Cambodgia: mugurii de lotus impietriti - de Costas Dumitrescu

In ultimii 3 ani am inceput sa calatoresc tot mai mult in zona Asiei de Est si placerea creste cu fiecare nou loc descoperit pe subcontinentul indian sau in indepartata Indochina. Uneori ma gandesc ca as putea locui in aceasta zona fara sa duc dorul prea mult Europei nostre, leagan de civilizatie si confort. Mi-am zis ca euforia calatoriei infrumuseteaza totul in jur si ca este doar o iluzie placerea mea de-a umbla cat e ziua de lunga prin caldura si praf, de multe ori mancand in locuri indoielnice sau acoperindu-mi nasul cu batista in apropierea zonelor aglomerate din India sau de aiurea. Apoi am crezut ca dorinta de a fotografia acopera neplacerile climatice, igienice sau de comunicare si cosmetizeaza realitatea. Nu as putea nega nivelul scazut de viata al localnicilor din cea mai mare parte a tarilor din aceasta parte de lume sau dificultatea de a intelege o cultura atat de diferita de a noastra, si nici nu intentionez. Dar, pentru mine, ceva se potriveste foarte bine.

Anul 2015 am ales perioada imediat urmatoare musonului pentru a vizita unul dintre cele mai enigmatice si incitante locuri de pe Terra, complexul de temple de la Angkor Wat din Cambodgia. S-a scris mult despre Angkor Wat, s-a fotografiat si s-a filmat atat incat pare un loc comun astazi, intrat pe buna dreptate in patrimoniul universal. Cu toate acestea mi-am impachetat mult blamatul Nikon Df, un obiectiv 70-200mm f/4G ED VR AF-S NIKKOR, un alt obiectiv 50mm f/1.8G AF-S NIKKOR, precum si noul obiectiv 24mm f/1.8G ED AF-S NIKKOR si am reluat drumurile Asiei.

Desi a fost construit acum o mie de ani istoria l-a pierdut din vedere o lunga perioada de timp si abia in ultimi cativa ani a devenit o destinatie cunoscuta si vizitata. In urma cu nu mai mult de zece, cincisprezece ani, abia de vedeai picior de turist pe aici, iar acum trebuie sa alegi cu mare grija perioada in care vizitezi templele daca nu vrei sa te pierzi intr-o mare de turisti transpirati si sufocati, care nu inteleg nimic din ceea ce vad, dar contribuie din plin la acoperirea bugetului precar al Cambogiei.

Nimeni nu cunoaste cu exactitate de cata vreme oamenii au trait in zona cunoscuta acum sub numele de Cambodgia, pentru ca studiile legate de preistoria acestei regiuni din sud-estul Asiei sunt inca minore. Datarea cu carbon a unei pesteri aflate in nord-vestul Cambodgiei sugereaza ca oamenii au folosit unelte de piatra si au trait in pestera incepand cu anul 4.000 i.Hr., iar orezul a fost cultivat in solul cambodgian inainte de primul secolul d.Hr. Primii cambodgieni insa, probabil ca au sosit mult inainte de oricare din aceste perioade istorice. Ei, probabil, au migrat dinspre nord, desi nu se cunoaste nimic despre limba sau modul lor de viata. Cambodgia este statul succesor al Imperiului Khmer, care controla cea mai mare parte a Peninsulei Indonezia intre secolele X-XIV. Centrul Imperiului Khmer, orasul Angkor, ar fi putut sa sustina o populatie de un milion de locuitori.

