Pasiune pentru Astrofotografie, cu Liviu Rabac
Salut, ma numesc Liviu Rabac si in noiembrie 2019 am descoperit astrofotografia. Desi in mare parte astrofotografia e un segment complex, ea reprezinta o poarta catre trecutul universului. Cercetatorii afirma ca mare parte dintre atomii care astazi alcatuiesc corpul nostru au fost creati in interiorul stelelor. Mai mult, atomii ce ne alcatuiesc provin din stele diferite, ceea ce insemna ca noi toti suntem copii ai stelelor. Asadar toti suntem praf de stele. Sa fotografiezi un obiect din cosmos inseamna de fapt sa fotografiezi lumina acestuia ce a calatorit prin spatiu milioane de ani. Aparatul principal cu care fotografiez este Nikon D5300 modificat impreuna cu NIKKOR AF-S 70-200mm f/2.8 si NIKKOR AF-S 20mm f/1.8, Ca aparate secundare folosesc Nikon D750 si Nikon D850.
Din momentul in care soarele apune, multe minunatii apar pe cerul noptii. Ma refer aici la galaxii, planete, nebuloase, roiuri stelare. Desi multe sunt foarte fade si nu se vad cu ochiul liber, ele se pot totusi fotografia. Pentru multe din obiecte nici macar nu este nevoie de un telescop, un obiectiv 70-200 sau 70-300 uneori este suficient, dar se pot face si fotografii wide cu Calea Lactee, constelatii, etc.
Calea Lactee fotografiata cu D850 si 20 de mm 1,8. Panorama din 4 cadre
In aceasta fotografie puteti vedea si poluarea luminoasa generata de luminile orasului. Pentru a fotografia cat mai bine cerul noptii, ar fi bine sa va deplasati in locatii cat mai indepartate de oras. Puteti folosi https://www.lightpollutionmap.info/ pentru a vizualiza o harta cu poluarea luminoasa.
Anul trecut, in noiembrie, am incercat pentru prima data astrofotografia. Mereu m-a fascinat cerul noptii, dar nu am avut curajul sa incerc. Nu o sa va mint. Ai nevoie de echipament scump in general, echipament ce poate ajunge lejer la mii de euro. Dar rezultate bune se pot obtine si cu ceva echipament mai ieftin. Puteti opta oricand si pentru echipament second-hand.
Prima fotografie cu galaxia Andromeda. Am folosit un Nikon D750 si NIKKOR 70-200mm f/2.8 puse pe un trepied si am tras 50 de expuneri la 1.5 secunde. Deoarece Pamantul se roteste cu 1600 de km/ora, la fiecare 20 de fotografii imi fixam galaxia in centrul imaginii. Sigur, ea nu se vedea atat de bine in vizor, dar ma foloseam de Stellarium (soft planetar) pentru a identifica stelele si pozitia galaxiei. Desi este o imagine slaba din punct de vedere calitativ, aceasta a fost imaginea care m-a fascinat si m-a convins sa merg mai departe.
A doua incercare a fost tot cu Galaxia Andromeda, dar folosing un sky tracker (Vixen Polarie) care face acelasi lucru ca si o montura ecuatoriala, cu anumite limitari. Deja rezultatul era mai mult mai bun.
Urmatoarea etapa a constat in achizitionarea unui aparat pentru a fotografia obiectele de pe cerul noptii. In acel moment aveam deja Nikon D750 si Nikon D850. Desi exista pe piata camere dedicate astrofotografiei (care au senzorul racit la temperaturi de pana la -20 de grade C si asttfel se obtine un zgomot redus la expuneri lungi), se pot obtine rezultate foarte bune si cu o camera DSLR. Am optat pentru D5300, un aparat mic si usor, ecran rotativ, 24 de Mp. Sigur, exista si Nikon D810A, care este conceput pentru astrofotografie.
