Jurnal de calatorie in Vietnam - de Bogan Comanescu. Partea a II-a
Jurnalul de calatorie al lui Bogdan Comanescu in Vietnam continua cu partea a II-a: Nordul Vietnamului, satele de munte. Partea I a calatoriei o puteti citi aici.
25 iulie, Drumul spre Sa Pa
Neincrezator in “sistemul de informatii” vietnamez, m-am hotarat brusc sa plec din Hanoi spre Sa Pa, neafland decat la autogara la ce ora aveam autocarul. Dupa urcarea in autocar si la recomandarea personalului, m-am asezat in spate de tot, unde, zicea el, ai mai mult spatiu. Fericit de cele 4 locuri libere pe care le guvernam, mi-am instalat biroul si mandru am si postat o fotografie. Dupa 20 de minute, distractia s-a terminat. Primii au fost doi vietnamezi, unul care si-a descoperit patratelul abdominal in stil bisnitaresc la noi, lasand sa iasa la iveala niste ciuperci de toata frumusetea. Celalalt, in afara de vocea pitigaiata si galagioasa, era ok. Apoi a venit vecinul, un vietnamez micut, tacut si murdar, care, dupa ce si-a facut toaleta in nas cu degetul jumatate de ora, a adormit. In somn m-a luat cam o data la 10-20 de minute in brate. Asa am petrecut cele cinci ore pana in Sa Pa.
Am plecat seara si am ajuns la ora 2:00 dimineata in Sa Pa (de data aceasta, exact cum imi spusesera fetele de la autogara). Autocarul m-a lasat in Sa Pa, in intuneric, putina ploaie si 15 grade. Norocul a fost ca si la acea ora am gasit trei taximetristi nocturni cu care am stat la o tigara si o prajitura, pe care o aveam de pe drum. Apoi unul din ei a cautat cu mine cazare la acea ora pentru o suma minora de 1,5 dolari. Am ajuns sa dorm in holul unei case de oaspeti si m-am bucurat ca in sfarsit am gasit utilitatea saltelei autogonflabile pe care o carasem cu mine. Dimineata, inarmat cu aparatul la gat si cele doua fotografii cu Simina (Simina Cernat, care m-a indrumat sa le caut pe cele trei femei la care statuse ea cu 4 ani in urma: Mama Mao, Mama Chi si Mama Shon). Prima batrana pe care am zarit-o imbracata cu un port asemanator celui pe care-l vazusem in fotografii (portul tribului H’mong), am oprit-o si am intrebat-o daca le cunoste pe cele trei femei. Satele sunt mici si oamenii se stiu de la piata centrala din Sa Pa, asa ca batranica m-a tarat dupa ea cateva sute de metri si m-a dus la Mama Chi. Mama Chi si Mama Mao s-au bucurat foarte tare la vederea fotografiilor (ca numele Siminei nu-l mai stiau) si in jumatate de ora de mers cu motoreta eram la ele acasa, cazat in podul casei Mamei Mao. Frumos momentul intalnirii.
Intalnire cu Mama Chi si Mama Mao
Nikon D4 + 85mm f1.8
Poza cu Simina de acum 4 ani, pe perete la Mama Mao.
Nikon D4 + Nikon 85mm 1.8
Cam asa mi-am aranjat eu camera in podul casei lui Mao, sat Hau Thao.
Nikon D4 + Nikon 85mm 1.8
In sfarsit in satele din nordul Vietnamului!
Cand am zarit campurile terasate de orez, ceturile care invaluie din cand in cand crestele muntilor, localnicii ce zoreau pe drumuri si pe campuri, m-am simtit “acasa”, am simtit ca este locul in care asteptam sa ajung. Minunat sentiment sa te poti plimba prin aceste vai ale muntilor din nordul Vietnamului, sa scapi de forfota si comercialul oraselor, de claxoane si de strigatele "motorbike motorbike?" de la fiecare colt de strada.
Vaile din zona de munte Sa Pa
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
Gospodarie izolata, regiunea Sa Pa
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
Undeva in apropierea satului Su Pan
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
Langa satul Hau Chu, intr-o pauza de ploaie
Nikon D4 + Nikon 20mm f1.8
Undeva deasupra satului Hau Thao
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
In drum spre satul Su Pam
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
Mama Mao este foarte simpatica, micuta, draguta si foarte glumeata. M-a cazat in podul casei pe o saltea, unde m-am acomodat in scurt timp, dupa care m-am apucat sa mut lucrurile si sa-mi configurez in voie culcusul si „biroul”.