Cultura din timpurile moderne a Cambodgiei isi are radacinile in secolele I - VI d.Hr., in regatul mentionat sub numele de Funan, cunoscut ca fiind cel mai vechi stat influentat de cultura indiana din sud-estul Asiei. Aceasta perioada este cea in care a evoluat cultura cambodgiana, parte a marii familii lingvistice Mon-Khmer, cu elemente de sanscrita si religioase, hinduiste si budiste. Funan a deschis calea Imperiului Angkor, o data cu venirea la putere a regelui Jayavarman II, in anul 802. Urmatorii 600 de ani sunt caracterizati de o dominare accentuata a puternicilor regi khmeri asupra majoritatii zonelor din sud-estul Asiei, de la granita cu Burma (Myanmar) pana la Marea Chinei de Sud si nordul statului Laos. Aceasta este perioada in care imparatii khmeri au construit cea mai mare concentrare de temple religioase din lume - complexul de temple de la Angkor si o capodopera a ingineriei antice: un sistem de irigare sofisticat, care includea barays (lacuri artificiale gigantice) si canale care asigurau trei productii de orez pe parcursul unui singur an. O mica parte din acest sistem este inca folosit si in ziua de astazi.

In secolul al IX-lea, un print khmer se intoarce in Cambodgia. Cel mai probabil vine din zona Java sau Sumatra, unde a fost tinut ostatic de catre regii insulelor mentionate, ocupanti ai unor teritorii de uscat din sud-estul Asiei. Intr-o serie de ceremonii din locuri diferite, printul s-a autodeclarat conducatorul unui stat nou creat, care a unificat cateva comunitati locale. Regatul pare sa fie centrat in jurul zonei Siem Reap, din nordul Cambodgiei. Printul, cunoscut succesorilor ca Jayavarman II, inaugureaza un cult in onoarea zeului hindus Shiva, ca o "devaraja" (termen sanscrit care inseamna Rege Bun"). Cultul, care avea rolul de a legitima puterea regelui, punandu-l in legatura cu Shiva, a persistat la curtea regala timp de mai mult de 300 de ani. Intre secolele IX si XV 26 de monarhi au condus succesiv Imperiul Khmer. Succesorii lui Jayavarman al II-lea au construit toate templele pentru care Angkor este acum faimos. Istoricii acorda acestei perioade mai mult de o mie de temple si peste o mie de pietre inscriptionate in peretii acestora. Aceste temple formau o mare retea, cu concentrari inspre granitele imperiului, ca o declaratie de putere si totodata teritoriala. Se pare ca rolul lor nu era exclusiv religios, ci avea si o componenta fiscal-administrativa. Tributurile obligatorii aduse templelor se concentrau in visteria imperiala si zeci de mii de oameni erau implicati in constructia edificiilor de cult.

Angkor Wat (Angkor inseamna „oras” si Wat „templu”), cel mai bine conservat templu khmer, a devenit celebru in toata lumea datorita turnurilor sale ce se ridica misterios din jungla cambodgiana. In zona s-au descoperit insa sute de alte temple, dintre care am planificat sa vizitez inca trei: Bayon, Ta Prohm si Banteay Srei. Angkor a fost templu hindus la inceputul secolului XII atunci cand regele Suryavarman II l-a construit si reprezinta un model de arhitectura khmera de cel mai inalt nivel. Dedicat lui Vishnu, a fost construit ca templu regal si de asemenea ca si „capitala” orasului. Au fost gasite inscriptii contemporane referindu-se la templu. Numele sau original este necunoscut, dar se poate sa fi fost cunoscut sub numele de Vrah Vishnulok, dupa zeitatea care il prezideaza. Se presupune ca ar fi fost si mormant pentru rege. Templul trebuia terminat inaintea de moartea lui Suryavrman II pentru a asigura pasajul spre imortalitate si transformarea in zeu a acestuia. Anumite zone cu basoreliefuri neterminate arata ca finalizarea a intarziat si nu se stie ce s-a intamplat cu maretul rege... Constructia a devenit un simbol al Cambodgiei, care apare pe steagul sau national, si este prima atractie a tarii pentru vizitatori. Templul este inconjurat de un canal foarte lat si perfect patrat, despre care unii cercetatori spun ca actioneaza ca o contragreutate pentru intreg templul si il sustin in pozitie verticala. In lipsa acestui contrafort acvatic templul s-ar narui, spun ei, pentru ca materialul din care este construit este o gresie foarte poroasa si fragila care nu ar rezista propriei greutati.

Cel mai apropiat oras, unde se poate gasi cazare este Siem Reap, numit asa in cinstea unei victorii impotriva adversarilor vesnici ai khmerilor, siamezii, adica thailandezii de azi. Motelul la care am stat era dispus in forma unei potcoave care inchidea o micuta piscina umbrita de palmieri inalti si supli, cu o arhitectura, mobilier si gravuri sau fotografii vechi ce aminteau de lunga perioada coloniala franceza, care nu a lasat nici un beneficiu tarii asa cum englezii au lasat macar in India o infrastructura si un aparat administrativ functional. Acest orasel, pana nu demult un sat amarat, a devenit cunoscut datorita templelor din apropiere si astazi incearca sa adaposteasca o industrie turistica anemica si haotica cu bunele si relele bine cunoscute.

Prima mea grija atunci cand ajung in locuri indepartate si mult deosebite de ceea ce exista in Europa, este gasirea unui ghid bun, vorbitor de engleza si cunoscator al locurilor si oamenilor zonei. De aceasta data companionul meu pentru urmatoarele zile era un barbat de saizeci si trei de ani pe nume Navy, dornic la randul sau sa vada cu cine o sa isi petreaca urmatoarele zile. Trebuie sa recunosc ca atunci cand am aflat varsta nu m-am putut impotrivi gandului ca poate am sa am curajul sa il intreb ce s-a petrecut cu el in urma cu patruzeci de ani, in timpul khmerilor rosii ai lui Pol Pot. Stiam ca era o intrebare extrem de personala, care putea scoate la suprafata rani adanci, poate nevindecate si ca raspunsul putea fi evaziv si distantat, neimaginandu-mi ca ceea ce avea sa imi povesteasca la momentul potrivit are sa ma zguduie atat de puternic.

Dupa o serie de razboaie cu regatele vecine, Angkor a fost cucerit in 1432. Dupa ce a fost abandonat, cladirile au fost inghitite de vegetatie si o ciudata simbioza intre piatra si jungla te face sa simti forta naturii ce isi reia in posesie ceea ce dintodeauna i-a apartinut. Asa s-a creat mitul unei civilizatii pierdute, o poveste numai buna pentru atragerea turistilor pasionati de explorari si a producatorilor de film americani, care au asfaltat un drum de vreo doi kilometri inspre templul Ta Prohm, acolo unde Angelina Jolie a turnat un bine cunoscut film. 

Desi acest templul are o structura simpla formata din cinci dreptunghiuri concentrice accesul este anevoios si intortocheat datorita zonelor prabusite de-a lungul timpului si a vegetatiei invadatoare. Printre blocurile imense de piatra acoperite cu muschi de un verde proaspat o femeie paznic adancita in ganduri face contrast cu uniforma ei albastru decolorat, peticita si mult prea stransa pe corp. Basoreliefurile specifice templelor khmere lipsesc aproape complet din acest loc si se crede ca au fost distruse de hindusii iconoclasti. Navy ma conduce pe partea estica a nelipsitei librarii si imi arata totusi un triptic in care pot remarca un animal care aduce extraordinar cu un dinozaur, mai precis cu un stegozaur, asa cum sustin diversi experti.

Dupa cateva ore de hoinarit in liniste printre pietre, vegetatie si imaginatie parasesc Ta Prohmul pe asfaltul turnat de americani, lasand in urma o scena improvizata pe care cativa veterani cu membre amputate in razboiele recente jelesc la niste instrumente locale. 

Cambodgia, aflata in totalitate in zona tropicala, este fascinanta nu numai prin istorie, ci si prin natura. ¨Cea mai caracteristica trasatura geografica a acestui stat este campia lacustra, formata prin inundatiile provocate de lacul Tonle Sap, ce masoara 2.500 de kilometri patrati in sezonul uscat si creste la aproximativ 25.000 de kilometri patrati in sezonul umed. Aceasta campie foarte dens populata, cultivata cu orez, a fost declarata rezervatie a biosferei. 75% din teritoriul tarii se afla la mai putin de 100 de metri deasupra nivelului marii, ceea ce a dat nastere la un sistem de vase comunicante intre Tonle Sap, Tonle River si Mekong. In functie de sezonul musonic, principala artera a Asiei de sud-est, Mekongul, isi mareste sau isi micsoreaza volumul, atragand dupa sine o extindere inzecita, urmata de o restrangere la fel de impresionanta a lacului Tonle Sap, prin Tonle River, care face legatura intre Mekong si Tonle Sap. Locuitorii nu au avut decat doua optiuni, sa se adapteze la schimbarile dramatice de peisaj sau sa supuna natura. In timpurile stravechi au reusit sa supuna natura prin bazinele enorme ce controlau nivelul apei si asigurau necesarul de umiditate al culturilor de orez, constructii gigantice, se pare si cu rol religios, cele mai mari din istoria omenirii executate manual.

Primul cercetator care a apreciat dimensiunile sistemului de aprovizionare cu apa din Angkor a fost Bernard-Philippe Groslier, un arheolog de la scoala Franceza pentru Studii Asiatice (EFEO). Intr-un tratat de referinta din 1979, el a descris Angkorul drept „un oras hidraulic“. Masivele baray, aveau doua scopuri: sa simbolizeze marea primordiala a cosmogoniei hinduse si sa irige campurile de orez. Din pacate, Groslier nu a reusit sa-si definitiveze teoria. Razboiul civil din Cambodgia, regimul brutal al khmerilor rosii si rasturnarea sa de catre trupele vietnameze in 1979 au facut Angkorul inaccesibil timp de doua decenii. Dupa ce vietnamezii s-au retras, asupra Angkorului s-au abatut jefuitorii, care au smuls statuile si chiar au desprins cu dalta basoreliefurile.

Urmatorul templu a fost Bayon cu ale sale masive si serene fete de piatra, expresie a celui mai pur stil baroc al arhitecturii clasice khmere in totala opozitie cu clasicul Angkor Wat. Fetele gigantice sculptate in templul Bayon din complexul Angkor Thum reprezinta si pe Buddha si pe regele Jayavarman VII, conducator in jurul anilor 1130 - 1219 si constructor al templului. Desi este un templu budist, Angkor Thom a fost remodelat dupa marele complex de temple hinduiste de la Angkor Wat odata cu revenirea la hinduism in timpul lui Jayavarman VIII la jumatatea secolului XIII.

Peretii sunt decorati cu nesfarsite basoreliefuri descriind scene mitologice cu o multime de zeitati si scene din viata de zi cu zi, sau de razboi. Am ajuns intr-o dupa amiaza insorita si calda tocmai buna de vizitat monumente arhitectonice. Dar nu eram singurul care dorea sa se bucure de acest loc intr-o atmosfera placuta si la o ora rezonabila. Cum am ajuns am observat vreo doua autobuze uriase ticsite cu chinezi sporovaitori care se imbranceau sa patrunda in templu. Mi-a trecut pe loc pofta de vizita si am plecat cu gandul sa revin a doua zi la cinci dimineata, sa fiu primul la deschidere. Am fost foarte inspirat caci a doua zi am beneficiat de o lumina excelenta si o liniste desavarsita pret de vreo 2-3 ore, timp in care, pe langa hoinareala prin toate coridoarele si cotloanele templului am si incercat cateva intrebari discrete depre trecutul lui Navy.

Genocidul din Cambodgia anilor 1975-1979, in cadrul caruia au fost executati aproximativ 4 milioane de oameni, a fost una dintre cele mai cumplite atrocitati din secolul trecut. La fel ca in cazurile genocidului armean, nazist, sau alte drame asemanatoare mai recente, de genul masacrelor din Timorul de Est, Guatemala, fosta Yugoslavie sau Rwanda, regimul Khmerilor Rosii condus de Pol Pot a impletit ideologiiile extremiste cu animozitatile etnice si dispretul fata de fiinta umana pentru a da nastere la represiune si dezastru umanitar.
Din punct de vedere istoric si politic, genocidul cambodgian vizeaza incercarile liderului khmerilor rosii de a nationaliza si centraliza societatea cambodgiana compusa majoritar din tarani cultivatori de pamant, in termen foarte scurt, conform modelului agricol lansat de China Comunista, fapt care a dus la cel mai mare genocid uman din istoria Indochinei, genocid desfasurat in decursul a nici patru ani de zile.

Data recenta a tragediei petrecuta pe acest pamant rosu ca sangele a lasat urme nesterse inca in memoria celor care au reusit sa supravietuiasca si eram sigur ca aproape fiecare om avea in familie un membru ucis sau implicat in evenimentele amintite. Varsta ghidului si maniera sa calma si usor distantata de ceea ce se petrecea in jurul sau erau semne ca nu a fost scutit de blestemul tarii sale. Intr-un moment de liniste, dupa ce imi explicase o scena murala si ne asezaseram pe o margine de piatra innegrita de timp am indraznit sa il intreb despre trecut. La inceput liniste, apoi iar liniste... Timpul se scurgea incet si eu ma simteam din ce in ce mai emotionat si imi parea rau ca indraznisem sa rascolesc ungherul cel mai intunecat al acestui om. Privirea sa cauta in continuare orizontul iar eu nu stiam cum sa depasesc momentul. Incet intoarse capul catre mine si ma privi adanc in ochii, dorind parca sa se asigure ca merita sa ii raspunda unui turist ce nu putea vreodata sa inteleaga sau sa isi imagineze grozaviile pe care le traisera el si neamul sau.

In anul 1953, fosta colonie franceza, Kampuchea, asa cum se spune in khmera, a devenit independenta dupa aproape 100 ani de regim colonial. Odata cu declansarea Razboiului din Vietnam, Norodom Sihanuouk, primul ministru al Cambodgiei a adoptat o politica oficiala de neutralitate fata de conflictul din tara vecina, doar ca premierul Sihanouk a fost inlaturat de la putere in anul 1970 de catre o lovitura de stat militara condusa de generalul Lon Nol. Milioanele de crime au rezultat dintr-un climat politic brutal si instabil, alimentat de mari tensiuni sociale. Aceasta atmosfera de neliniste din tara a aparut imediat dupa decolonizarea franceza. La fel ca in multe alte locuri golul lasat de plecarea colonistilor a fost disputat intens cu sange si gloante ani in sir.

Navy facuse parte dintr-o familie de noua membri, tarani agricultori la fel ca majoritatea cambodgienilor acelor timpuri. Venirea la putere a khmerilor rosii a insemnat despartirea familei, fiecare in alta parte a tarii si inregimentarea tanarului de 23 de ani intr-o colonie de munca fortata, eufemistic numita ferma, unde fiecare om trebuia sa sape zilnic o gropa de 3 m lungime, un metru adancime si unul latime, parte a unor lucrari de irigatii. Ascultand povestea lui am inteles ca elementul sub care a inflorit si decazut maretul imperiu khmer, stapanitor al intregii Asii de Sud-Est, precum si toata istoria acestui neam a fost APA. Toata istoria acestei tari se petrece in jurul elementului vital, apa... Munca incepea la ora 4 dimineata si se desfasura la lumina stelelor si uneori a lunii. Mancarea era un privilegiu, in conditiile in care 10 oameni primeau deseori o suta de grame de orez crud, imi spune ghidul in timp ce imi arata micutul spatiu din causul palmei. Cruditatile gasite prin jungla de langa colonie, ingerate ani de zile, i-au distrus stomacul lui Navy. Pe masura ce povesteste observ lacrimi care se pregatesc sa izvorasca din ochiii lui negri si tulburi iar pielea bratelor se revolta intr-un spasm contagios. Povestea atinge momente paroxistice si eu parca vad in minte scene din celebrul film al lui Roland Joffe, "The Killing Fields". Ce a putut duce la un asemenea dezastru?

Gherilele khmerilor rosii au luat nastere in anul 1960, sub coducerea liderului Pol Pot, un individ scolit in Franta si mare admirator al comunismului lui Mao Zedong. Prin urmare, scopul khmerilor rosii era acela de a reconstrui Cambodgia din temelii, mai bine zis de la un ipotetic si primitiv „An Zero”, in care absolut toti cetatenii sa participe doar in proiecte rurale, alaturi de respingerea cu obstinatie a oricarei influente occidentale, fie ea chiar si de ordin tehnologic.

Pentru a-si desavarsi scopul, Pol Pot a imprumutat tactici si metodologii ale chinezilor comunisti, alaturi de suportul Viet Cong-ului in instruirea si inarmare trupelor sale, fapt care a dus in scurt timp la aparitia unei redutabile forte armate. In anul 1970, khmerii rosii au intrat in razboi civil cu asa numita Republica Khmera, formata si sprijinita mai apoi de americani, republica condusa de generalul Lon Nol, care isi asumase o directie pro-occidentala si anti-comunista, cerand retragerea fortelor nord-vietnameze din Cambodgia. In cele din urma, gherilele lui Pol Pot au obtinut victoria in anul 1975. Khmerii rosii credeau ca toti cambodgienii trebuiau sa renunte urgent la toate slujbele si ocupatiile care nu aveau legatura cu agricultura. Practic toti oamenii din tara , cu exceptia liderilor kmerilor rosii si a membrilor propriilor familii, trebuiau sa munceasca ca tarani intr-una din uriasele ferme colective. Oricine se opunea acestei masuri trebuia eliminat urgent.

In acelasi timp, Vietnamul era angajat intr-un razboi pe toate fronturile intre nordul comunist si sudul sprijinit de Statele Unite, prin urmare sub fostul regim al generalului Nol, Cambodgia devenise si un camp de batalie pentru cele doua forte combatante din tara vecina. Inainte de regimul Nol, tara pastrase o neutralitate relativa fata de razboiul civil din Vietnam. Cand regimul Nol a luat puterea, trupele americane s-au deplasat libere prin Cambodgia pentru a-si continua atacurile asupra Viet Cong-ului.

Ca un rezultat direct al acestor manevre militare, circa 750.000 de cambodgieni au murit ca urmare a raidurilor bombardierelor americane care au aruncat bombe cu fragmentatie si bombe cu napalm asupra satelor si zonelor unde banuiau ca se ascund trupele nord-vietnameze care actionau in Cambodgia. Masivele bombardamente americane nu au facut decat sa aduca mai multi recruti pentru trupele lui Pol Pot. In plus, comunismul promis de catre acest dictator aducea o imagine iluzorie de pace, speranta si reconciliere nationala pentru Cambodgia. Astfel, la nivelul anului 1975, gherilele lui Pol Pot aveau in randurile lor peste 700.000 de luptatori. Insa imediat dupa preluarea puterii, in tara s-a dezlantuit iadul. Guvernul lui Pol Pot a confiscat si controlat toate proprietatile particulare. Sub amenintarea pedepsei cu moartea, toti cambodgienii au fost fortati sa-si paraseasca casele si satele pentru a intra in uriasele cooperative agricole nationale. Cei bolnavi, handicapati locomotor, cei prea tineri sau prea batrani ca sa poata merge pe picioarele lor catre fermele colective, asa numitele Campuri ale Mortii, au fost ucisi pe loc. Cei care au refuzat sa mearga, la fel si cei care s-au opus noului regim, au fost de asemenea ucisi instantaneu fara niciun proces. Oamenii din toate orasele au fost dusi cu forta in mediul rural. Toate drepturile civile si cetatenesti au fost abolite intr-o singura zi. Familiile nu mai aveau dreptul sa-si creasca copiii, partidul comunist al khmerilor luandu-le copiii pentru a-i plasa in diferite tabere de munca. Fabricile, scolile, universitatile, spitalele, pietele, magazinele si absolut toate proprietatile private au fost inchise sau confiscate.Toti proprietarii, patronii si chiar angajatii lor au fost ucisi alaturi de membrii propriilor familii. Toate religiile au fost interzise cu desavarsire. Templele budiste, misiunile crestine, moscheile au fost imediat incendiate, iar orice om banuit ca se roaga era impuscat instantaneu. Cu toate ca ura rasiala a alimentat si genocidul cambodgian, majoritatea crimelor odioase au fost inspirate de propaganda extremista a unei imediate transformari comuniste a societatii. In acele timpuri, in Cambodgia erau impuscati inclusiv cei care stiau o limba straina, ba chiar si oamenii care purtau ochelari de vedere sau radeau si plangeau in public.
Ce puteai sa mai zici dupa o astfel de poveste de groaza..Ultima fraza a lui Navy s-a incheiat cu reproducerea unuia dintre sloganurile khmerilor rosii:
„Daca te pastram in viata, nu ne aduci niciun profit, daca te ucidem, nu ne aduci nicio pierdere”.

Cambodgienii care au supravietuit iadului acestor epurari fara precedent in istoria lumii au devenit sclavi fara plata, care munceau pentru ratii minime de hrana. Au fost fortati sa traiasca in uriase case comune, asemanatoare cumva cu niste imense cazarmi militare. Iadul a continuat pana cand Vietnamul comunist a invadat Cambodgia si a alungat regimul lui Pol Pot. Tara era in colaps sub noul regim impus de vietnamezi. Economia disparuse sub Pol Pot, iar societatea era in coma, cu toate categoriile sociale si profesionale disparute in genocid. Odata ce Cambodgia cazuse sub controlul vietnamezilor era blocat orice ajutoar trimis de tarile occidentale.

Cu toate acestea, in anul 1980, Statele Unite si Marea Britanie au oferit asistenta financiara si militara khmerilor rosii aflati acum in exil, dupa ce acestia promisesera ca se vor opune comunismului si vietnamezilor.
Ocupatia vietnameza si amenintarea continua a gherilelor khmerilor rosii au aruncat Cambodgia in saracie si mizerie pana la retragerea totala a vietnamezilor din anul 1989. In luptele dintre anii 1978-1989, alti 14.000 de civili cambodgieni si-au pierdut viata. In anul 1991 s-a semnat in sfarsit un acord de pace, urmat de reinstalarea budismul ca religie oficiala a statului. Primele alegeri democratice din istoria tarii au avut loc in anul 1993.

In prezent, Cambodgia se bucura de o stare de relativa liniste interna. Economia este sustinuta in mare parte de industrie si turism. Pe baza mai multor rapoarte, coruptia locala este cel mai mare impediment in refacerea si dezvoltarea tarii.

Paradoxal, Cambodgia este o tara foarte veche cu o haina foarte noua, fapt ce m-a atras teribil, pentru ca sunt o multime de lucruri interesante ascunse pe acest teritoriu. Turismul, chiar daca in expansiune se reduce la zona Angkor Watului, restul de 90% din tara asteptand sa fie descoperita de cei ce nu pot sta prea mult pe acasa...

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!