Acum poate va intrebati de ce am ales D5300 cand aveam deja 2 aparate bune. Problema la nebuloase si galaxii este ca sunt compuse din hidrogen alfa (Ha), un gaz care este foarte putin vizibil printr-o camera nemodificata. Cum nu doream sa imi modific aparatele cu care lucrez am preferat sa achizitionez un aparat second-hand D5300, pe care l-am desfacut pana la senzor si cauia i-am scos filtrul UV din fata senzorului. Aparatul a devenit astfel mult mai sensibil la hidrogen alfa. Acest lucru inseamna mai multa lumina captata intr-un timp mai scurt. Desigur ca se pot obtine rezultate si fara eliminarea filtrului. Doar ca trebuie sa realizati mult mai multe cadre pentru a aduna lumina.
Nota: Nu va incurajez sa desfaceti aparatele foto! Le puteti deteriora foarte usor. In interior se afla multe cabluri si componente fragile.
Acum sa va explic, pe scurt, despre cum se obtin imaginile in astrofotografie. Poate multi considera ca faci doar o fotografie si atat. Realitatea este ca faci zeci, sute de fotografii la timpi de expunere relativ mari, ISO relativ mare (800-1600). Fiecare imagine capteaza putina lumina. Toate imaginile vin apoi cumulate intr-una singura printr-un proces denumit stacking. Prin acest proces toata lumina din fotografii este cumulata in una singura si este redus semnificativ zgomotul de imagine. Desi subiectul aici este foarte complex, nu o sa intru in detalii mari. Un soft gratuit si bun pentru stacking este Deep Sky Stacker.
Timpul de expunere in astrofotografie este extrem de important. Principala grija este de e aduna cat mai multa lumina. Iar asta o faci prin expuneri lungi si multe. Este recomandata achizitia unei monturi ecuatoriale. Aceasta montura (odata aliniata foarte precis cu steaua Polaris) se misca odata cu rotatia pamantului, ceea ce va face ca tinta sa ramana mereu in cadru. Asa se pot obtine expuneri de 1-10 minute/cadru.
Cu siguranta se pot face si expuneri mai scurte de pe trepied. Cel mai important este sa obtinem expuneri in care stelele sunt nemiscate. Ele trebuie sa fie cat mai punctiforme. Daca stelele incep sa ia o forma liniara, atunci rezultatul final nu va fi unul bun. Daca fotografiati de pe trepied, puteti calcula timpul de expunere pentru fiecare obiectiv folosing regula de 500: 500/distanta focala = timpul de expunere ideal pentru a nu avea stelele miscate (star trails). De exemplu pentru un obiectiv de 50 de mm formule este : 500/50 = 10 secunde timp de expunere.
Nebuloasele “Inima” si “Suflet”, fotografiate cu Nikon D5300, Nikon 70-200 2.8 FL ED pe o montura ecuatoriala Skywatcher Neq5 Goto. Timp de expunere in total 2 ore. 120 de fotografii, expunere 1 minut la ISO 1600
Un alt aspect important il constituie editarea fotografiilor. Aceasta se poate realiza in Photoshop sau in programe dedicate precum Pixinsight. Mai jos aveti un exemplu de un singur cadru de 5 minute cu “California Nebula” si alaturi imaginea stack finala si editata.
Momentan fotografiez cu acest setup format din:
Nikon D5300 modificat
Filtru UV IR Cut Baader 2 inchi (odata cu modificarea, aparatul capteaza tot spectrul luminii si nu avem nevoie de lumina IR si UV)
Telescop Skywatcher 130/650 PDS (apertura 130 mm, distanta focala 650 de mm)
Montura Skywatcher Neq5 goto synscan
Corector de coma Baader MPCC 2 inchi
Camera de ghidaj Asi 120 MM S
Raspberry pi 4 pentru control montura, aparat foto, ghidaj
Soft folosit: Kstars, Ekos. Stellarium, Photoshop si mai nou Pixinsight
Si cateva fotografii incepand cu decembrie 2019:
Sper ca v-am trezit curiozitatea despre astrofotografie si cerul noptii. Orice ati face, faceti cu pasiune. Aceasta este, fara indoiala, cea mai buna hrana pentru suflet. Cer senin!
nikon, astrofotografie, d5300, d750, d850, 70-200
citeste tot
Actualizare firmware pentru aparatele foto DSLR Nikon D750, D610, D600, D5300 si D3300
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot