Sunt in Myanmar - de Ileana Petrache

– Myanmar?! Da’ unde vine, frate, asta? mi-a spus, nedumerit, vara-mea, cand a auzit care este urmatoarea mea destinatie de vacanta. 

– Vrei sa pleci in My-an-mar?! Acolo unde se omoara aia in strada? Pai ei nu stiu cum sa fuga din tara si tu te duci acolo de buna voie?! Fetita, esti nebuna!, s-a oripilat profund draga mea G., sufletista, jurnalista si mare amatoare de stiri politice nationale si internationale.

– Iar te duci prin jungle si coclauri. Dar tu o destinatie normala nu iti gasesti niciodata? Nu stiu, sa mergi si tu la Paris si sa stai linistita la o cafenea, m-a apostrofat A., cunoscandu-ma bine si stiind cam ce imi poate pielea… bocancilor, atunci cand ma manaca rau talpile si cand ma apuca dorul de duca.

– Da, frate, ma duc in Myanmar. Asa, vezi?! Acolo, deasupra Thailandei, undeva, in coasta Chinei si cumva sub Bangladesh si India. Da, da, fix acolo plec! Si de abia asteeeept!

Ei bine, da, cam asa mi-au decurs lunile de dinainte sa plec in vacanta indelung asteptata si planificata. Am avut sustinere, nu gluma; asta asa, la rece, fara sa iau in calcul si numarul de telefoane si mesaje de la prieteni si cunostinte, care ma avertizau ca in Myanmar e razboi civil; razmerita; “rivulutie, mon cher”.

MYANMAR ESTE, CU SIGURANTA, DESTINATIA MEA CEA MAI INDARATNICA DE PANA ACUM.

Caci din ianuarie 2014 am inceput sa facem planurile de plecare in descoperirea fascinantei tari. Dar Burma sau Birmania, cum a fost numita tara pana de curand, nu s-a lasat descoperita pana luna trecuta. Probabil ca inca nu se aliniasera astrele peste pagodele din Bagan si nici stancile aurite de pe Muntele Popa ori de la Golden Rock ca sa ajungem noi pe acolo.

UN COLT DE LUME APROAPE NESTIUT SI INACCESIBIL.

Asta pana in 2011 – anul inainte de care Myanmar a fost o tara “inchisa” din punct de vedere politic si turistic si cand conducerea militara dictatoriala a fost, oficial, inlocuita cu un guvern civil. (Nu ca in anul Domnului 2017 lucrurile ar sta mult mai bine sau mai linistit in partea de nord-vest a tarii… )

Un loc cu peisaje nepamantene, povesti pline de istorie veche, arhitectura antica incredibila, natura verde cat vezi cu ochii; cu locuitori buni, tacuti, melancolici si expresivi; cu energii bune, care razbat din si dincolo de fotografiile memorabile la care m-am tot zgait, ani intregi.

O TARA CIUDATA, PLINA DE ROMANTISM, DAR SI FOARTE DINAMICA. 

De la mersul cu ricsa trasa de cal prin centrele vechi ale fascinantelor orase Mandalay si Yangon la mersul cu barcile traditionale ale ciudatilor pescari din Lacul Inle, cei care vaslesc cu piciorul si pescuiesc cu cosurile lor ca niste conuri uriase.

Ori la vizita in baracile lacustre din Lacul Inle ale tribului Padaung, supranumit tribul Femeilor cu Gatul Lung (adica femeile Kayan, cele care isi adauga, de-a lungul vietii, la gat, la maini si la genunchi cat mai multe inele din alama; pentru ca, in societatea lor, un gat cat mai lung este simbol al frumusetii).

De la admiratul rasaritului din balon peste Bagan la mersul placut in carul cu boi ori pe bicicleta electrica printre miile de pagode aurii si temple caramizii din acest imperiu antic al Birmaniei.

De la turul nebun pe serpentinele dinspre Golden Rock cu camionul, demn de un rollercoaster, pana la tururile de snorkeling in apele turcoaz, cu barcile din lemn ale pescarilor ce locuiesc in golful pustiu al Bengalului, pe plajele din Ngapali.

O TARA FOTOGENICA PANA PESTE POATE, CARE STA LA POZE CAT E ZIUA DE LUNGA. 

Ba chiar si cat e noaptea de lunga, cu rasarituri spectaculoase si apusuri care iti taie respiratia urmate de rasaritul si apusul lunii peste un munte din Mandalay, peste un rau misterios, peste Lacul Inle, peste un templu din Yangon ori peste Marea albastra Andaman. Putere sa ai tu sa bantui cat poate duce tara asta, baterii incarcate-n camera de luat vederi si “sange”-n obiectiv.

MYANMAR IN MY MIRRORS, WITH MY MIRRORLESS CAMERA.

Mi-am dorit neaparat sa am in bagaj o camera performanta, cu care sa pot spune povesti profunde in imagini expresive, chiar daca nu sunt nici pe departe un profesionist intr-ale fotografiei. Si iata ca Nikon mi-a oferit sa testez o camera extrem de compacta, usor de purtat si de folosit. O Nikon 1 J5 mirrorless, super dinamica, pe masura destinatiei mele. O camera mereu pe faza, cu obiective 1 NIKKOR ce pot fi schimbate, cu zoom electric si care face filme destepte, 4K sau Full HD.

Cu Nikon 1 J5 am surprins instantanee si am facut poze bune in miscare (“inghetand” cadrele cool si rapide pe modul Sport, mai rapid decat DSLR-ul meu). Dar si fotografii memorabile pe lumina slaba, cu luna plina si cu apusurile si rasariturile celebre de soare, din balon si de pe templele de teracota din Bagan. Ori de pe U-Bein, vechiul pod din tek cocotat pe picioronage delicate din lemn. Sau din pagoda de mozaic din oglinzi de pe Dealul Mandalay, stralucind de-ti ia ochii in lumina ireala a apusului.

TO SELFIE OR NOT TO SELFIE.

Sunt un anti-fan declarat al selfie-urilor facute cu telefonul. Adica nu am nimic cu selfie-urile altora, sa ne intelegem. Doar ca nu pricep si pace de ce as vrea eu sa imi fac o poza asa, de foarte aproape, din niste unghiuri chinuite si cu niste filtre smechere, ca sa par, dupa preferinta, fie un klingonian cu frunte lata, fie o papusa Barbie cu pometi proeminenti si barbie din plastic, de nici mama nu m-ar mai recunoaste privindu-mi chipul ultra self-uit.

Placerea mea nevinovata in toate calatoriile este, insa, de cativa ani, un altfel de selfie: fotografiile pe care mi le fac eu singura lasand camera pe self-timer si sarind repejor in fata aparatului si in intampinarea pozei. Distractie mai mare pe capul meu nu ai sa vezi! Mare mi-a fost bucuria sa constat ca Nikonul meu mirrorless 1 J5 are, pe langa optiunea de auto declansare dupa 10 secunde de la programare (self-timer), si o setare de selfie, super cool si prietenoasa chiar si pentru mine, datorita ecranului rabatabil si reglabil in ce unghiuri vrea imaginatia ta.

CE MI-AM DORIT DE LA APARATUL FOTO SI AM PRIMIT CU VARF SI INDESAT? 

Neaparat sa surprind portretele expresive ale locuitorilor din diferitele triburi si etnii adunate sub vasta umbrela birmaneza. Aparatul are o setare Portrait excelenta.

Am spus deja si ca are un display smart, mobil, cu inclinare in unghiuri reglabile? Si cu ecran tactil, pe care am focalizat, am dat zoom si am “rasfoit” pozele direct pe display, exact asa cum m-am obisnuit deja pe telefon. Plus ca are wi-fi si o optiune de editare a fotografiilor – gata deci doar de share-uit calugari in procesiune la Shwedagon, pagoda cea sfanta si mult-aurita a Myanmarului.

O POZA FACE CAT 100 DE CUVINTE. 

Iar eu mi-am propus sa surprind Myanmar-ul in 100 de fotografii, pentru a sarbatori 100 de ani de Nikon.
Intr-un album cu Oameni din Myanmar, care spune povestea frumosilor si misteriosilor locuitori ai acestor taramuri indepartate; si cu Locuri spectaculoase din Burma (sau Myanmar; sau Birmania, dupa preferinte).

PE SCURT? 

Myanmar nu are cum sa nu te fascineze, sa nu te vrajeasca in timp ce il descoperi treptat sau sa nu te cucereasca iremediabil, exact inainte sa ii arunci o ultima privire. Te las sa rasfoiesti si tu povestea tarii ciudate, fantastice, ireale. Poveste pe care m-am decis sa nu o mai spun, ca de obicei, in cuvinte, ci in imagini, in care am captat povesti, ganduri, locuri si stari incredibile.

La buna revedere – Mingalaba, cum zice vorba dulce a birmanezului.

Mai multe povesti de calatorie descoperiti pe blogul Ilenei Petrache

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!