Triunghiul de Aur cu Nikon DF
Nu demult aceasta zona indepartata, situata intre Myanmar, Thailanda si Laos era cunoscuta pentru culturile uriase de maci si pentru traficul nestavilit de droguri. Incepand cu anii 1920, alaturi de Afghanistan, Triunghiul de Aur a fost una din cele mai exitinse regiuni de producere a drogurilor din Asia. Cea mai mare parte din productia de heroina din lume provenea din Triunghiul de Aur pana la inceputul secolului al XXI-lea, cand Afghanistan a devenit lider in acest domeniu. Din punct de vedere geografic, Triunghiul de Aur se afla la varsarea raului Ruak in Mekong, nefiind departe de acest punct nici granita cu China.
In aceasta zona de frontiera,langa China se afla un pseudo stat numit Wa, dupa numele etniei majoritare, fosti vanatori de capete neamblanziti nici de stapanirea britanica. Astazi acest “stat” acopera o zona nedefinita clar in estul statului Shan si numara cateva zeci de mii de soldati inarmati din cei 600.000 de oameni. Relatiile cu Myanmarul, intre ale carei granite se afla sunt destul de tensionate, dar etnicii wa recunosc suveranitatea guvernului Uniunii Myanmar, cum corect ar trebui numita fosta Birmanie, datorita celor 135 de etnii care o compun, sursa continua de conflicte interetnice ce cu greu au putut fi aduse la un echilibru precar in ultimii ani. Acest stat fantoma are guvern propriu, copiat ca structura dupa cel chinez, cu un Comitet Central si un partid unic numit Partidul Unit al Statului Wa si limba oficiala chineza.
Triburile vanatorilor de capete hoinareau prin zona muntoasa din timpuri stravechi fara a fi unite sub o conducere unica pana in timpul dinastiei Qing, cand o oarecare delimitare teritoriala a fost facuta. In secolul XIX Imperiul Britanic nu a controlat zona, considerand-o prea indepartata si greu de administrat, asa incat granita cu China a ramas fluida. La sfarsitul anilor 1940, in timpul razboiului civil din China, ramasite ale armatei National Revolutionare Chineze s-au retras in zona la presiunea comunistilor chinezi si au rezistat 20 de ani in speranta unui contra atac in China. La cererile repetate ale Natiunilor Unite au renuntat la lupta si s-au retras in Taiwan. Dupa retragerea armatelor chineze, pana in anii ’80 zona a fost refugiul Partidului Comunist Birman, care a atras si minoritati entice din regiune si a fost ajutat de comunistii chinezi sa reziste guvernului central. In aprilie 1989 minoritatile etnice din nord estul Burmei s-au separat de Partidul Comunist Birman si au format Partidul Etniilor Unite din Myanmar, care mai tarziu a devenit Partidul Unit al Statului Wa. La 18 mai 1989 acesta semneaza un armistitu de incetare a focului cu junta militara birmaneza. De atunci, cu scurte momente de ignorare a intelegerilor si cu intensificari ale focurilor, armistitiul este inca in vigoare. Statul Wa este profund dependent de China, care ii furnizeaza suport financiar si militar, consileri civili si militari. Granita comuna se intinde pe 133km.
Armata Unita a Statului Wa este cea mai mare organizatie de trafic de droguri din Asia de sud est, cultivand suprafete imense si folosind banii pentru inarmare. Guvernul central incearca din 2005, cand a declarat zona "curata" sa ofere alternative populatiei din zona, foarte saraca, prin culturi de ceai, arbori de cauciuc sau turism. Aceste solutii inofensive nu se dovedesc prea profitabile si o noua industrie, a jocurilor de noroc infloreste pe zi ce trece. Multi chinezi construiesc hoteluri si cazinouri pentru conationalii lor avizi de adrenalina si care nu pot juca in China, datorita interdictiilor.
Ultima propunere, cea legata de turism a fost motivul pentru care am ajuns in acest colt de lume, greu accesibil si nu prea deschis strainilor. O mare companie de turism din Asia, in incercarea de a promova noi destinatii pentru clientii sai mi-a propus aceasta aventura in schimbul fotografiilor pe care urma sa le realizez acolo si cu care urma sa faca destinatia atractiva. Dar ce sa gasesti inofensiv si imbietor intr-o lume inchisa si conflictuala pentru un turist zambitor si dornic de "soft adventure", adica nici prea-prea, nici foarte-foarte...
Cartierul general l-am avut la Keng Tung, un orasel greu incercat de regimurile militare si de birmanizare, cu populatie majoritar chineza si wa. Cum fotografic nu prea aveam ce sa fac m-am concentrat mai mult pe triburile care traiesc in zona muntoasa din jurul oraselului, dar care se afla la distante destul de mari si greu accesibile datorita lipsei drumurilor, chiar si de pamant asa cum sunt aproape toate in zona si care devin inpracticabile in sezonul ploios. Dupa ce ajungi cu masina la sfarsitul drumului, continui pe jos pret de doua , trei ore prin jungla montana pana la unele sate mai indepartate.
Triburile care populeaza zona sunt foarte diferie, cu obiceiuri diverse si credinte religioase specifice, cu fizionomii aparte si costume proprii. Akha, lahu, ann, tai-loi, akhu si palaung sunt cele mai importante comunitati din muntii regiunii de frontiera pe care am strabatut-o in lung si in lat cu masina si pe jos.
Populatia akha provine din China si se gaseste raspandita in zonele muntoase inalte din Myanmar, Thailanda, Laos si provincia Yunnan din China. Satele lor te intampina cu o poarta micuta din lemn sculptat, infatisand micute figuri de oameni si animale, cu scopul de a separa spatiul imblanzit al omului si al animalelor domestice de viata salbatica a junglei si de spiritele naturii. Credinta religioasa, numita zahv, este un amestec de animism si ritualuri stravechi ce subliniaza legatura lor cu pamantul si locul lor in lumea naturii. In traditia akha se pune un accent deosebit pe genealogie. Fiecare barbat trebuie sa stie si sa rosteasca la festivitatile mai importante cincizeci de generatii in urma pe linie paterna si se pare ca acest obicei are rostul de a evita incestul, pentru ca daca se gasete un membru comun in ultimele sase generatii, tinerii nu au voie sa se casatoreasca.Toate traditiile sunt perpetuate pe cale orala si reamintite cu ocazia celor mai importante adunari.
Costumele se deosebesc de cele ale altor triburi in special prin podoaba ce o poarta femeile pe cap. Aceasta este foarte complexa, formata din tesaturi care cuprind monede de argint si niste sfere din acelasi metal. In spate se mai gaseste o piesa din argint , destul de mare care variaza in forma in functie de varsta si statutul marital al celei care o poarta.
Lahu provin tot din China si din zona platoului tibetan si au migrat in Asia de Sud- Est cu aproximativ doua sute de ani in urma. Prima silaba a numelui, "la", inseamna tigru si ei sunt numiti de ceilalti vanatorii de tigii. Nimeni nu stie cum s-a format acest nume, dar pana in ziua de azi regimul lor alimentar contine multe animale salbatice si majoritatea barbatilor poarta niste flinte lungi, vechi de cel putin 100 de ani aproape permanent. Barbati cu pusca in spate conducand mici motorete pe cararile inguste din padure poti vedea destul de des in regiune.
Politeismul stravechi a fost amestecat cu budismul mahaiana cu sute de ani in urma si apoi misionarii crestini au influentat un numar destul de mare de oameni incepand cu anii 1800. Astazi aproape 40 % sunt baptisi, dar nu au renuntat definitiv la traditiile animiste si a rezultat un amestec ciudat de obiceiuri religioase in care preotul crestin oficiaza slujbe in care se amesteca invocari de spirite, exorcism si rugaciuni crestine.
Ann reprezinta unul dintre cele mai traditionale grupuri etnice ale zonei. Ei fac parte din familia lingvistica mon-khmer, impreuna cu vecinii lor, palaung, loi si wa. Aceasta etnie isi afla radacinile de sute de ani in zona, cu mult inainte de migratia populatiei shan sau a grupului sino-tibetan, akha si lahu. Satele lor sunt asezate pe pante inconjurate de vegetatia montan-tropicala, iar casele sunt construite pe piloni inalti de bambus, cu pereti din lemn si acoperisuri din frunze. La fel ca si lahu, religia lor variaza in functie de contactele pe care le-au avut in cursul vremii cu etnia shan cu budismul sau cu misionarii crestini, dar puternice influente animiste au ramas indiferent ce religie au adoptat.
Din nefericire izolarea in care traiesc nu a permis accesul la scoala si la ingrijire medicala, ducand la un inalt grad de analfabetism si la o mortalitate infantila de peste 50%. Obiceiul de a mesteca frunze si nuci de betel le-a adus denumirea de tribul cu dinti negri. Amestecului de frunze si fruct de betel, adica de palmier areca, i se adauga putin var stins, mirodenii si tutun pentru amplificarea aromei. Varul declanseaza eliberarea de alcaloizi cu efect stimulant, oferind o senzatie de caldura in corp si de euforie. In afara de efectele stimulante acest compus innegreste dintii definitiv si fiecare membru al tribului de la tineri pana la cei mai varstnici au dintii negrii si stricati. Daca obiceiul provine de la ei sau a fost preluat nu stiu, dar si alti oameni din zona si nu numai obisnuiesc sa mestece nuci de betel in aproape intreaga tara. Poate ca din cauza rujului din scoarta unui copac pe care il folosesc si care accentueaza culoarea neobisnuita a dintilor au fost numiti asa..
