Printre clipe si picaturi, de Gina Buliga

FIECARE FOTOGRAFIE este unica, exact ca in viata, fiecare moment este unic si este important sa il traim la maxim, pentru ca nu se mai intoarce niciodata. VIATA ESTE FORMATA DIN MAI MULTE FOTOGRAFII DIN SUFLET, IAR FOTOGRAFIA ESTE VIATA.

 credit foto – un prieten bun, dar nu mai stiu cine ..:)

M-am gandit sa revin cu un articol, aveam in gand sa scriu al doilea articol la Our way to Vietnam, dar am zis sa il mai las deoparte putin si sa fac un articol despre clipe in picaturi, avand in vedere ca este inceput de iunie iunie, sa fie un cadou de la mine pentru parinti, sa ii inspir sa faca fotografii reusite copiilor. Fotografia este viata, cu ajutorul fotografiei realizam amintiri de baza.

Dupa cum v-am mai povestit, am descoperit un altfel de fotografie prin 2009, prin energia copiilor am realizat ca pana atunci tot ceea ce facusem nu se numea cu adevarat fotografie, chiar daca era apreciata in exterior, a fost un moment in care am descoperit fotografia adevarata in adevarul meu, odata cu fetele mele, momentul in care am stiut ca am vazut fotografia inainte sa declansez si am simtit-o in tot sufletul. Cum sa explic, e ca atunci cand te indragosteti si simti mii de furnicaturi in stomac si vibratii in toate partile corpului. Asta inseamna sa te bucuri cu adevarat de o fotografie, momentul acela cand o simti si stii pentru sufletul tau ca este o fotografie vibranta, atunci vine momentul cand nu mai conteaza feedback-ul din exterior si alegi sa dai acea experienta mai departe, pentru ca oamenii sa simta un pic din vibratia acelui moment, si credeti-ma se intampla, se transmite.

Legat de copii, mi-a placut intotdeauna sa ma joc cu ei in lumina, in acest fel ajungand sa ma joc cu aparatul de fotografiat in alt mod, de prin 2009 nu am mai stat sa fiu atenta la tehnica de care am nevoie, am mers mult mai mult in trairea acelui moment magic, am cautat mult mai mult lumina si ne-am jucat cu ea in toate felurile. Copiii se bucura extraordinar de lumina si atunci cand uita ca sunt in fata aparatului de fotografiat, se relaxeaza  si transmit toata bucuria din lume, pe care intr-un fel sau altul ne-o insusim fara sa fim egoisti, pentru ca ei arunca cu energie fantastica in noi; e de ajuns sa o primim si parca ne scaldam intr-o baie de lumina impreuna. Orice inceput e greu, la inceput vezi lumina mai greu sau nu o vezi, dar si cand intri in ea ” Sub raza “  nu mai stii cum e fara lumina si nu mai vrei fara lumina.

As vrea sa va exemplific un pic sa va dati seama cu ce am ajuns sa lucrez dupa 15 ani de incercari de aparate si obiective. In ultima perioada am folosit Nikon D5 cu 105 mm 1.4 si Nikon Z7 cu 24-70 mm 2.8. Daca stau sa ma gandesc bine, cam atat am folosit in ultimele luni si nu mi-a trebuit nimic mai mult. Se apropie vara si voi folosi pe UnderwaterLove  carcasa  underwater cu Nikon D800, pe care l-am pastrat special pentru underwater.

Ce vreau sa scot in evidenta, este ca atunci cand iti doresti cu adevarat sa faci fotografie, pentru ca o vezi, o simti, faci cu ceea ce ai in momentul respectiv si sper ca am inspirat foarte multi oameni pana acum prin ceea ce am transmis mai departe. Consider ca e mai importanta viziunea in prima etapa a fotografiei, decat tehnica. Este firesc ca in timp vei ajunge sa lucrezi cu aparatura performanta, dar sa nu uitam cum incepem, putem evolua doar pe baza unei viziuni, a unei simtiri, degeaba avem toata tehnica din lumea daca nu simtim, daca nu traim ceea ce declansam.

In momentul in care am fost ales Ambasador Nikon, chiar am zambit, cum de s-au gandit la mine, pentru ca sunt extrem de multi fotografi foarte buni pe partea de tehnica, eu mai putin, chiar si in ziua de azi mai sun la Nikon sa intreb de chestii din meniul aparatului. Si ma simt foarte bine, de fiecare data cand imi vine in ajutor. Ambasadorii sunt un exemplu de urmat si sper ca am reusit sa ajut cativa oameni sa faca fotografie cu suflet si din suflet si sa apese declansatorul cu tot sufletul. Cand reusesti sa inspiri si alte suflete, parca te mai inalti un pic.

O sa incerc sa exemplific prin cadre perioada in care am inceput sa traiesc fotografia cu adevarat, din 2009 – 2020, eventual sa ma opresc asupra unui cadru si sa il povestesc  in cateva cuvinte  si sa dau si partea tehnica pentru cei care au nevoie de ea. Voi incepe cu 2009, dar inainte de asta vreau sa va mai povestesc inca o data de satisfactia unei fotografii, de bucuria unui moment, cat de important este sa ajungem sa traim fotografia si sa simtim ca ceea ce facem e bine in viziunea noastra si ca reusim in felul acesta sa transmitem mai departe acest lucru fara greutate  si deschisi. In momentul in care constientizam  acest lucru, eu o simt asa, ca ma indragostesc de fiecare data la fiecare cadru pe care il simt puternic. Daca ajungi in acest punct este o binecuvantare, reusim sa ne bucuram sufletul, reusim sa dam mai departe bucuria noastra si este destul. Si inca ceva, e important sa nu renuntam, cu siguranta sunt zile cand vedem ceva fain, dar nu reusim sa il transmitem asa cum simtim, nu conteaza, mai incercam, ne pierdem in acest proces minunat. E adevarat, cateodata ne pierdem mult si ridicam tonul sau ne enervam, dar conteaza cum ne simtim impreuna la final. In fiecare zi o luam de la capat in toate felurile, la fel e si in fotografie, in fiecare zi ni se arata ceva nou, ceva ce ne atinge cu adevarat si trebuie sa renuntam la acel gand - dar poate ce fac eu au mai facut altii. Nu,…ceea ce faci tu si ceea ce transmiti printr-o fotografie este unic pentru tine si atata timp cat vibrezi in acel cadru, nothing else matters.

Faptul ca am stat acasa lunile astea de pandemie am simtit-o ca pe o binecuvantare, am reusit sa stau mai mult cu fetele, am reusit sa tragem cadre faine, dupa ce in ultima perioada nu mai aveam cum, pentru ca eram bagata in alte proiecte. M-a ajutat enorm sa ma intorc la gandul ca am timp sa ma apuc de cartea Daughters, m-am intors intens ACASA si am realizat ca m-am detasat imediat de faptul ca nu mai merg in Namibia, zilelea astea am fi revenit din tura foto Our way to Namibia  powered by Nikon. Dar Universul lucreaza atat de frumos cu noi, cand ne pierdem pe carare, uite asa ne intoarcem pe cararea noastra si sunt convinsa ca va urma sa facem si ture, cu siguranta voi ajunge in desertul Namibian, dar pana una alta sa ne bucuram de acasa, de tot ce ni se intampla ACUM, pentru ca este magnific TOT.

Cumva, in aceasta perioada am inceput sa apreciez din nou sufletul acestor proiecte ale mele Daughters si Underwater Love si sa ma focusez mai mult pe ele, sunt convinsa ca fiecare in parte a reusit sa se intoarca intr-un fel sau altul ACASA.

2009

2009 A FOST PRIMUL AN in care am redescoperit fotografia in lumina copiilor mei, e de ajuns o secunda sa ne trezim si sa traim altceva din tot sufletul. Nu vreau sa fiu subiectiva, dar fotografia este un mod de exprimare magnific. Prin ea te poti ridica, te poti vindeca, te poti inalta, important e sa simti magia ei, care te invaluie. Si inca ceva, ne putem redescoperi in multe feluri, pe care nu le-am gandit niciodata, tot ce e important sa facem este sa ne traim visele si sa ne imbratisam viata.

