Salasul Soarelui vazut de un fotograf NPS - de Costas Dumitrescu
De cativa ani buni, gandurile imi fug tot mai des inspre nord. Taramul acela indepartat populat de troli uriasi ce vaneaza oameni noaptea, de elfi luminosi, de pitici barbosi si giganti de foc. Mitologia Nordica incarca imaginarul cu tablouri fabuloase, mult mai intense si spectaculoase decat toate celelalte mitologii majore si cred ca este rezultatul unei vieti petrecute in interiorul adaposturilor in opozitie cu viata expusa in Agora a sudicilor.
Prin opozitie, grecii au o mitologie plina de actiune cu zei si oameni facand o sumedenie de lucruri dar cu putine pasaje descriptive, iar nordicii isi populeaza miturile cu fiinte fantastice de o deosebita complexitate vizuala si le aseaza intr-un Yggdrasil (un frasin urias ce adaposteste cele noua lumi) la fel de fantastic.
Iarna aceasta am ajuns a treia oara in Norvegia si am mai inaintat un pas catre nordul extrem, am depasit cercul polar de nord si am intrat in Arctica patru sute de kilometri. Regiunea arctica cuprinde extremitatile nordice ale Canadei, Statelor Unite ale Americii, Rusiei, Finlandei, Suediei, Groenlandei si Norvegiei si descrie un cerc in jurul Polului Nord. Intre cercul polar si polul nord geografic sunt 2600 km.
Zonele cuprinse intre cercurile polare si polii pamantului sunt Arctica si Antarctica si pe teritoriul lor exista cel putin o zi din an care dureaza 24 de ore si o noapte la fel de lunga. In regiunea polara nordica se afla numeroase asezari omenesti, unul dintre motive fiind si Curentul Golfului din Oceanul Atlantic, care incalzeste simtitor si unele portiuni ale Oceanului Arctic. Situatia este diferita in Antarctica unde, cu exceptia statiunilor stiintifice, nu exista asezari omenesti permanente, datorita temperaturilor mult mai scazute precum si a izolarii geografice a Antarctidei fata de celelalte continente.
Itinerariul meu a inceput in Alesund, un oras situat pe la mijlocul distantei dintre nordul si sudul Norvegiei unde m-am intalnit cu doi buni prieteni cu care mi-am continuat drumul cu masina. Sosele Norvegiei sunt inguste in general, datorita tinuturilor majoritar muntoase si greu de imblanzit, intrerupte de multe ori de fiorduri care trebuie traversate cu feribotul.
Prima oprire a fost pe o insula renumita pentru populatia sa de vulturi codalbi, unde am incercat sa facem cateva fotografii acestor maiestuoase pasari de prada. Desi aici sunt protejate si nu le haituieste nimeni asa cum se intampla la noi, in Delta Dunarii, cu toata opozitia A.R.B.D.D, sa nu va imaginati ca este o sarcina facila. Sunt niste pasari foarte timide si evita apropierea omului, iar in situatia cand reusesti sa te apropii de ele nu ai prea mult timp sa realizezi imaginea.
Din fericire aparatul pe care il folosesc, Nikon D4, exceleaza la capitolul viteza de reactie si sensibilitate ISO. Pentru a fotografia pasari in zbor iti trebuie un timp cat mai scurt de expunere, daca nu vrei sa folosesti un efect creativ de blur. Timpul utilizat cel mai des a fost 1/1600 si am lasat aparatul sa isi aleaga sensibiliatea ISO, nefiindu-mi teama ca am sa obtin o calitate scazuta a imaginii. Aparatul performeaza excelent pana la ISO 12800, daca ai suficienta lumina.
Dupa cateva zile de reusite si esecuri, am parasit insula codalbilor si ne-am indreptat inspre destinatia noastra finala, Lofoten Islands. Distanta pe care aveam sa o parcurgem masura 1300km.
Odata ajunsi in Lofoten am constatat ca oamenii de aici au cu totul alte masuri decat orasenii obisnuiti si indeosebi romanii oraseni. Rezervasem prin internet o cabanuta de 100 de ani pe malul unui port din Reine unde urma sa ne stabilim cartierul general pentru cateva zile. Inainte de a ajunge in catunul pescaresc, care urma sa ne gazduiasca, am telefonat si am anuntat ca sosim in urmatoarele ore; gazda, o femeie, ne-a spus ca nu poate veni, dar ne-a explicat cum ajungem si ca o sa gasim cheia in usa. Nu mica ne-a fost mirarea cand acelasi lucru s-a petrecut si la plecare; nu poate veni asa ca ne ruga sa lasam banii pe masa si cheia in usa.
Lofoten este un district compus din insule din Nordland, Norvegia, situate la nord de Cercul polar. Lofoten, la origini se chema Lofot in norvegiana si era numele insulei Vestvagoya, care insemna picior de lynx, poate datorita formei geografice a arhipeleagului. De aceasta zona se leaga cateva lucruri remarcabile. Urme ale existentei umane dateaza de aproximativ 11.000 de ani, iar Vagan este primul oras cunoscut din nordul Norvegiei.
De mai bine de 1000 de ani, insulele reprezinta centrul pescuitului de cod, in special iarna cand bancuri imense vin din Marea Barents si intra in fiordurile din Lofoten sa isi depuna icrele, urmarite de balene ucigase si balene cu cocoase gigantice; aceasta perioada se intinde pe durata lunii ianuarie si inceputul lunii februarie.
Zona mai este cunoscuta si pentru cel mai mare recif de corali de adancime din lume. Lofoten este locul cu cea mai ridicata temperatura pentru latitudinea la care se afla, si asta datorita Curentului Golfului, dar se remarca si prin detinerea a doua pozitii din clasamentul primelor zece furtuni devastatoare care au existat vreodata pe planeta. Din 25 mai pana pe 17 iulie, soarele nu apune, iar din 4 decembrie pana in 7 ianuarie soarele nu se ridica peste linia orizontului.
Inainte de rasarit, alergam la locatiile stabilite si ne instalam cu speranta ca Soarele va transforma intunericul cerului intr-un spectacol impresionant, dar nu pierdeam nici o clipa din transformarile culorii care se petreceau minut de minut pana la rasaritul astrului. Seara urmam acelasi ritual. iar ziua umblam cat de mult puteam sa descoperim locuri interesante si sa fotografiem plaje pustii acoperite de nori josi si grei. Intoarcerea am stabilit sa o facem partial cu vaporul pentru ca pana in Alesund erau peste 1600 de kilometri. Am ales Hurtigruten sau Expresul de Coasta Norvegian, cum mai este cunoscuta aceasta cursa cu o vechime de peste 100 de ani pana la Trondheim, apoi cu masina in continuare.
Aceasta cursa parcurge in 11 zile toata coasta Norvegiei de la Bergen la Kirkenes in nordul extrem si este descrisa drept “Cea mai frumoasa croaziera din lume”; a inceput in 1893 printr-un contract cu statul in ideea de a creea o ruta de transport intre Trondheim si Hammerfest,doua dintre cele mai nordice orase ale Norvegiei, pentru ca transportul maritim parea solutia cea mai practica in conditiile crestatei coaste norvegiene. Totusi, nu multi marinari se incumetau sa parcurga o zona extrem de periculoasa datorita stancilor care apareau de peste tot si necartografiata complet.
Dupa doua nopti si o zi pe vapor, am debarcat la Trondheim si am coborat in sud inspre Alesund, unde s-a incheiat calatoria noastra si de unde urma sa ma imbarc in avion inspre casa.
Costas Dumitrescu a folosit in expeditia sa Nikon D4, NIKKOR AF-S 16-35mm f/4G ED VR, NIKKOR AF-S 14-24mm f/2.8G ED, NIKKOR AF-S 24-70mm f/2.8G ED si NIKKOR AF-S 400mm f/2.8G ED VR.
Mai multe fotografii in galeria din partea stanga.
Au fost adaugate 5 comentarii
citeste tot
citeste tot
citeste tot
Photo Adventure in Gambia: Workshop de fotografie wildlife alaturi de Costas Dumitrescu
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot