Venetia - Pasaje, naluci, ocheade. Seara vernisajului

La Institutul Cultural Roman a avut loc ieri, 16 mai, de la ora 18, vernisajul expozitiei Venetia - Pasaje, naluci, ocheade, semnata de Iulian Ignat. Cei aproximativ 50 de invitati au putut intra in lumea fascinanta a Serenissimei prin intermediul cadrelor alb-negru care surprind intr-un mod unic esenta, spiritul orasului.

Iulian Ignat a adresat un scurt discurs celor prezenti in care a multumit celor care au facut posibila aceasta expozitie, si mai presus de toate familiei sale. Pentru a intelege care este legatura intre Venetia, fotografie si familia fotografului trebuie sa redam un scurt pasaj explicativ scris chiar de Iulian Ignat: Am ajuns in Venezia la zece noaptea, ultima zi din ianuarie, dupa o noua serie de 12 ore cu autocarul, din Timisoara. Din tot autocarul cu calusari, caiuti si dansatori am ramas pe ponton, asteptand vaporetto doar cu dirijorul Cristian Lupes, cu care ma imprietenisem pe drum. Am stat amandoi pe puntea vaporasului, in frig, ceata si vant, sorbeam fiecare strop de aer de Venetia. Eu ma intorceam acolo pentru prima oara dupa 17 ani si jumatate. In fond, toata faza cu Venezia porneste cumva din anii 50, cand limba rusa era bagata pe gat, ca un soi de a doua limba nationala. Iar tata ura limba rusa. Asa ca s-a apucat de unul singur, in compensatie, sa invete limba iataliana, iar cu timpul a devenit pasionat de orice tinea de Italia: pictura, istorie, fotbal, muzica,etc. In anturajul  echipei de fotbal oldboys a Rapidului a reusit o faza care iesea atat de greu in anii aia: sa calatoreasca. A ajuns de vreo 4 ori in Italia, iar in vare lui 1990 i s-a indeplinit visul: sa ne ia si pe noi, pe mama, matusa Mioara si pe mine intr-o excursie acolo. Am stat in Italia o luna si ceea ce mi-a ramas cu adevarat la inima a fost ultima zi, o singura dupa amiaza petrecuta la Venezia. Ne-am plimbat cu vaporetto, am mers la Murano, iar spre seara ne-a urcat in tren si a urmat o lunga calatorie prin Belgrad spre casa. in ianuarie 2008, ma intorceam acolo si pe vaporetto ma gandeam la tata. in seara asta, la vernisaj, ma gandeam oare ce fotografie din expozitie i-ar placea mai mult. 

Lipsa culorii este un aspect cel putin inedit in tratarea fotografica a unui oras atat de colorat precum Venetia. Dar tocmai aceasta lipsa scoate in evidenta alte trasaturi, de multe ori trecute cu vederea in valtoarea Carnavalului, a mastilor si a efervescentei orasului. Alb-negrul scoate la iveala o alta fata a Venetiei, dominata de expresivitatea umana, de abandonare in mainile calde ale cetatii si, in ultima faza, de contopire a omului cu propria constructie ridicata cu greu intr-o laguna neprielnica.

Instantaneele surprind privitorul prin abordarea artistica, mai mult decat prin cea tehnica. Cele 30 de cadre imortalizeaza gama larga a trairilor celor ce viziteaza Venetia, dar si peisaje urbane specific venetiene.

Daca am reusit sa va facem curiosi, trebuie sa stiti ca expozitia poate fi vizitata pana la data de 30 mai la sediul Institutului Cultural Roman din Aleea Alexandru, nr. 38, Bucuresti.

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!