 Nikon D300 – Nikon 50 mm 1.4

In acest cadru am descoperit lumina cu adevarat, daca tin bine minte, este primul cadru de suflet, dupa ce incercasem multe variante de reflexii si momente minunate la geam. In 2009 ma jucam doar cu faptul ca fetele bateau din palme si in aer, in contralumina se ridica praful in aer. Asa a inceput magia noastra!

2010

 Nikon D300 – Nikon  50 mm 1.4

Ma opresc asupra acestui cadru sa povestesc un pic legat de lumina si de ce s-a intamplat acolo. In primul an am tras foarte mult in reflexia geamului, dar intr-o zi am descoperit lumina de la capatul scarilor, era o fasie mica de lumina, care cu timpul s-a marit, s-a schimbat si in felul acesta am evoluat si noi, am reusit sa facem lucruri noi, ideile venind din toate partile, de la mine, de la fete, ceea ce este minunat si in ziua de azi. Cautand acum prin cadre nu imi vine sa cred cate momente am trait impreuna si cat de multe momente am declansat si le-am transmis mai departe dupa ce le-am trait impreuna cu fetele.

Dupa un an, dupa ce ne-am saturat sa aruncam cu pernele sa ajungem sa vedem ceva magic, am ajuns sa venim cu ceva nou, apa termala, care a fost ca atunci cand profesorul Mociornita mi-a pus in mana primul obiectiv cu diafragma de 2,8, am simtit ca plutesc si nu stiam cum sa ma joc mai mult in diafragma cea mai deschisa, sa descopar ce se intampla.

2011

In acest an as fi dorit sa ma opresc la multe cadre, dar ma voi opri la acesta, sper sa nu se supere Maria, fiica mea cea mica, pentru ca nu m-am oprit la un cadru cu ea, dar sigur va urma cu ea. Am invatat de la un fotograf ca atunci cand fac un articol sau o prezentare sa fiu foarte atenta la cate cadre pun cu Maria, cate cadre pun cu Alexa. Si la un moment dat, anul trecut sau anul asta, am observat cum fetele isi numarau cadrele din articol, asa ca s-a adeverit pana la urma.

Acest cadru este un cadru facut cu tot sufletul meu si va ramane in sufletul multora pentru totdeauna. Am iesit afara si am descoperit  cum lumina  apusului potenta fiecare picatura de ploaie sau de apa venita din furtun, oricum e magic, daca vine cineva la mine sa imi spuna ca e regizata, pui furtunul, iese treaba, nu este adevarat. Este foarte multa bucurie la mijloc, in acelasi timp si foarte multa daruire, nu recunosc in vocabularul meu cuvantul munca. Descoperind aceasta lumina, am inceput sa ne jucam si cu acest cadru si am ajuns la prima expozitia PhotoRomania Festival, care se numea altfel in 2011. Nu ne oprim, asta e important si renuntam doar daca piere starea de bine si ziua urmatoare o luam de la capat.

2012

In acest an vreau sa ma opresc la acest cadru, chiar daca am continuat cu fotografiile in contralumina, in picaturi de apa termala, am tras foarte mult afara, pe timpul verii. A fost primul an in care am tras cu fetele si deasupra apei si parca imi doream sa fac si mai mult si asa a venit minunea, am primit primul aparat Underwater  - NIKON AW100 portocaliu, nu o sa uit niciodata ce bucurie am trait in acea zi, dar am mai povestit de asta, sa ne rezumam la acest cadru. Pentru mine aceste momente inseamna viata, nu degeaba ma repet ca FOTOGRAFIA ESTE VIATA. Nu lasati timpul sa treaca si incercati sa traiti momente frumoase si sa le pastrati pe retina si in suflet, dar in acelasi timp si pe card. 

2013

 Acest cadru este realizat prin aburirea obiectivului, am incercat aburirea prin multe feluri, dar intr-un final iti iese ceva ce iti place cu adevarat, cu acel cadru ramai in suflet.

Hai sa povestim si de altceva, sa nu vorbesc doar de picaturi in contralumina, intre timp m-am jucat deja pe sub apa, am inceput in 2012 putin, dar cu energie. Am invatat foarte mult si de fiecare data cand descopeream ceva mi se parea genial sa sheruiesc acest lucru, chiar daca realizam un cadru cu un tips dat de un profesor sau preluat de pe net, sau de oriunde o fi, nu conteaza, ce facem noi, cu ochiul nostru si cu aparatul de fotografiat este unic pentru fiecare. Fiecare transmite o magie a lui, e important sa lasam sa iasa magia din noi, sa o simtim, sa o vedem, sa o lasam sa circule si in felul acesta realizam lucrari care ne aduc in primul si in primul rand o adevarata fericire interioara. Cand ajungem aici nu mai avem nevoie de feedback din exterior, va asigur, mergeti pe ceea ce simtiti si daca veti crede cu tarie in voi si in ceea ce faceti si cand va veni momentul veti transmite mai departe, veti trai magia acelui moment .

2014

 Nikon D800 – Nikon 105 mm f/2.8 Micro

In 2014, pe langa picaturi, underwater, apa termala, praf magic, am inceput sa ma joc si cu fotografiatul prin geam, cu picaturi, cu faina, cu ce am gasit, cu lumina de la geam, cu lumina artificiala. In acest cadru am folosit un geam foarte curat, pe care l-am pus in lumina naturala de la geam, in spate am pus-o pe Maria si am inceput sa facem incercari, de toate felurile si printre sutele de cadre, am ramas in suflet cu acest cadru al micului Jim Morrison. Anul acesta a fost un an in care am facut de toate, a fost primul an in care au ajuns fetele sa puna mana pe aparat si sa ne fotografiem intre noi. Sa ma repet...MAGIC.

2015

 Nikon AW 1

Am ajuns la 2015, am revazut atatea cadre, de nu imi vine sa cred cate am facut in anii astia, putin cate putin, fara sa sarim nicio etapa, am hotarat sa va pun un cadru de suflet Underwater Love, pentru ca in acest an am trecut pe underwater de la compact AW 100 la primul mirrorless underwater Nikon AW 1.

A fost o trecere incredbila si am inceput sa trag mai mult pe timpul verii underwater, fara sa imi propun asta, doar in momentul in care simteam ca vrem toate trei sa facem acest lucru. In primii doi ani, din 2012 Maria a reusit sa stea mai putin pe sub apa, datorita faptului ca ochii albastri sunt mai sensibili pe sub apa, dar Maria a perseverat si a reusit. Aici exemplific cu Alexa, Maria stand mai mult cu ochelarii pe sub apa si observand ce face sora ei. Stiu ca v-am mai povestit, dar pe sub apa am reusit sa ne conectam extraordinar, este cea mai puternica liniste si energie, nu am cum sa o explic, e de ajuns sa intram impreuna pe sub apa si veti descoperi acest lucru, cu siguranta. Ca sa reuseasca si Maria sa stea pe sub apa, am primit un pic de ajutor si am renuntat la clor si am clarificat apa cu oxigen activ, in acest fel copiii nu au mai avut de suferit, au stat pe sub apa cu ochii deschisi foarte mult si nu aveau niciodata ochii rosii sau iritati.

2016

 Nikon D800 – Nikon 85mm f/1.4 G

Am ajuns aici, am evoluat impreuna, am trecut prin multe etape, de la praf la picaturi, la ploaie, am descoperit noi colturi favorite prin casa si pe afara, ne-am completat, am format o adevarata echipa in anii astia. Intr-o zi de vara ne-a venit ideea sa ne jucam cu faina, cum ar fi, am asteptat lumina inainte de apus, am incercat sa folosim si ceva lumini continue, dar in principal ne-am folosit de lumina naturala si de bucuria fetelor. In general sedintele foto la copii dureaza in mare maxim 15 minute, perioada in care ei dau randament maxim, apoi intervine oboseala si cheful dispare sau nu mai asculta. E adevarat, acest lucru se schimba cand mai cresc, dar bucuria ramane aceeasi si este incredibil pentru noi adultii, ca odata cu ei reusim sa fim copii in continuare si un minut pe zi este de ajuns sa ne dea energie pentru o zi intreaga.

Am ales acest cadru, pentru ca este pe retina mea, a iesit din aparat si am trait acest moment de multe ori dupa ce am vizualizat acest cadru, fetele s-au jucat cu faina in toate felurile, au aruncat cu faina in ele, pana au ajuns sa isi toarne in cap un castron intreg de faina, lucru pe care l-am constientizat seara, dupa baie, cand am descoperit ca pielea capului era ca o coaja de paine crocanta. Merita sa incercam orice, atata timp cat ne aduce bucurie si atata timp cat aducem bucurie copiilor si aceasta bucurie o extindem si in exterior.

2017

 Nikon AW 1

Cum sa nu ma opresc la acest cadru, dupa ce am descoperit raza in casa, pe terasa, am reusit sa descoperim raza si pe sub apa. Ne-am trezit intr-o dimineata, aveam putina recuzita si incercam sa povestim inainte de a intra pe sub apa fiecare ce sa faca, nu va inchipuiti ca de fiecare data ne iese, le apuca joaca, uita ca sunt fotografiate, eu uit sa mai ies de sub apa si tot asa. Tin minte ca nu a mai contat nicio recuzita, pentru mine a fost de ajuns energia lor, joaca lor si pe deasupra ne-a vizitat si raza.

2018

 Nikon D4s – Nikon 105mm f/1.4 E

Anul in care am mai descoperit ceva, pe langa furtunul pornit in contralumina, la un moment dat facand curat pe terasa cu aparatul de presiune s-a deschis in fata mea  o raza imensa prin picurii aparatului de presiune si nu am stat prea mult sa ma gandesc, parca m-au auzit fara sa le zic ceva, fiind foarte cald afara si picurii de la aparatul de presiune vin mult mai lin fata de picurii furtunului, a fost o baie de picaturi invaluita intr-o baie de lumina, de magie, momente care au ramas cu noi, momente care raman si cu voi in momentul in care transmitem mai departe ceea ce traim noi, prin fotografie.

2019

 Nikon AW 1

Moment lin, moment unic si de neuitat. Eram plecate in Spania, nu m-am carat cu carcasa underwater, dar mi-am luat Nikon AW1 si am experimentat cu Alexa intr-o piscina mult mai adanca fata de ce avem acasa si ne-a placut foarte mult, a fost altceva, mereu e altceva, important e sa ne apucam  de treaba. Am experimentat cu frunze de palmieri, cu esarfe, dar in suflet mi-a ramas acest cadru, pe care l-am repetat de maxim 5 ori.

2020

 Nikon D5 – Nikon 105mm f/1.4 E

Si am ajuns la anul acesta, printre ultimele cadre facute in perioada pandemiei, in coltul nostru preferat. Si uite asa am trecut prin zece ani impreuna cu Alexa si Maria, momente de neuitat. Constientizez cat de mult am crescut, cat de mult am invatat impreuna si nu as fi ajuns niciodata aici daca nu m-ar fi ajutat ele, daca nu am fi lucrat impreuna la aceste proiect minunat Daughters, care din 2012 a fost imbogatit cu Underwater Love. 

Inainte sa finalizez articolul vreau sa adaug aici un filmulet drag mie, cel mai drag, cu prima expozitie personala DAUGHTERS .

Va multumesc ca ati parcurs impreuna cu mine acest articol scris din tot sufletul pentru voi, pentru toti copiii, pentru toti aceia care se simt copii si care simt magia care trece prin noi cand declansam, cand traim aceste momente.

LET THE BEAUTY OF WHAT YOU LOVE BE WHAT YOU DO!!

 credit foto Raul Jichici

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

A fost adaugat 1 comentariu

Dimoff Petru a scris pe 26-11-2020 la 20:24

Foarte frumos! Am revazut in filmul atasat multi fotografi cunoscuti inclusiv pe cel care a fost Fred Fogherty...

0

0