Prima masa in sanul familiei adoptive din tribul H’mong a fost cina. Ne-am asezat cu totii la masa, Mao, sotul ei Henh, eu si Sophie, o tanara canadianca de 21 de ani care calatorea de 6 luni si cu care am impartit podul pentru 2 nopti. Mancarea traditionala in acest trib este foarte simpla, orez, legume oparite, carne fiarta si rulouri de primavara. Toata perioada cat am stat la Mao am fost incantat de mancarea pe care o gatea extraordinar (si am si invatat sa mananc cum se cuvine cu betisoare).
Dupa masa m-am asezat la laptop, moment in care toti puradeii din batatura s-au strans in jurul meu. De atunci in fiecare seara se adunau curiosi sa le arat ce poze am mai facut si se bucurau sa arate cu degetul personajele din sat cunoscute lor. Binenteles au urmat si cei mari si cei batrani sa-si bage nasul in spatele laptopului. Dupa retrospectiva fotografiilor din ziua respectiva, urma de obicei prezentarea Romaniei. Mai ales cei varstnici se aratau fascinati de Romania, in special de fotografiile de iarna.
27 iulie, prin muntii din jurul satului Hau Thao
Vecina si cumnata lui Mao, Shu, tocmai se pregatea sa urce la munte pentru a duce niste orez si peste uscat batranei Mama Thi (pe care urma sa o cunosc), samanul satului. M-am bucurat sa o pot insoti.
Satul Hau Thao se afla la o altitudine intre 1100m si 1300m, dupa trei ore de mers pe carari intortocheate si crapaturi de stanca, am ajuns la o coliba cam pe la 1900m. Vecina mea din satul Hau Thao, Shu, ne-a gatit supa si peste urcat si prajit. Pe Mama Thi am gasit-o in varf de munte in coliba ei (unde de altfel am poposit si eu) la masa. Colinda prin munti dupa ierburi si fasole salbatica. Coliba, un loc modest, dar practic, patru pereti de scandura, un acoperis improvizat, un pat din scandura cu rogojini peste si un loc pentru foc. Afara se plimbau nestingheriti o vaca si un catel.
Am ajutat-o si eu din cand in cand taind ce era de taiat (asa am ajuns si eu sa gasesc o intrebuintare utila cutitului mare si greu pe care l-am carat din Romania). Am ramas surprins de cat de degajati sunt parintii aici fata de pericolele la care sunt expusi copii lor. Printre altele, baietii deja de la varste fragede se joaca si invata sa manuiasca maceta, o unealta buna la toate in aceste zone, unde nu am prea vazut alte tipuri de unelte. Cei mai multi invata fara sa fie indrumati de cei mari, pur si simplu prin testare. Micul Cha, copilul lui Shu, cum prindea un moment in care mama sa sa nu se foloseasca de maceta la gatit, cum o insfaca si incepea sa-si faca de lucru cu ea. Inainte de coborare am ramas la fel de uimit de cat de mult trebuie sa care acesti oameni, pana acum crezand ca doar noi fotografii suntem „napastuiti” sa ne ducem mereu rucsacul in spate. Prin imprejmuirile satului nu se prea gaseste lemn, vegetatia fiind formata din bambus, feriga si alte plante, dar nu prea sunt copaci. La o altitudine mai mare, cum eram noi pe la 1900m, se gaseau diferite vreascuri si copaci. Mama Shu a trebuit sa adune lemn pentru gatit si sa-l aduca in cosul ei de bambus din varful muntelui pana in sat. In unele bucatarii din sat se gasesc si aragaze, dar buteliile trebuiesc si ele carate din oras si le folosesc doar in timpul zilei, daca e foarte cald pentru a sta langa foc, sau daca sunt „puturosi”, asa cum mi-a explicat Mao.
Shu, vecina mea din satul Hau Thao
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
Pranz la coliba de pe munte
Nikon D4 + Nikon 20mm f1.8
Pranz la coliba de pe munte, Shu si Mama Thi
Nikon D4 + Nikon 20mm f1.8
Mama Thi, pe munte
Nikon D4 + Nikon 20mm f1.8
Prin muntii Hoang Lien
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
28 iulie, O alta particica a familiei lui Mao
Dupa cafeaua de dimineata, pe care ma obisnuisem sa o fierb impreuna cu Mao, in timp ce ceilalti inca dormeau, Mao mi-a spus ca are de gand sa-si viziteze sora in satul vecin, Su Pam, si m-a invitat sa o insotesc. Fiind o ocazie buna de a explora imprejurimile, am acceptat cu placere invitatia.
Pregatirea cafelei de dimineata
Nikon D4 + Nikon 50mm f1.4
Mama Mao, gatind micul dejun
Nikon D4 + Nikon 50mm 1.4
Afara ploua, dar norocul a fost sa ajungem in satul Su Pam odata cu intetirea ploii, asa ca ne-am adapostit repede in casa lui Gia, sora lui Mao. O casa modesta si curata unde am gasit-o pe Gia lucrand la costumele traditionale pentru familia ei, ce trebuie sa fie gata pana la 31 decembrie. Conform traditiei, femeile din trib lucreaza portul pentru toata familia. Nu stiu daca am inteles eu bine traditia si daca e riguros respectata, dar de anul nou, toti membrii familiei trebuie sa imbrace vesminte noi. Manufactura portului dureaza tot anul si sunt confectionate “de la zero”. Cred ca bete de canepa erau acelea ce le-am vazut in casa. De pe ele se cojesc franjuri, franjurile sunt maruntite, iar apoi impletite pentru a forma firul tesaturii. Femeile lucreaza la costume aproape in fiecare zi a anului. M-am bucurat de primirea calda si linistita a Giei (nume care se pronunta “Ze”) dupa care am continuat pelerinajul pe cararuile ce spintecau serpuit sirurile de orez.
Gazda mea, Mama Mao si sora ei Gia, in satul Su Pan
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
Gia, pregatind firul pentru tesatura costumelor traditionale
Nikon D4 + Nikon 20mm f1.8
30 iulie 2015 - Procesiune samanica
Seara, dupa ce am terminat de mancat cina, in linistea satului tulburata doar de cascada din apropierea casei si de zumzaitul insectelor, am auzit un sunet de gong spargand monotonia naturii din jurul meu. Parca m-am trezit din somn, am intrebat-o pe Mao ce se aude? Mi-a raspuns ca samanul, Mama Thi, este la vecini pentru o ceremonie. Am intrebat daca pot si eu participa, mi-a spus ca da, iar in momentul urmator mi-am insfacat D4-ul si am fugit din casa spre sunetul de gong.
Procesiune samanica in satul Hao Thao - 1
Nikon D4 + Nikon 85mm 1.8
Procesiune samanica in satul Hao Thao - 2
Nikon D4 + Nikon 85mm 1.8
In casa vecinilor, pe care ii cunosc deja, avea loc un fel de slujba de sfintire a casei si pentru prosperitatea familiei, asemanator praznicului la noi. Toate acestea se intamplau cu ocazia zilei de nastere a mezinului familiei. Casa am gasit-o pregatita cu un loc de rugaciune, cu bete parfumate, un bol cu orez, ou si lumanare si bineinteles “apa vesela” impreuna cu cescute, ce urma sa fie servita dupa procesiune. In timpul procesiunii, multe cantece au fost cantate, samanul s-a rugat, a dansat, a sfintit bolul de orez cu ou si cele doua gaini ce urmau sa fie sacrificate si a citit gazdelor viitorul in niste lemnisoare sculptate.
Procesiune samanica in satul Hao Thao - 3
Nikon D4 + Nikon 85mm 1.8
Procesiune samanica in satul Hao Thao - 4
Nikon D4 + Nikon 85mm 1.8
In casa era o atmosfera de bucurie si in acelasi timp de respect pentru procesiune, odaile erau ticsite cu fum de la vatra unde fierbea apa pentru gatitul sacrificiului, rastimp in care se mai plimbau rotocoalele miresmei de betisoare parfumate, dand tarcoale celor prezenti la ceremonie.
Procesiune samanica in satul Hao Thao - 5
Nikon D4 + Nikon 85mm 1.8
Procesiune samanica in satul Hao Thao - 6
Nikon D4 + Nikon 85mm 1.8
Ca sa ma misc cat se poate de subtil si usor, am folosit doua obiective cu focala fixa si usoare, Nikon 50mm f 1.4 si pentru incadrari mai largi Nikon 20mm f1.8. Bineinteles, nelipsitul D4. Dupa ceremonia care a durat cam doua ore, s-a pus masa, s-a cinstit “apa vesela” timp cam de trei ore. Eu mi-am prezentat cadoul pentru cel mic si dupa o ceasca de apa vesela, m-am dus in “odaia“ mea din pod.
1 august 2015 – Despre cosurile traditionale
Pe Thei l-am intalnit intr-un sat micut de munte, Hau Chu, doar la catva kilometri distanta de satul meu. M-am nimerit destul de prost, familia tocmai era la masa, dar nu au fost deranjati, m-au invitat si pe mine, iar dupa mancare, Thei a continuat lucrul sau la un cos. Confectioneaza doua cosuri pe saptamana, dar de calitate buna (asa mi-au povestit satenii). Micul Chang era foarte vorbaret, binenteles ca nu intelegeam mare lucru, doar ca s-a bucurat de prajiturelele pe care i le-am adus. Tata si fiu, ma intreb oare daca micul Chang va mai urma mestesugul tatalui sau, Thei vinde cu 18$ un cos si reuseste sa confectioneze doua pe saptamana.
Despre cosurile traditionale de bambus - 1
Nikon D4 + Nikon 50mm f1.4
Despre cosurile traditionale de bambus - 2
Nikon D4 + Nikon 50mm f1.4
Despre cosurile traditionale de bambus - 3
Nikon D4 + Nikon 50mm f1.4
Despre cosurile traditionale de bambus - 4
Nikon D4 + Nikon 50mm f1.4
Despre cosurile traditionale de bambus - 5
Nikon D4 + Nikon 50mm f1.4
Despre cosurile traditionale de bambus - 6
Nikon D4 + Nikon 50mm f1.4
2 august 2015 – 7 days in Hau Thao
Am trait o saptamana superba alaturi de Mama Mao, familia ei, Mama Chi si Mama Shon! Am invatat chiar si cateva cuvinte in limba tribului H’mong, iar cativa din vecinii care ma stiau deja imi spuneau “cel care umbla singur”, pentru ca majoritatea turistilor erau mereu insotiti de localnici. A fost minunat, iti multumesc Simina inca o data (si inca o data, si inca o data :D)
Poza de grup cu familia mea adoptiva din Hau Thao
Nikon D4 + Nikon 20mm f1.8
Dupa o saptamana de Hau Thao
Nikon D4 + Nikon 20mm f1.8
Hoinar prin sate
Dupa 5 zile de ploaie si temperaturi scazute, am reusit si eu sa am din nou haine uscate si sa ma avant pe drumurile de munte pentru a descoperi alte noi sate. Asa ca mi-am inchiriat o motoreta, m-am blindat cu rucsacul cu haine si cel foto si m-am pornit la drum.
Binecuvantat de doua zile cu soare am descoperit locurile de poveste din imprejurimile regiunii Lao Cai, cu coame de munti imbracate cu terase de orezarii inverzite si cu drumurile serpuitoare de munte. Minoritaile din regiune sunt H’mong, Dzao si Dzai. Fiind mai putin familiar cu cultura triburilor Dzai, am ales sa stau in satul Ta Van la o familie din acest trib. Legatura nu a fost asa de puternica precum cea creata cu Mao, dar am avut parte de experiente frumoase prin terasele de orez, atelierele de confectionat artizanat ale satenior si am partcipat si la o pomana in sat.
In sfarsit pe doua roti...
Nikon D4 + Nikon 20mm f1.8
Dimineti pe drumuri
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
In lanul de orez, undeva langa Lao Chai
Nikon D4 + Nikon 85mm f1.8
Dimineata, in drum spre piata
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
Regiunea Lao Cai
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
In lumina. Regiunea Lao Cai
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
Apus in satul Ta Van
Nikon D4 + Nikon 85mm f1.8
Regiunea Lao Cai
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
Varful Fanxipan printre siluete
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
Despre tasatura materialului folosit pentru vesmintele traditionale si pentru artizanat
Chi, satul Giang Ta Chai
Nikon D4 + Nikon 20mm f1.8
Chi, lucrand la tesaturi. Giang Ta Chai.
D4 + Nikon 20mm f1.8
Intr-una din gospodariile din satul Giang Ta Chai am mai gasit si o moara de porumb traditionala. Pacat ca ei nu prea fac mamaliga.
D4 + Nikon 20mm f1.8
Cum a iesti soarele, dupa aproape o saptamana de ploaie, cum au inceput copiii sa sara ca broastele in balta.
Nikon D4 + Nikon 85mm f1.8
La scaldat
Nikon D4 + Nikon 85mm f1.8
Femeie din tribul Dzao.
Nikon D4 + Nikon 50mm f1.4
Altar pentru amintirea mortilor in timpul unei pomeni.
Nikon D4 + Nikon 20mm f1.8
Pomana mortilor in satul Ta Van
Pomana incepe seara cu masa, bautura, betisoare parfumate si foc in fata casei unde se ard diverse hartii reprezentand anumite lucruri ce vor sa fie trimise mortilor. Sarbatoarea dureaza pana dimineata, timp in care focul este intretinut continuu.
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
Femeile din tribul Dzai pregatind un fel de desert in timpul pomenii
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
Despre satul Vietnamez de munte
Totul mi s-a parut redus la o simplitate primordiala si in acelasi timp frumoasa. Gospodariile sunt modeste. O casa aproape fara mobila, doar mese, scaune si paturi, rar cand mai vezi o vitrina ce este folosita pe post de dulap si un pod unde se depoziteaza porumbul pentru iarna, haine si cosuri, si unde, uneori, locuieste cineva, asa cum am locuit si eu. Un cotet cu porci mici si jucausi, gaini in pridvor.
Femeile au grija de bucatarie, curatenie si copii, iar atunci cand sunt plecate, barbatul le ia locul. La tesaturi lucreaza atunci cand au ragaz. Barbatii sunt cei care au grija de casa, o construiesc, mesteresc la diverse, aprovizioneaza casa (cu motoreta sau pe jos). Cei batrani si cei mici merg cu vacile la pascut si trebaluiesc la animale prin batatura. Prea multe unelte nu au, majoritatea folosesc maceta ca pe un briceag suedez, in loc de orice alta unealta dedicata.
Copii alearga desculti pe ulite, se scalda in cascada din spatele casei, invata limba tribului si la un moment dat merg la scoala (desi nu stiu daca toti merg la scoala, pe unii i-am vazut mereu prin sat).
Baietii invata de mici sa manuiasca maceta, asa cum le trece lor prin cap, la fel cum invata mai tarziu si sa mearga cu motoreta, fara instructor, fara carnet. Fetele bantuie strazile de mici cu cosulete de bambus incarcate cu diverse si stau pe langa mamele lor cand lucreaza. Copiii sunt familiarizati de mici cu agricultura tipica zonei, care nu este nici ea foarte diversificata, orez si porumb in principal.
Odata ajunsi la varsta de 16 ani e vremea de maritis, barbatul isi alege nevasta (buna asta, pentru noi barbatii – glumesc, e cu dus si intors). Si “voila”, asta este filozofia vietii la sat in Vietnam!
Gospodarie din satul Hau Thao
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
Dimineata la rasarit,
undeva pe langa satul Hau Thao
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
Indeletnicirile satenilor de munte
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
Prin satul Hau Thao
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
Micul Hu, dimineata inainte de a pleca la scoala.
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
Dimineata pe ulite
Nikon D4 + Nikon 70-200mm f4
Despre cum se invata mersul pe motoreta in satele din Vietnam-nici unul din cei din imagine nu aveau nici cel mai mic habar cum se conduce o motoreta
Nikon D4 + Nikon 50mm f1.4
nikkor, calatorie, fotografii, aparat foto, vietnam, asia, munte, nikon, bogdan comanescu, jurnal, sate, ceremonie, saman
A fost adaugat 1 comentariu
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
Nikon D4 - cel mai performant aparat foto DSLR din lume si noul obiectiv AF-S NIKKOR 85mm f/1.8
citeste tot
Nikon D4 - cel mai performant aparat foto DSLR din lume si noul obiectiv AF-S NIKKOR 85mm f/1.8 G
citeste tot
citeste tot