Ursul brun - un articol de Costas Dumitrescu

Cum stilul wildlife este partea cea mai pasionanta pentru mine din ceea ce presupune fotografia, in primavara asta am decis sa merg in Carpatii Orientali pentru a fotografia ursul.

Ursus arctos este denumirea stiintifica a ursului brun si este considerata o subspecie a ursidelor, animale mari, matahaloase, omnivore sau carnivore,  raspandite in emisfera nordica si in unele regiuni din cea sudica. Cele mai cunoscute subspecii sunt: ursul brun,  ursul grizly si ursul polar.

La noi in tara ursul brun se mai gaseste in numar relativ mare, in jur de 6000 de exemplare,  reprezentand aproximativ 40% din efectivele din Europa. Acest animal impunator a populat imaginarul romanilor din cele mai vechi timpuri si inca starneste o teama si un respect deosebit. Depasind dimensiunea imaginarului,  ursul este un animal care evita omul cat poate de mult si  nu il ataca decat in conditii aparte,  atunci cand este surprins prin desisurile de afine sau zmeura si nu este atent sau cand ursoaica  este langa pui si considera prezenta umana un pericol pentru cei mici.

Iarna,  cand incepe frigul si zapada, se retrage in barlogul adapostit de stancarie sau de vreun arbore rasturnat si nu iese de acolo pana in primavara cand natura renaste. Primavara,  dupa ce iese din culcus incepe sa caute hrana,  misiune destul de grea in primele saptamani ale anotimpului pana ce incepe iarba, pe care o paste cu mare placere si care constiuie alimentul principal in aceasta perioada a anului.

Apoi apar fructele de padure, mierea de albine, furnicile si alte tipuri de hrana cu care isi potoleste foamea. Atunci cand este flamand sau cand se obisnuieste cu carnea nu ezita sa atace stanile furand cate o oaie sau capra. Toamna prefera fructificatia livezilor de pe langa asezarile omenesti,  moment cand poate fi intalnit mai des in apropierea satelor.
Acum sa trecem la aspectul fotografic al misiunii noastre.

Ce echipament ar trebui utilizat in aceste conditii destul de dificile din punct de vedere al luminii scazute si al distantei la care te poti apropia de animal fara sa se sperie sau sa iti pui viata in pericol?

Un obiectiv cu focala lunga de 400-500 mm si cu diafragma cat mai deschisa ar fi ideal. Eu am folosit un obiectiv de 400mm/2.8 Nikkor,  extrem de luminos si de o calitate optica impecabila si doua corpuri, de asemenea Nikon, D3x si D700 cu grip.

Am constatat ca peste 90% din cadre au fost facute cu D700,  datorita conditiilor  de lumina. Ursul este un animal crepuscular,  care isi incepe activitatea la amurg si continua toata noaptea cautarea hranei iar ziua sta mai linistit,  asa ca majoritatea fotografiilor au fost facute la lumina foarte slaba cu ISO 1600-6400.

D3x-ul il folosesc pana la ISO 800, dupa care prefer calitatea oferita de D700 la ISO peste 1000. Chiar si asa, vitezele utilizate au fost foarte mici,  inspre limita, nu de multe ori folosind chiar si 1/30 si 1/60, dar cu rata foarte mica de reusita,  nu atat din cauza miscarii aparatului, pentru ca sistemul de stabilizare de la Nikon isi facea treaba cu brio, cat din cauza miscarii animalului si in special a capului, folosit pentru a mirosi tot timpul in stanga si in dreapta.

Dupa o saptamana petrecuta prin paduri, intr-o liniste si o satisfactie deplina, am reusit cateva cadre pe care vi le arat cu placere si in speranta ca impreuna putem face ceva pentru conservarea acestui patrimoniu extraordinar in pericol de distrugere. Vecinii nostri mai bogati din vestul continentului ii vad doar in filme si fotografii, iar la noi nepasarea si ignoranta duc la reducerea habitatului. Va doresc vizionare placuta si sa nu uitati sa sustineti cauza naturii oriunde si oricand puteti!

Text si fotografii   -   fotograf wildlife Costas Dumitrescu

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!