Hai-hui cu Nikon prin Asia de Sud-Est: Vietnam
Aventura vietnameza continua. Am ajuns in Hue seara, dupa un zbor scurt din Hanoi si o aterizare la fel de scurta si dura din cauza furtunii. Neplacut, dar nu te poti pune cu mama natura. Intregi si nevatamati, dar recunosc destul de spriati, ne-am urcat in masina care trebuia sa ne duca la hotel. L-am intrebat pe sofer cum se numeste, iar acesta mi-a raspuns “yes” , semn ca intelegea bine limba engleza.
18 mm/ f3.5/ 1/100/ ISO 400/ Manual
A doua zi urma turul orasului. Dis de dimineata impreuna cu “domnul Yes” si ghidul local am pornit spre cetatea orasului. Ghidul, spre deosebire de “domnul Yes”, vorbea engleza, o engleza traditional vietnameza daca se poate numi asa modul in care incerca sa se exprime. Totusi am putut deslusi din spusele lui un pic despre istoria orasului. Hue fusese capitala imperiala a dinastiei Nguyen din 1802 pana in 1945 cand imparatul Bao Dai a abdicat si partidul comunist a venit la putere. In timpul razboiului din Vietnam orasul a suferit pagube considerabile din cauza bombardamentelor. Majoritatea cladirilor istorice au fost distruse, iar ceea ce a ramas si-a castigat un loc pe lista Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO). Multe dintre acestea sunt in curs de restaurare.
18 mm/ f3.5/ 1/640/ ISO 400/ Manual
Am ajuns la cetate pe o ploaie torentiala. Ghidul avea pelerina, iar noua ne pregatise cate o umbrela. Sa da jos din masina si ne spune sa il urmam. Umbrelele se aflau in portbagaj asa ca i-am spus “domnului Yes” sa deschida sa le luam. Ne raspunde bineinteles cu “yes” asteapta sa coboram din masina si pleaca cu tot cu umbrele neintelegand ce ii spusesem. Ghidul fluiera dupa el, “domnul Yes” isi da seama de ce, pune frana, da cu spatele, coboara, ia umbrelele, zambitor si dand din cap spune din nou “yes” in timp ce ni le inmaneaza. Noroc ca Nikonul rezista la ploaie caci nu mai aveam cu sa va arat locul in care au locuit imparatii impreuna cu nevstele, copii si concubinele. Din explicatiile ghidului am inteles cu greu istoria locului. Singurele cuvinte inteligibile erau “UNESCO”, “100 concubine”, “war many people die”, restul trebuia sa faci un efort ca sa poti intelege. Ceea ce incerca sa ne spuna era ca in interiorul cetatii se afla Orasul Interzis unde numai imparatii si cei apropiati acestora aveau voie sa intre, iar pedeapasa pentru cei care nu se supuneau si calcau teritoriul fara acordul suveranului era cea cu moartea.
18 mm/ f3.5/ 1/500/ ISO 400/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/640/ ISO 400/ Manual
Se facuse ora pranzului si foamea incepea sa-si spuna cuvantul. Aflandu-ne in orasul imperial am hotarat sa mergem la un restaurant unde puteai incerca mancaruri regale. Si cum poti ajunge mai repede la restaurant in Hue cand ti-e foame? Navigand.
24 mm/ f4/ 1/160/ ISO 320/ Manual
Impreuna cu ghidul am negociat costul plimbarii, si ne-am urcat in barca care era si locuinta proprietarilor. Am pornit pe Raul Parfumului (denumit astfel datorita florilor de orhidee ce cad toamna in apa acestuia), iar in timp ce ghidul ne povesteasca din istoria orasului, doamna proprietar incerca sa ne vanda suveniruri.
18 mm/ f3.5/ 1/100/ ISO 400/ Manual
32 mm/ f4.2/ 1/100/ ISO 400/ Manual
105 mm/ f5.6/ 1/100/ ISO 400/ Manual
20 de minute mai tarziu aveam in fata o supa crema de dovleac. Imparatului i-o fi placut, insa mie nu.
18 mm/ f3.5/ 1/120/ ISO 400/ Manual
Am contiuat cu frigarui de porc cu susan, saculete cu carne tocata, peste cu ghimbir si lemongrass gatit in frunze de banan, toate asezonate cu un “morman” de ierburi fierte.
18 mm/ f3.5/ 1/120/ ISO 400/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/100/ ISO 400/ Manual
Frigaruile erau bine imbibate in sos de soia, iar saculetele semanau la gust cu pachetelele de primavara ale chinezilor, insa mult mai picante. Bune ambele! Fiertura de ierburi mi s-a parut fara gust, iar pestele era mult prea aromat de cele doua condimente care mi-au dat bataie de cap in toata Asia, si anume ghimbirul si lemongrass-ul.
Am incheiat ziua cu o vizita la mormantul imparatului Khai Dinh, situat la poalele muntelui Chan Chu. Am urcat scarile marginite de balustrade sculptate in piatra sub forma de dragoni si am ajuns pe terasa unde “armata impietrita” formata din elefanti, cai, razboinici si mandarini pazea mormantul.
18 mm/ f3.5/ 1/150/ ISO 640/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/100/ ISO 640/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/100/ ISO 320/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/100/ ISO 320/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/100/ ISO 400/ Manual
Dupa alte cateva trepte am ajuns in camera in care se aflau cavoul si statuia din aur a imparatului, puse in asa fel incat sa nu poti privi si fotografia din fata.
18 mm/ f3.5/ 1/100/ ISO 320/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/40/ ISO 800/ Manual
Khai Dinh, nu fusese agreat de poprul sau, era denumit “o marioneta a francezilor care vroia sa vand tara”, a avut 4 neveste, 10 concubine (femei cu un grad social inferior, care nu se puteau casatori cu imparatul), era dependent de droguri si a murit de tuberculoza.
18 mm/ f3.5/ 1/40/ ISO 800/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/150/ ISO 500/ Manual
In urmatoarea zi am plecat spre Hoi An traversand muntii pe un drum ce din loc in loc avea forma acului de par. Am oprit sa fotografiem privelistea dar din cauza vremii mohorate nu am putut surprinde adevarata frumusete.
200 mm/ f5.6/ 1/250/ ISO 320/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/640/ ISO 500/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/400/ ISO 500/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/400/ ISO 500/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/100/ ISO 800/ Manual
Am poposit la Da Nang, un mic oras port pe coasta Marii de Sud a Chinei. Renumit pentru frumusetea plajelor, este intesat de lanturi hoteliere international de 5 stele. Zona este in curs de dezvoltare si cred ca in curand va face parte din destinatiile de top.
80mm / f5.3/ 1/250/ ISO 320/ Manual
90 mm/ f5.3/ 1/250/ ISO 320/ Manual
18 mm/ f9/ 1/100/ ISO 500/ Manual
200 mm/ f5.6/ 1/125/ ISO 500/ Manual
Pe langa plaja cu nisip alb, Da Nang se mai mandreste si cu 5 munti de marmura denumiti de localnici dupa cele 5 elemente ale naturii (metal, apa, lemn, foc si pamant). Inainte de a urca pe unul dintre acesti munti pentru a vedea templele si pesterile din varful sau, ne-am oprit la un atelier de sculptura.
18 mm/ f4/ 1/100/ ISO 400/ Manual
18 mm/ f4/ 1/100/ ISO 400/ Manual
Majoritatea localnicilor lucreaza sau detin un astfel de atelier caci materie prima este din belsug. Am vazut statuia Sfintei Fecioare inalta de 3m, un Buddha ce cantarea 5 tone, lei, elefanti, fantani arteziene, etc., toate sculptate in marmura.
62 mm/ f5/ 1/320/ ISO 640/ Manual
Dar suvenirurile din piatra nu erau ideale pentru calatoria noastra, caci kilogramele bagajului erau limitate. Asa ca am continuat sa urcam. Extenuata, am fotografiat orasul de sus, am vizitat pestera plina de lilieci in jumatate de minut si mi-am pus o dorinta dupa ce l-am frecat Buddha pe burta.
18 mm/ f3.5/ 1/500/ ISO 400/ Manual
18 mm/ f4/ 1/125/ ISO 640/ Manual
70 mm/ f5/ 1/250/ ISO 640/ Manual
18 mm/ f4/ 1/400/ ISO 640/ Manual
Dorinta mi-a fost indeplinita si am ajuns foarte repede in Hoi An. Aici, ne-am despartit de “domnul Yes” si de ghidul nostru, ne-am cazat si dupa un dus rece eram “ca noi”, gata de a descoperi alte locuri.
Hoi An este un oras care si-a pastrat farmecul din trecut, nefiind afectat de bombardamentele din timpul razboiului. Majoritatea cladirilor au o arhitectura cu un amestec de influente locale si straine.
18 mm/ f3.5/ 1/320/ ISO 800/ Manual
Casele din centrul orasului au fost construite in stilul colonial francez, cu pereti de un galben deschis, acoperis cu tigla si ferestre cu obloane. Acestea au fost transformate in magazine, restaurante si ateliere de croitorie.
18 mm/ f3.5/ 1/320/ ISO 640/ Manual
18 mm/ f5.6/ 1/250/ ISO 640/ Manual
18 mm/ f8/ 1/125/ ISO 640/ Manual
O alta caracteristica a orasului sunt cele 500 de “fabricute de textile”. Poti vedea intreg procesul prin care se obtine mateasea naturala, apoi negustorii incearca sa te convinga sa cumperi un costum barbatesc, o rochie, o fusta, o bluza sau orice alt obiect vestimentar realizat in mai putin de 4 ore si la o patrime din pretul pe care l-ai plati acasa.
50 mm/ f4.8/ 1/125/ ISO 640/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/150/ ISO 800/ Manual
70 mm/ f5.6/ 1/100/ ISO 1000/ Manual
18 mm/ f5.6/ 1/150/ ISO 640/ Manual
Localnicii sunt mult mai prietenosi si amabili decat in partea de Nord a tarii. E adevarat ca fiecare incearca sa iti vanda cate ceva si bineinteles ca fiecare conduce o motoreta.
18 mm/ f6.3/ 1/100/ ISO 400/ Manual
34 mm/ f5.6/ 1/100/ ISO 640/ Manual
18 mm/ f6.3/ 1/150/ ISO 640/ Manual
130 mm/ f5.6/ 1/125/ ISO 640/ Manual
49 mm/ f4.2/ 1/100/ ISO 640/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/125/ ISO 400/ Manual
Piata locala iti ofera multe posibilitati daca te incumeti sa cumperi: peste proaspat, orice leguma iti imaginezi, unele de care nici nu ai auzit, si tot felul de taitei praspeti. Restaurantele sunt specializate in fructe de mare gatite traditional.
27 mm/ f4/ 1/100/ ISO 640/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/100/ ISO 640/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/100/ ISO 640/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/100/ ISO 640/ Manual
Am incercat galustele cu creveti, calamari in sos picant si peste la gratar, dar fara ghimbir si lemongrass de data asta.
18 mm/ f4/ 1/100/ ISO 800/ Manual
Arhitectura, atmosfera, macarea si sutele de magazine sunt mosteniri ce reflecta trecerea diferitor popoare ce si-au lasat amprenta culturala asupra acetui loc, amprenta ce dainuieste si astazi, fara sa tina cont de ralitatile socio-politice ale Vietnamului modern. Va urma.
Text si fotografii: Dana Dociu
prin, vietnam, asia
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot