 nu e suficient) si, asa cum se intampla de cele mai multe ori, in marirea sensibilitatii ISO.

Sensibilitatea mare aducea, pana acum, zgomot de imagine si pierderea calitatii. Iar la unele aparate stricaciunile cauzate imaginii sunt atat de puternice la ISO mare, incat fotografiile devin inutilizabile.

Ei bine, la acest capitol D700 mi-a oferit o mare si placuta surpriza. Lucrurile stau, intr-adevar, asa cum s-a scris: D700 e, la ISO mare (1600, 3200 chiar si 6400!) absolut spectaculos. Atentie, insa! Nu comparam imaginea la aceste sensibilitati cu cea la sensibilitate minima (ISO 100, respectiv) ci cu ceea ce se intampla pana mai ieri la ISO 800.

Cum se traduce performanta lui D700? In siguranta si relaxare, inclusiv la un concert in care lumina e pusa cu zgarcenie pe fata solistului vocal. (Mi-as fi dorit aparatul asta la Marilyn Manson, care-a cantat primele piese in semi-intuneric anul trecut).

Am testat D700 in fiecare zi a festivalului. La sfarsit, cand am retrecut in revista imaginile (aproape 1000 de cadre), am remarcat urmatorul lucru: foarte putine erau expuse prost! Folosesc in mod obisnuit modul Prioritate diafragma, expunere punct; asa am lucrat si saptamana trecuta, iar rezultatul e, si el, confortabil: peste 90% din imagini sunt expuse corect; butonul de Exposure compensation nu a existat pentru mine….

Inca ceva grozav, ceva ce poate sa te scuteasca de pierderea timpului la editarea imaginilor. Pe auto, balansul de alb e exact asa cum trebuie sa fie - corect. Fara sa ne ascundem dupa deget, stim ca Nikon nu a fost tare la capitolul acesta. Dar D700 schimba lucrurile si imbunatateste serios situatia; nu am umblat, la prelucrarea fotografiilor, deloc la balansul de alb. Nu a fost nevoie, asa cum nu a fost nevoie nici de interventii la expunere.

Una peste alta, am dat exact peste unealta de care aveam nevoie. Nu s-a speriat de ploaie, e foarte sprintena, vede bine-n intuneric si culorile imaginii sunt din cele mai naturale. Mai spun si ca am combinat D700 cu un superb obiectiv Nikkor 70-200 f2.8, iar rezultatul e ireprosabil.

Tiberiu Crisan
www.bestmusic.ro

Puteti vedea mai multe imagini accesand site-ul Best Music d700, testat, bestfest