Doru Oprisan: 20 000 de km prin Asia - partea a III-a
Dupa Rusia, Mongolia si China, fostul DJ Europa FM Doru Oprisan a ajuns in Vietnam si Malaezia, insotit de un kit perfect pentru calatorie: Nikon D700 si Nikkor 24-120 F4 VR II. Iata impresiile sale din ultimul segment al calatoriei prin Asia.
Daca ar fi sa aleg dintre tarile pe care le-am vazut in Asia, una singura in care sa ma intorc, aceea ar fi cu siguranta Vietnam. Este extrem de variata ca forme de relief si clima si este plina de culoare. Acolo am vazut cele mai frumoase apusuri si rasarituri, de obicei prin geamul unui autocar de noapte, pentru ca am avut de strabatut distante foarte mari, ca in toata calatoria asta, de fapt. Ocazie cu care am si depasit frustrarea de a nu le putea fotografia si m-am bucurat pur si simplu de moment.
In primele zile, ploaia a fost o prezenta aproape neintrerupta. De altfel, apa este o omniprezenta in Vietnam. Tara este o fasie ingusta intinsa pe marginea Marii Chinei de Sud, are parte de ploaie din belsug, rauri de asemenea si, desigur, peste tot sunt culturi de orez in campuri inundate sau terase inundate in zona de munte. Peste tot.
Din Hanoi, m-am indreptat intai spre Halong Bay, un obiectiv turistic aflat in patrimoniul Unesco si proaspat inclus pe lista celor 7 noi minuni ale lumii. Am vizitat insula Cat Ba si unul dintre numeroasele sate plutitoare din acest golf strapuns de stanci. Casele sunt plutitoare, scoala, banca de asemenea. Piata este reprezentata de barci care se plimba prin sat.
Jumatate din suprafata insulei Cat Ba e ocupata de un parc national cu o foarte mare biodiversitate.
Nu toate restaurantele au pontoane. Unele au firme luminoase cu numarul de telefon. Suni, vine barca si te duce la local.
Creveti proaspeti, daca doriti.
De la mare, m-am intors in Hanoi si am plecat in directia opusa, la munte, spre oraselul Sa Pa, aflat sub ultimul varf notabil al Muntilor Himalaya - Fansipan, 3143m. Este unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut vreodata. Terasele de orez de pe versanti sunt fascinante, iar minoritatile etnice numeroase care traiesc in zona sunt protejate in sate cu un statut asemanator unor rezervatii.
Clima din regiune este unica in Vietnam si foarte variata local, ceea ce a dat nastere la nu mai putin de 14 ecosisteme distincte in districtul Sa Pa. Ceata este prezenta 160 de zile din an, insa conditiile meteo se schimba la fiecare suta de metri pierduta sau castigata in altitudine. Cat am fost eu acolo, in orasel era ceata si frig, de nu-ti venea sa iesi din casa, iar putin mai jos, intr-una dintre vaile terasate, soarele batea mai ceva ca in Bucuresti, vara, langa fantanile de unde transmit toti reporterii panicati de canicula...
Undeva in dreapta este varful Fansipan, in general invaluit in ceata.
Ora de dans la o scoala dintr-un sat de pe langa Sa Pa. Le place foarte mult melodia Guantanamera. Au pus-o de vreo 3 ori cat m-am aflat eu pe langa sat. Se auzea in toata valea.
Din Sapa, inapoi in Hanoi pentru o zi de plimbare si exercitii de traversare a strazii, un lucru nu tocmai simplu, intrucat acolo motociclistii merg pe principiul "Nu oprim, doar te ocolim."
In stanga, cetateanul tipic. In dreapta, vanzatoarea tipica.
Masinile sunt o imagine rara in orasele din Vietnam.
In buna traditie asiatica, mancarea se face si se mananca pe trotuar.
Nu doar in Milano se face fotografie de fashion.
Probabil reprezentantul Nikon in Hanoi
Dupa Hanoi am inceput traversarea tarii spre fosta capitala din sud, Saigon, astazi Ho Chi Minh City. Asta a insemnat doua drumuri in autocarele cu paturi, tipice pentru Vietnam si China, unul de 18 ore, celalalt de vreo 22. Paturi scurte si inguste, desigur, pe trei randuri si pe doua niveluri. La jumatatea distantei m-am oprit intr-un alt loc de pe lista UNESCO, incantatorul oras Hoi An, un amestec de influente chinezesti si japoneze, pe langa cele locale.
Un alt utilizator de Nikon D700 in timpul unei sedinte foto de nunta
In Saigon, populatia este de 9 milioane. Numarul de motociclete si scutere este de aproximativ 4,5 milioane. La nivelul tarii numarul lor depaseste populatia Romaniei. Traficul este de-a dreptul haotic, iar regulile de circulatie, daca exista, au ramas nedescifrate pentru mine. Altfel, orasul are un aer mai cosmopolit decat actuala capitala din nord, lucru explicabil avand in vedere istoria locului. Un amanunt care atrage atentia: numeroasele tinere localnice la brat cu vestici, in special americani. Cred ca se poate numi deja traditie. Nu am apucat sa vad prea mult din Saigon pentru ca am preferat o scurta excursie in Delta Mekong-ului in ultima zi alocata Vietnamului.
Pe Mekong barcile au ochi pentru a alunga spiritele rele.
Cum se face hartia de orez, cu care se prepara apoi delicioasele springrolls
Ultima etapa asiatica a calatoriei mele a fost Malaezia. Intrucat banii se terminasera, nu m-am plimbat prea mult. Am stat cateva zile pe o insula unde ploua torential de cateva ori pe zi si unde umezeala era atat de mare incat hainele udate in rucsac in timpul transferului de pe continent cu barca, pe ploaie, au ramas umede pana am plecat. Tantarii erau prezenti intr-un numar sensibil mai mare decat alesii nostri in parlament. Se faceau focuri in jurul "taberei" in permanenta si tot degeaba. Eu am folosit haine lungi si un spray anti-tantari si n-am avut probleme. In ciuda ploii, temperatura era foarte placuta, astfel incat orice activitate putea fi facuta si pe ploaie. De obicei, mergeam sa admir fauna subacvatica pe astfel de vreme. N-am poze de sub apa, intrucat inotatorul Nikon AW-100 a fost lansat dupa plecarea mea, dar ma puteti crede pe cuvant ca am vazut tot soiul de pesti multicolori, inclusiv rechini micuti, de vreun metru lungime. Am inteles insa ca in zona se puteau vedea si testoase foarte mari si, la vreo 10 km in larg, uriasii rechini balena. Dar ca sa ajungi acolo costa ceva si trebuia sa ai certificat de scufundator, nu diploma de amator de care am primit eu in Grecia...
M-am intors in Kuala Lumpur pentru a astepta zborul de 10.000 de km spre Londra si pentru a vedea turnurile Petronas, care sunt superbe. Altfel, orasul, care in 2007 avea 66 de mall-uri, e un amestec interesant de malay musulmani, chinezi budisti si indieni hindusi. Toti vorbesc ca a doua limba oficiala o engleza comica destul de asemanatoare cu cea din India.
Din Mongolia si pana in Malaezia, toti asiaticii sunt mari iubitori de dulciuri.
Metroul de suprafata din KL
In stanga, Petronas. In dreapta, KL Tower. Pe teren, poarta e goala pentru ca Messi e departe.
Calatoria mea s-a incheiat cu o saptamana in Anglia, unde am avut un soc sa constat ca preturile la mancare erau de 6-7 ori mai mari decat in Asia. Sa dau 3 lire pe un corn si 7 lire pe mancare chinezeasca, eu venind de acolo, mi se parea un motiv suficient pentru o revolutie. Mai ales ca am ajuns in Londra cu exact o jumatate de lira in buzunar. Dar asta e alta poveste, din care am iesit cu bine. Multumesc celor care m-au ajutat inainte si pe parcursul acestei calatorii si multumiri speciale alpinistului David Neacsu!
Si multumesc Nikon pentru sprijinul acordat!
Bournemouth, UK
Corfe Castle, Dorset, UK
Bournemouth, UK
Pentru alte imagini si povesti, va invitam sa vizitati pe www.doruoprisan.com si pagina de Facebook.
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot