Nikon Df si Street Photography - de Cosmin Munteanu

Nikon a lansat la sfarsitul lui 2013 sub sloganul "Fotografie Pura" (Pure Photography)  aparatul foto Nikon Df. Acum doua saptamani cand am pus mana prima data pe acesta m-a suprins greutatea in raport cu dimensiunile lui. La cele aproximativ 750 de grame (corpul aparatului plus acumulator) depaseste cu vreo 200-250 grame un aparat foto pe film (majoritatea SLR-urilor de 35mm), dar nu prea "se simte". Abia cand am dorit sa incerc gentuta in care-mi tin echipamentul pe film pentru iesiri prin oras mi-am dat seama ca Df-ul nu sta prea "confortabil".

Eh, asta e. Am luat rucsacul pentru deplasari lungi fiind incapator desi acesta facea schimbatul obiectivelor un proces lent. Un motiv in plus sa ma rezum la un obiectiv, 50-ul din kitul Df-ului (NIKKOR AF-S 50mm f/1.8G). Am mai luat cu mine si un NIKKOR de 35mm f/2.0 AF-D si un 24mm f/2.8 AF-D. Pana la urma pentru fotografia de strada n-as fi avut nevoie de mai mult. Practic e acelasi set de obiective pe care-l folosesc cu Nikon F80-ul.

Df-ul se "aseaza" in palma, il cuprind in mana dreapta in mod similar unui Minolta x-500 (x-700, iar in privinta gripului fata imi aduce mult aminte de Nikon F-301/F-501. Difera doar plasarea butonului AE-L, Df-ul avandul la dispozitia degetului mare, asa cum e plasat la celelalte DSLR-uri Nikon. In rest, celelalte controale urmaresc in mare pare acelasi mod de plasare. Rotita de control a timpului de expunere, in dreapta prismei, iar rotita de setare a sensibilitatii filmului - vreau sa spun a sensibilitatii senzorului - precum si cea pentru compensarea expunerii in stanga prismei. Trebuie mentionat totusi faptul ca desi aparatul urmeaza ergonomia SLR-urilor pe film este cu cel putin o marime sa zic, mai mare decat acestea, in special la inaltime dar si adancime (cam cu ~1-1.5cm mai mult). In general eu prefer doua moduri de "purtare" a unui aparat foto. La gat, sau in mana, avand cureaua infasurata in jurul incheieturii mainii drepte.

La greutatea Df-ului am preferat sa-l port la gat. Un alt aspect de mentionat este cureaua de culoare neagra cu inscriptiile albe Nikon si Df fiind lucrata mai ingijit decat clasicele curele galben-negru. Trec la instalarea bateriei (mica, provenind de la camerele Nikon din clasa “entry-level”)  si a cardului de memorie. Ambele sunt protejate de aceeasi usita cum putem intalni la unele camere compacte cu un mecanism de inchidere/deshidere similar celei de pe Nikon F100.

Intrerupatorul aparatului este “mascat” in inelul din jurul declansatorului precum in cazul unor modele pe film. De indata trecut pe ON suntem  gata de drum. N-am sesizat vreun “lag” la pornire. Micul ecran LCD de deasupra indica timpul de expunere, valoarea diafragmei , nivelul de incarcare a bateriei si numarul de cadre libere pe card. De aici se poate fotografia, desi recomand mai intai o vizita ampla in meniu pentru fixarea setarilor pe care fiecare le prefera. Am configurat rotita principala de selectie (cea din spate) ca fiind modul de control al diafragmei. Din pacate, rotita din fata e destul de rigida pentru a putea fi utilizata eficient, rapid, in timpul actului fotografic. Acest lucru in schimb nu e o problema. Df-ul ofera pentru parametrii principali cate o rotita dedicata (timp de expunere, ISO, compensarea expunerii plus diafragma).

Cine prefera controlul diafragmei prin intermediul inelului diafragmei de pe obiectivele non-G nu trebuie sa faca decat o vizita in meniu si gata. Avem aproape chiar toate insusirile unui aparat foto din anii '70-'80. Zic aproape pentru ca vizorul desi luminos, cu acoperire 100% nu este la nivelul unuia proiectat pentru focalizare manuala (atat ca marire cat si contrast). Un ecran de focalizare cu "split screen" ar fi fost, cred,  mai indicat.

Acestea fiind spuse am luat-o din loc intr-o scurta iesire prin oras. Punctele de focus, desi cam ingramadite in centru, isi fac cu brio datoria. Abia cand se insereaza am totusi ceva probleme la focalizare. Am preferat sa setez aparatul pe 11 puncte. Acopera aceeasi suprafata ca si atunci cand ar fi 39, dar astfel le selectez mai rapid . In momentul declansarii, obturatorul scoate un sunet scurt, fara "ecou" si ferm, fara vibratii semnificative. In larma orasului, e oricum aproape insesizabil. Dupa fiecare cadru incep sa ma imprietenesc tot mai mult cu Df-ul. Setarile le fac mai rapid decat le-as face cu un aparat clasic (ma refer la DSLR-urile actuale), avand contact mereu cu valorile acestora (chiar si cu aparatul oprit). E bine balansat cu 50-ul, dar si cu 35-ul sau 24-ul.
















Tandemul 35 si 50 este esential pentru mine, poate ajutat si de un 24 sau 28. Am inceput lucrul prin a-mi fixa setarile aparatului in privinta calitatii imaginii la RAW + FINE Jpeg cu schema de culori Monochrome, cu filtru verde si ton minim rosu (sepia). In acest fel am imaginea in "Alb/negru" imediat, dar si acces la versiunea color, evident. Atunci cand lucrez in mod "film" (nu, nu aparatul are un astfel de mod  si nu ma refer nici la granulatia imaginilor suprinse pe pelicula si specifica acestui suport, ci la modul de operare al aparatului) incep cu setarea ISO-ului, cu blocarea acesteia la valoarea dorita in functie de lumina disponibila. In general, ISO 100-200 in zilele insorite si 400-800 in cele noroase sau dupa orele 19-20.

Prefer un f/4, chiar f/2.8 la obiective de 35mm, 50mm pentru camp de profunzime mai mic pentru o separare cat mai buna a subiectului fata de fundal. La obiectivele mai "largi" decat cele de 35, de exemplu, 20 , 24 chiar 28, prefer sa aleg distanta de focalizare a obiectivului la  hiperfocala pentru ca oricum, diferenta de camp de profunzime e mult mai putin sesizabila intre f/2.8 si f/8  de exemplu, mai ales daca subiectul se afla la peste 5-7 metri. Un f/8 setat la ~5 metri ajunge pentru un 28mm. Desigur, cu 35 sau 50 prefer AF, pe cand cu 28 sau mai putin focalizarea manuala nu e o problema. Trec apoi la modul de expunere. Folosesc "Manual" in general daca nu am alta optiune dar altfel, propritatea de diafragma este setarea standard. Folosesc modul prioritate de timp cand acesta devine, cum altfel decat prioritar. Deci PASM ia valoarea A si la 50 inelul diafragmei trece pe ~f:4. In plina vara, la pranz timpul de expunere ajunge pe la ~1/2000 cu ISO 100. Cum aminteam, in functie de obiectivul montat sau dorinta utilizatorului, Df-ul permite alegerea valorii diafragmei atat prin intermediul unei rotite, cat si prin inelul de selectare al diafragmei daca acesta il are.


In principal eu merg pe compensarea expunerii  cand sunt pe digital asa ca selectez din rotita dedicata pe la -0.3. Din experienta mea cu Nikon D90 (deocamdata singurul aparat Nikon digital cu care-am lucrat) nu-mi fac probleme de subxepunere, nici chiar cu -1.0 o imagine fiind usor de "recuperat" dintr-o subexpunere intentionata sau nu. In prinvinta punctelor de focus, il prefer pe cel central. Punerea la punct automata e rapida, peste nivelul D90-ului in cele mai multe cazuri.

In cazul modului de lucru "digital", trec ISO-ul pe auto, cu timp maxim de expunere ~1/60 si… cam pot sa uit de el. Un ISO de 12800? imi genereaza o imagine a carei zgomot sau granulatie aproximativ e precum un film expus la ISO 800-1600. Dar ce flexibiltate iti ofera un astfel de "monstru sensibil" (apropo de "ISO monster")!  Lumina, sau mai degraba lipsa acesteia nu mai e un obstacol , sau motiv de a nu iesi la o tura foto, cu toate ca , Df-ul nu e un aparat de ture foto. E unul pe care sa-l porti mereu, zi si, noapte asa cum x-500-le il purtam mereu cu mine, pe jos, pe bicicleta, la servici, la vreo terasa, in deplasari. Tot acolo il incadrez. Un 50 sau 35 plus eventual un 24 si trusa-i gata.








In timpul avut la dispozitie cu Df-ul am incercat sa profit cat mai mult de el. Mi-a placut in majoritatea circumstantelor,  indiferent de genul de fotografie, desigur cu cateva exceptii, ca, deh, niciun aparat nu e perfect. Mentionez mai intai exceptiile chiar daca poate unele ar parea niste mofturi. Incep cu o obiectie de care am mai amintit legat de constructie, ma refer la usita compartimentului acumulatorului si cardului de memorie (au o usa comuna). Aceasta e cam fragila, iti da senzatia ca se poate rupe sau ma rog, nu pare rezistenta si zic eu ca ar cere o mai atenta actionare si a "cheitei" de inchidere/deschidere. Mai departe, tot referitor la constructie si anume la dimensiuni cred ca o inaltime cu ~1cm poate chiar 1.5cm si o adancime cu ~0.5cm mai mica ar incadra Df-ul ca aparatul foto ideal (pentru mine). Sunt constient ca nu va putea avea dimensiunile unui aparat de tip “mirrorless” dar totusi, mai cred si ca dimensiunile actuale se pot modifica (in sensul reducerii acestora). Trec la controalele camerei si mai exact la ceea ce am mai amintit si anume: posibilitatea selectiei ISO-ului auto direct din rotita prin aparitia optiunii “A” (auto), si idem in cazul timpului de expunere. In plus, ar fi de dorit ca rotita frontala sa fie mai usor de actionat.

Mai mult de atat nu mai am ce sa-mi doresc. Imi place mult sa am control dedicat pentru fiecare parametru, sa am la dispozitie "putere de fotografiere" pe care senzorul de 16Mpx mi-o ofera, sa pot fotografia precum cu un aparat pe film de 35mm daca asta doresc, un aparat de zi cu zi, si noapte de asemenea. Este esential sa ai un aparat pe care sa te poti baza si sa n-ai nevoie de mai mult de o baterie in plus, cu un vizor suficient de mare cu acoperire de 100% (unul din principalele atuuri al oricarui aparat foto si un aspect care ar trebui avut in vedere de oricare cumparator). Alt aspect de care am fost impresionat a fost caliatea fisierelor RAW avand nevoie doar de minime corectii ulterioare mult peste nivelul D90-ului de exemplu.

Pana la urma, niciun aparat nu e perfect, dar va pot spune ca Nikon Df se apropie cel mai mult pana cum de ceea ce-mi doresc.

In incheiere nu va mai urez s-aveti lumina buna, ca-n in cazul Df-ului ar parea depasit, asa ca va doresc doar bafta sa prindeti Momentul.


Material realizat de catre Cosmin Munteanu cu Nikon Df cu NIKKOR AF-S 50mm f/1.8G Special Edtion si NIKKOR 35mm f/2.0 AF-D

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Au fost adaugate 2 comentarii

Daniel Ionescu a scris pe 25-07-2014 la 10:50

Salut, de ce nu ai deschis putin mai mult diafragma?...daca as judeca dupa DOF, imaginile de mai sus parca ar fi fost facute cu un compact... Nicidecum cu ditai FX-ul.

0

0

Cosmin Munteanu a scris pe 25-07-2014 la 20:48

Pentru fotografia de strada diafragma folosita (in mare parte f:4 cu cateva exceptii la f:2,8 si f:5,6) e chiar prea "deschisa" dar , cum aminteam si-n articol eu asa lucrez. In plus, campul de profunzime nu depinde doar de distanta focala a obiectivului sau de valoarea diafragmei ci si de distanta de punere la punct. In privinta compactelor, da, aPentru fotografia de strada diafragma folosita (in mare parte f:4 cu cateva exceptii la f:2,8 si f:5,6) e chiar prea "deschisa" dar , cum aminteam si-n articol eu asa lucrez. In plus, campul de profunzime nu depinde doar de distanta focala a obiectivului sau de valoarea diafragmei ci si de distanta de punere la punct.
In privinta compactelor, da, aveti dreptate. Fotografiile intr-adevar par a fi facute cu o compacta, si inca o ditai compata una de genul RX-1 ;-) ..afiseaza tot comentariul

0

0

Radu Grozescu a scris pe 24-07-2014 la 14:47

Daca vreti sa dirijati timpul de expunere din rotita (in modurile S sau M) puteti alege valoarea 1/3 STEP (scrisa cu albastru) si se transfera controlul similar cu DSLR-urile obisnuite.

0

0