O experienta remarcabila a fost vizita si calatoria la triburile tai-loi care locuiesc in niste case lungi din lemn, in jur de opt familii in fiecare casa. Satele contin cateva case si sunt la distante mari unele fata de altele. Acestia se afla departe de Keng Tung, adanc in padure, chiar pe granita cu China. Acestia au o fizionomie total diferita de celelalte triburi, aducand mai mult cu amerindienii amazonieni. Au fata rotunda, nasul turtit, sunt mici de statura dar foarte robusti iar barbatii au picioarele tatuate. Majoritatea nu au parasit niciodate satul decat pentru vanatoare in imprejurimi.
Odata cu distrugrea culturilor de mac oamenii triburilor tai-loi, precum si cei din alte triburi au ramas fara nici un fel de venit si tot incearca diferite variante de sustinere financiara. Culturile de ceai le aduc un minim venit atunci cand vreun negustor ajunge in satele lor, dar oferta este extrem de modesta, cu toate ca ceaiul cultivat de ei este de foarte buna calitate. Am luat parte si eu la un fel de ceremonie a pregatirii ceaiului pentru oaspeti, constand in mai multe manevre de incalzire si ardere a frunzelor inaintea introducerii in apa incalzita.
In aceste triburi barbatii nu mai poarta costume specifice , iar femeile si-au vandut toate bijuteriile si putine mai poarta niste costume alb-albastre.
Akhu sau oamenii cu pipe de bambus traiesc in sate foarte mici de cateva case si au legaturi extrem de putine cu vecinii. Au o limba pe care nu o inteleg alte triburi si este foarte greu de comunicat cu ei chiar printr-un ghid din zona. Calea de comunicare este limba shan pe care cativa dintre ei o cunosc, dar majoritatea nu vorbesc decat limba lor . Multi au fost convertiti de misionari crestini la baptism, dar traditiile lor ancestrale sunt inca prezente . Casele lor au ramas neschimbate de sute de ani si nu am vazut acoperisuri de tabla sau garduri de sarma. Tot materialul folosit provine din padure si in mare parte este bambus. Costumatia femeilor este simpla formata din doua piese vopsite indigo sau negru cu vopsele naturale iar pe cap poarta un turban negru. Podoabele constau in margele si niste cercei mari si grei din argint care le lungesc lobii urechilor, iar nelipsita pipa inlocuieste consumul de betel.
Barbati nu am intalnit deloc, probabil ca erau plecati undeva la munca prin imprejurimi.
Palaung este un trib dintre cele mai vechi din Myanmar, care se gaseste mai aproape de zonele locuite si iese in evidenta prin costumele purtate de femei, foarte colorate, stranse prin centuri late de argint cu rolul de a le proteja de spiritele rele si prin renumele de foarte buni cultivatori de ceai. In zone inalte de aproximativ 1600m aduna frunze de ceai si apoi le fierb, le usuca si le lasa la fermentat perioade lungi de timp, pana la un an; cu cat perioada este mai lunga cu atat ceaiul este mai bun.
Etnia palaung practica un amestec de budism si animism care se remarca prin credinta foarte puternica in spiritele "nat", spirite ale obiectelor neinsufletite: stanci, munti, rauri si stramosi morti de mult. Traditional sunt 37 de "nat" si li se aduc ofrande, fructe de palmier sau tutun de catre saman cu ocazia ceremoniilor religioase, atunci cand un membru al comunitatii este bolnav sau cand recolta este slaba.
Capetenia satului provine din familia cea mai numeroasa si are datoria de a judeca conflictele si de a lua decizii in numele satenilor cu privire la intregul sat. Pana acum cativa ani se numarau printre cei mai prolifici cultivatori de maci dintre triburile din regiune, nevoite sa recurga la aceasta metoda pentru a supravietui, dar astazi, cel putin in zonele mai accesibile, au inlocuit cultura acestei plante cu orez, ceai , porumb sau palmieri. O alta trasatura distincta este regimul lor aproape in exclusivitate vegetarian, doar rareori consuma peste proaspat. Nu vaneaza, iar vitele le cresc numai pentru munca si nu le scarifica pentru consum.
Din pacate vizita mea in zona a durat doar opt zile si nu am putut sa petrec mai mult timp cu acesti oameni pentru a dezmorti putin relatiile si ai cunoaste mai profund.Am plecat cu acest regret si cu dorinta de a reveni cat de curand in acest spatiu aproape mistic in care singura cale de acces este aeriana pentru ca guvernul birmanez nu permite strainilor sa vina cu masina. Motivele invocate ar fi drumurile proaste si riscul de a ramane neputincios la distanta mare de orice zona locuita, dar eu cred ca mai exista si dorinta de a nu lua contact cu eventuali rebeli pe parcursul drumului de 1200 km, cat reprezinta distanta intre Yangon si Keng Tung...
nikon df
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot