Hai-hui cu Nikon prin Asia de Sud-Est: Kuala Lumpur
O multime de intrebari legate de ceea ce urma mi se invarteau prin minte. Urma o calatorie de 74 de zile, care cuprindea 20 de orase si 9 tari, in Asia de Sud-Est. Primul dintre aceste orase era Kuala Lumpur.
Pe tot parcursul unui zbor lung de 10 ore, in timpul caruia nu am dormit o secunda, ceea ce nu mi se intampla de obicei, gandurile si emotiile nu m-au lasat nici macar sa ma bucur de programul de entertainment din avion. Cu toate ca m-am documentat aproape 4 luni despre trasee, zboruri, hoteluri, obiective turistice, transport, etc, intrebari de genul: ce o sa gasesc acolo?, oare ne vom descurca sa gasim ceea ce ne-am propus?, oare o sa imi placa mancarea despre care vorbesc toti?, oare atat de multe soparle se invart noaptea pe langa becuri?, oare sunt si in camera? Hm, nu le vreau in camera, caci am platit doar pentru doi. Cu siguranta ca si curiozitatea isi spunea cuvantul.
200 mm/ f 5.6/ 1/800 / ISO 320 / Aperture Priority
Dar cum spuneam, dupa 10 ore de zbor, avionul aterizeaza lin pe aeroportul international din Kuala Lumpur. Trebuie sa va spun ca am plecat din Romania de la –12 grade, iar cand mi-a venit randul sa parasesc avionul, un val de caldura umeda mi-a ingreunat respiratia. Dar caldura ne place, nu ne plangem.
Dupa formalitatile vamale si unele emotii, caci valizele noastre nu puteau ajunge decat ultimile, urma sa luam trenul care mergea de la aeroport la gara din Kuala Lumpur.
Ne-am descurcat conform planului, insa curiozitatea nu imi dadea pace. Am uitat sa va spun ca am ajuns pe taram malaezian inainte de rasaritul soarelui, deci implicit drumul nostru de la aeroport la gara s-a desfasurat sub lumina lunii si singurul lucru pe care il vedeam pe geam era chipul meu reflectat de lumina neoanelor din tren, chip pe care nu vreau sa vi-l descriu dupa 10 ore de zbor.
Dupa 28 de min fix am ajuns la gara, de unde trebuia sa luam taxiul pentru a ajunge in sfarsit la hotel.
Gara, Kuala Lumpur Sentral, cea mai mare statie de cale ferata din Asia de Sud-Est, cu o suprafata de 290.000 m2 mai gazduieste si hoteluri, turnuri de birouri, apartamente de locuit si bineinteles mall-uri.
22 mm/ f4/ 1/800/ ISO 200/ Manual - Cele doua hoteluri de 5 stele de la gara.
Poti sa stai linistit caci nu te pierzi; semnele te ghideaza sa ajungi acolo unde iti doresti. Asa cum ne-au aratat si noua calea spre ghiseul de unde trebuia sa luam bilet pentru taxi.
Oriunde in lumea asta, taximetristii de la gara/aeroport sunt la fel: nu dau drumul la aparat decat daca le ceri tu pentru ca ei au uitat, te intreaba daca esti pentru prima data in orasul respectiv ca sa stie daca iti arata si orasul inainte sa te duca la destinatie. In Kuala Lumpur insa te duci la ghiseu si spui unde vrei sa ajungi, doamna calculeaza distanta, tu ii platesti cursa, iti da bonul si te trimite la taxiul in care urmeaza sa calatoresti.
La ghiseu – coada. Asa ca ne-am aliniat cuminti si ne-am asteptat randul in timp ce stiudiam fizionamia localnicilor. Si ei pe a noastra.
130mm/ f5.6/ 1/50 / ISO 320/ Manual
Dupa ce am platit, doamna ne da bonul si ne arata taxiul care trebuiea sa ne duca pana la hotel. Taxiul semana cu o Corolla veche si folosita peste limita, din anii ’80, insa era o masina autohtona produsa de Proton. Dupa ce ne-am imbarcat, in timp ce se uita pe bon, soferul ne intreaba de unde suntem, iar eu i-am raspuns, in timp ce admiram interiorul personalizat al taxiului cu ghirlande de orhidee proaspete atarnate de oglinga retrovizoare, un Buddha auriu si un borcan cu “tamaie” si betisoare parfumate fumegand.
Intre timp primele raze al soarelui conturau siluetele unor cladiri inalte, in timp ce pe langa noi, o multime de scutere de foate felurile si marimile incercau sa-si faca loc.
Iata unul putin cam impodobit, zic eu!
60mm/ f5 / 1/500 / ISO 250 / Manual
Urmeaza inca o intrebare pe care aveam sa o auzim de multe ori in calatoria noastra si anume: “First time in … ?” Kuala Lumpur de data asta. “First time”, am raspuns cu greu. De ce cu greu? Pentru ca eram capturati de peisajul conturat de razele soarelui din ce in ce mai puternice, pentru ca eram umflati si obositi dupa un zbor lung, pentru ca nu vroiam sa vorbim ci doar sa admiram.
Dupa 10 minute taximetristul ni se adreseaza iar: oare ce mai vrea si de data asta? Ati ajuns, zice el, “Here Royal Chulan” , “Here you stop!”. Asa repede am intrebat eu sa mai fac un pic de conversatie sa nu creada omul ca primii lui clienti romani erau sociopati. “Yes, I good driver” se lauda el ca sa ne reaminteasca sa ii dam si lui ceva maruntis.
Usa taxiului se deschide si un domn pe a carui uniforma scria “Stuff” imi spune: “Welcome to Royal Chulan, miss!”. Wow, arati foarte bine in dimineata asta, i-am zis eu hotelului, proiectat de catre arhitecti intr-o forma ce reflecta arhitectura malaeziana.
Metoda de primiere a receptionerului a fost una demna de laudat deoarece ne-a facut un upgrade la camera pe motiv ca ajunsesem la 6 dimineata. Franti de oboseala i-am multumit si am plecat spre camera sa ne odihim cateva ore.
Am dormit neintoarsa, apoi am iesit la plimbare impreuna cu Nikonul meu D80 si obiectivul Nikkor AF-S DX 18-200mm pentru a surprinde primele cadre in Malaezia.
Hotelul era situat in “Triunghiul de aur”, zona denumita astfel datorita vietii de noapte. Golden Triangle cuprinde paradisul “shopaholicilor” Bukit Bintang, turnurile de birouri Jalan Raja Chulan, Jalan P. Ramlee - strada petrecerilor si intreaga zona a turnurilor Petronas.
Umezeala din atmosfera ne-a indemnat sa ne oprim la o cafea cu gheata in mijlocul Bintang Walk-ului. In timp ce savuram cafeaua am observat ca este un loc de atractie atat pentru turisti, cat si pentru localnici. Gasesti de toate, de la mall-uri de inalta clasa la vanzatori ambulanti care iti ofera mancare proaspata gatita pe loc, ceasuri si obiecte vestimentare cu etichete la alegere. Cafenele, baruri, piete de noapte, centre de masaj, toate sunt stranse aici.
18 mm/ f3.5/ 1/60 / ISO 320 / Manual
18 mm/ f3.5 / 1/40 / ISO 800/ Manual
50 mm/ f4.8 / 1/30 / ISO 800/ Manual
18 mm/ f3.5 / 1/20 / ISO 800/ Manual
18 mm/ f3.5 / 1/30 / ISO 800/ Manual
Agitatia devine din ce in ce mai mare seara, cand se mai racoreste si toata lumea e dornica de relaxare. Localnicii isi termina ziua de munca aici, iar turistii se relaxeaza dupa o zi intrega de alergatura intre muzee, moschei si shopping.
Locul unde recomand sa mancati este strada Jalan Alor. Este o strada dedicata mancarii traditionale malaezianae, thailandeza, chinezeasca. Noi am mancat aproape de fiecare data; cand nu veneam aici mergeam la restaurantul japonez din mall-ul Pavilion unde mancarea este absolut divina.
18 mm/ f3.5 / 1/100 / ISO 320/ Manual
18 mm/ f3.5 / 1/50 / ISO 800/ Manual
80 mm/ f4.8 / 1/30 / ISO 800/ Manual
Principala caracteristica a bucatariei malaeziene este fara indoiala folosirea generoasa a condimenteleor, iar abundenta laptelui de cocos da mancarii acea textura cremoasa. O alta caracteristica este BALCAN (pasta de creveti) folosita ca baza unui sos din ardei iute, ceapa si usturoi.
Aproape fiecare masa este servita cu orez, aliment de baza si in alte culturi asiatice. Desi exista mai multe feluri de mancare la o masa, toate sunt servite in acelasi timp. Mancarea este delicat mancata, cu degetele de la mana dreapta, tacamurile fiind foarte rar utilizate.
200mm/ f5.6 / 1/160 / ISO 320/ Manual
Majoritatea localnicilor sunt musulmani, deci bucataria malaeziana o urmeaza pe cea islamica. Totul este preparat halal. Carnea de porc, precum orice fel de carne non-halal si alcoolul sunt absente din dieta de zi cu zi a malaezienilor.
Noi ne-am potolit foamea cu Lemak Nasi, orez fiert in lapte de cocos, probabil cel mai popular fel de mancare in oras. Ghiftuiti, ne-am mai plimbat putin apoi ne-am intors la hotel caci programul pentru ziua urmatoare era unul incarcat. Urma sa vizitam turnurile Petronas, Moschea Nationala, Istana Negara (Palatul National), Central Market.
A doua zi, dupa un mic dejun copios, am plecat pe strazile orasului alaturi de Nikonul meu; “o poza face cat 1000 de cuvinte” nu-i asa?
Prima oprire – Petronas Twin Tower, considerate cele mai inalte cladiri gemene din lume. Turnurile au fost proiectate de arhitectul argentinian Cesar Pelli. Cele 88 de etaje sunt construite in mare masura din beton armat, cu fatada de otel si sticla, proiectate sa imite motive din cultura si traditia Malaeziei, evocand arhitectura islamica.
Catre varf am zis cand le-am vazut! Ei bine, nu am putut urca pentru ca se vand un numar limitat de bilete pe zi si trebuie sa ajungi acolo foarte de dimineata ca sa prinzi unul. Asa ca ne-am multumit cu Manara KL, turnul de televiziune, de unde poti vedea si fotografia turnurile Petrons….de sus. Aici biletele sunt nelimitate si se viziteaza de dimineata pana seara.
Ca sa ai o fotografie deosebita, vino la apus cand lumina soarelui este difuza si beculetele care lumineaza cladirile incep sa se distinga. Echipeaza-te cu un obiectiv wide, cuprinzator caci inaltimea turnurilor este de 451m.
18mm/ f3.5 / 1/20 / ISO 800/ Manual
18mm/ f3.5 / 1/40 / ISO 800/ Manual
18mm/ f3.5 / 1/40 / ISO 320/ Manual
Dupa inaltimi coplesitoare am decis sa mergem sa vedem unde locuieste Majestatea Sa Yang di-Pertuan Agong. Cand am ajuns am aflat ca Palatul National nu este deschis turistilor, asa ca poarta principala, pazita de garda regala, este locul cel mai fotografiat.
20mm/ f3.5 / 1/400 / ISO 320/ Manual
44mm/ f3.5 / 1/100 / ISO 200/ Manual
Daca la palat nu am fost primiti, am decis sa mergem la piata. Central Market, este un loc in care sunt adunate diferentele culturale ale raselor din Malaezia, gazduieste produse de artizanat, materiale, decoratiuni interioare, etc. Totul autentic… zic ei.
18mm/ f7.1 / 1/400 / ISO 320/ Manual
18mm/ f3.5 / 1/40 / ISO 320/ Manual
18mm/ f3.5 / 1/40 / ISO 320/ Manual
Dupa atata drum si zeci de fotografii, am zabovit vreo 2 ore in parcul de pasari.
200mm/ f5.6 / 1/100 / ISO 200/ Manual
200mm/ f5.6 / 1/100 / ISO 400/ Manual
120mm/ f5.6 / 1/100 / ISO 400/ Manual
200mm/ f5.6 / 1/100 / ISO 200/ Manual
Nu ma asteptam ca intr-o tara tropicala si musulmana sa simt atmosfera sarbatorilor de iarna. M-a surprins faptul ca peste tot erau brazi impodobiti si beculete care mai de care mai colorate. Vanzatorii de la magazine, personalul hotelului, ospatarii erau imbracti in costume de Mos Craciun, om de zapada sau spiridusi.
Am petrecut Craciunul pe starda alaturi de mii de oameni de diferite nationalitati. Am numarat la miezul noptii ca si in noaptea de Anul Nou, caci asa e la ei. Apoi a urmat o bataie uriasa cu zapada de la tub.
18 mm/ f3.5 / 1/80 / ISO 800/ Manual
42 mm/ f4.5 / 1/20 / ISO 500/ Manual
18 mm/ f5 / 1/60 / ISO 800/ Program
18 mm/ f3.5 / 1/40 / ISO 1000/ Manual
In concluzie, Kuala Lumpur este un oras in care diversitatile religioase si etnice reusesc sa traiasca in armonie. Malaezieni, chinezi, indieni, europeni, arabi, thailandezi roiesc pe strazile orasului. Exista o majoritate musulmana, insa asta nu impune strictete in randul celorlalti.
Text si fotografii de Dana Dociu
prin, asia, sud-est, kuala, kuala lumpur, lumpur
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot