Explorand Belgia: Antwerp, orasul diamantelor - de Teodora Maftei

10 zile, 9 nopti, 4 orase, 2 obiective foto, un Nikon DF, cateva peripetii, multa ciocolata si multe beri, o vacanta nepretuita. Astea sunt tag-urile pentru o expeditie belgiana in plina vara, la adapost de canicula si lumea dezlantuita din Bucuresti.

Inapoi in timp cu Nikon DF

Less is more. Pe principiul asta am ales din prima camera foto pentru expeditia mea belgiana. Nu ca Nikon DF ar fi mai ”putin” decat un alt DSLR. Ci pentru, dincolo de dorinta mea de “travel light”, am simtit / gandit / visat turul meu Charleroi-Antwerp-Bruges-Ghent-Bruxelles ca pe o escapada in cautarea timpului pierdut, al muzei mele aiurite si al eului meu cand ratacit, cand blocat intr-un moment.

Si cum DF-ul e una din camerele mele foto de suflet, de care m-am indragostit iremediabil in scurta mea aventura din martie la Atena, si stiam ca nu vreau la mine preset-uri, mofturi, fite, functii si filtre care mai de care, nu am stat pe ganduri cand mi-am ales partenerul foto de joaca pentru expeditia mea belgiana.

Stiam ca oiectivul din kit, NIKKOR 50mm F/1.8G, este ideal pentru fotografia de strada (mai ales pentru imaginile alb-negru, preferatele mele, desi Belgia e prea frumoasa si prea colorata ca sa te intorci intr-un timp monochrome). Fiind un obiectiv usor, luminos (de efect, daca ne ganduim si la aspect sau retro), 50-ul mi-a oferit  in periplul meu belgian detalii frumoase, culori deosebite si imagini clare.

Un pic mai mult timp mi-a luat sa aleg al doilea obiectiv: de obicei, in vacante, imi place sa fiu cat mai usoara si sa ma simt libera ca pasarea cerului cand ratacesc pe strazi, nu sa plec la drum cu rucsacul meu foto care de obicei are vreo 13 kilograme. In cele din urma, am mers pe principiul “old school”, si am ales un NIKKOR 28mm f/2.8 (introdus pe piata in 1994), cu o sticla de o calitate superiora si cu un aspect vintage care s-a asortat de minune cu camera. Pe sufletul meu, as spune. :)

Un obiectiv wide care nu m-a dezamagit, ci mi-a oferit o flexibilitate confortabila datorita luminozitatii mari, a distantei focale si a greutatii destul de mici. Exact ce cauti in vacanta, fie ca e vorba de portrete, peisaje, fotografie de strada, expuneri lungi etc.

In ceea ce priveste camera foto, ceea ce am experimentat in plus fata de data trecuta cand am avut DF-ul in mana a fost temperatura de culoare. Asa se explica de ce fiecare serie de fotografii din expeditia belgiana difera in ceea ce priveste tonurile, iar Antwerp pare mai rece, Bruges mai clad sau Ghent mai umbrit.

Cum spuneam si prima oara cand am plecat la drum cu Nikon DF, aceasta este o camera pentru fotografii care se vor artisti, care se simt bine cu camera foto in mana si au rabdarea de a incetini putin ritmul si de a se bucura de sentimentul de a crea o imagine. Pentru ca Nikon DF este pentru nostalgici si boemi, care isi cauta muza pe strazi, in portrete sau peisaje de poveste.

Be(er) yourself!

Se spune despre Belgia ca este una dintre cele mai plictisitoare tari din lume. Nu stiu de unde pana unde, caci eu in 10 zile si 9 nopti nu am simtit asta nici macar in momentele in care treceam a nu stiu cata oara pe stradutele din Antwerp (pe care le invatasem mai bine decat pe cele din orasul natal), nici atunci cand ma pierdeam cu zambetul pe buze pe podurile si canalele din Bruges, nici in amiezile in care stateam cu berea in mana pe malul canalului in Ghent sau in seara in care m-am amestecat cu toti tinerii galagiosi si veseli adunati pe treptele Bursei din Bruxelles.

O fi plictisitoare Belgia pentru cei care nu se dau in vant dupa arhitectura deosebita si exemplar conservata, ori pentru cei care cred ca ciocolata nu are gust si berea e prea rece. O fi plictisitoare pentru cei care prefera metropolele agitate in care mijlocul de transport preferat nu e bicicleta sau nu ar da niciodata plaja fierbinte pe o temperatura medie de 25 de grade din timpul verii, cand ploile, se spune, ar fi mai dese si mai enervante decat in Anglia.

Dupa o excursie cu trenul prin 4 din orasele ei, Belgia m-a convins ca e mai mult decat tara multiculturala recunoscuta pentru cele aproximativ 500 de specialitati de bere (si cum sa te plictisesti, sincer, cand ai atatea baruri pline de povesti si atatea beri de gustat?). Si e mai mult decat locul in care mi-am rasfatat papilele gustative cu cea mai buna ciocolata (fara zahar).

De la orasele medievale cu catedrale gotice, si de la castele vechi la muzee, arta si istoria se impletesc de minune in mirosul de ciocolata si “waffles”, “frituur” si bere, si iti ofera o portita spre trei civilizatii, in functie de cele trei limbi oficiale (neerlandeza, cunoscuta mai bine ca flamanda, franceza si germana) si un bilet pentru o calatorie in timp.

Antwerp – Time is diamants

Despre Antwerp se spune ca este Orasul Diamantelor. Insa primul lucru care imi va ramane mie in minte in ceea ce priveste orasul asta e faptul ca a fost locul in care am vazut cei mai multi evrei pe metru patrat. Adica ma asteptam sa fiu inconjurata de ei, ca sa zic asa, in conditiile in care hotelul nostru era in cartierul evreiesc, insa nu stiam ca in Antwerp este cea mai mare comunitate evreiasca din Belgia. Poate de aceea timpul petrecut in Antwerp iti lasa impresia ca este mai pretios, mai stralucitor, mai altfel slefuit.

Cum cobori din tren, cand ridici ochii in gara din Antwerp nu ai cum sa nu te intrebi daca nu cumva trenul a oprit intr-un muzeu. Cum altfel, cand, dincolo faptul ca este foarte mare (aici trenurile opresc pe 3 etaje), are si o arhitectura deosebita care te lasa cu gura cascata (nu, nu seamana deloc cu Gara de Nord din Bucuresti sau cu Gara din Sinaia :) ). Mai mult decat atat, cladirea care se afla in topul obiectivelor turistice din acest oras si este monument istoric, gazduieste si spectacole, concerte sau flashmob-uri, am aflat ulterior.

Dupa ce te dezmeticesti, urmatorul lucru care te loveste in Gara Centrala din Antwerp este numarul mare de magazine cu bijuterii. Adica, OK, am stabilit deja, e Orasul Diamantelor, dar nici nu trebuie sa iesi din gara ca sa simti ca acolo cafeaua si portia de cartofi prajiti se platesc cu diamante, nu cu bani, din moment ce la fiecare cafenea sau brasserie dai de un magazin de bijuterii. Ca sa nu mai spun ce e in jurul garii unde, desi peisajul nu pare deloc unul de lux, sunt cele mai multe astfel de magazine cu inele, coliere, cercei, ceasuri si alte bijuterii din aur cu diamante. Eu una nu am fost deloc curioasa sa casc ochii prin vitrine si recunosc ca nu am fost ulterior nici la Muzeul Diamantelor. Ce rost avea daca tot nu aveam voie sa fac fotografii?

Antwerp-ul m-a intampinat cu vant si ploaie si un frig care m-a facut sa simt ziua aceea de iulie in care am ajuns acolo ca pe una de octombrie de la noi, in conditiile in care, pana la hotel am fost murata de o ploaie mocaneasca la 11 grade, in timp ce in Bucuresti erau peste 35 de grade.

BUY SOME TIME

Dupa o lunga repriza de mers prin ploaie in cartierul evreiesc in cautarea unei carciumi cu bere (una calaie ca sa ma incalzesc) si dupa ce am invatat pe de rost toate stradutele din zona, am ajuns in cele din urma in Centrul Vechi. Sincer, nici nu prea ai cum sa ratezi acel buric al pamantului pentru turistii si localnicii din Antwerp. Adica e ceva de genul, toate drumurile duc acolo si oricum te-ai invarti pe aleile din jur, tot acolo te intorci. Poate daca nu ar fi plouat, as fi pus DF-ul la treaba si as fi facut mai multe fotografii.

Grote Markt este unul din cele mai animate locuri din oras, dincolo de zecile de baruri si magazine cu tot felul de bere, dincolo de terasele cu cartofi pajiti si tarabe cu waffe belgiene, dai si de cladirile de pe lista atractiilor turistice.

Primaria este o cladire din secolul XVI care imbina arhitectura italiana si flamanda intr-un stil gotic si renascentist. Nu stiu daca ai voie sa mergi in vizita la primar (eu nu l-am deranjat cu prezenta mea), insa am aflat ca in interiorul Primariei sunt mai multe statui si obiecte de lux impresionante.

Poate parea greu de crezut, dar desi m-am tot invartit in jurul Catedralei Maicii Domnului de nu stiu cate ori, ba in cautarea unei beri, ba la o portie de scoici sau dupa un adapost de ploaie, nu am bifat interiorul cladirii incluse in Patrimoniul Mondial UNESCO care este considerata ca fiind cea mai mare catedrala romano-catolica din Belgia si atrage un numar mare de vizitatori in fiecare an. Nu ca nu as fi vrut sa o vad si pe dinauntru, insa de fiecare data cand ajungeam acolo si spuneam ca intru, era ori prea multa lume, ori era inchis. Am lasat ceva si pentru data viitoare. :)

Insa, ca tot turistul pasionat de arta, am fost sa vad casa in care a trait Rubens. Am profitat de faptul ca in ultima zi de miercuri din luna in Antwerp intrarea la muzee e libera pentru tot muritorul. Bine ca nu stiau de treaba asta toti turistii din oras si nu a fost chiar calcare in picioare in frumoasa casa flamanda. Altfel, o “cocioaba” (glumesc!) cu etaj si cateva camere, pline de obiecte de ara si colectii de tablouri celebre la care unii se uitau ca mata-n calendar, iar altii se uitau cu dosul in timp ce-si faceau selfie-uri cu operele. Dincolo de picturile de pe pereti, mi-am luat un ragaz sa ma plimb putin prin gradina lui Rubens (o priveliste de vis pentru vecinii lui) si sa ma uit mai atent la sculpturile din gradina (deh, carcotasa din fire) ca sa inteleg mai bine stilul rubensian. :)

Foto: Alex S.

Un alt loc care mi-a placut mult (si pentru ca am avut un ghid personal, un prieten fotograf care locuiste in Belgia) a fost MAS – Muzeul Aan de Stroom, aflat in apropierea portului. O cladire moderna, care nu apare atat de inalta la prima vedere din cauza arhitecturii mai… nonconformiste, dar de pe care se vede tare frumos panorama orasului. Adica vezi toate cladirile emblematice din Antwerp, dar si portul in toata splendoarea lui, port despre care se spune ca este unul dintre cele mai tranzitate din Europa. De altfel, orasul, situat pe malul raului Scheldt, este al 2-lea port din Europa ca marime, dupa Rotterdam.

Dincolo de parerea mea de rau ca nu am ajuns si la Muzeul Fotografiei, cred ca cel mai mare regret pe care-l am legat de vizita in Antwerp este ca nu am fost la Gradina Zoologica aflata in spatele Garii Centrale, insa biletul de intrare, cam 35 euro, era prea piperat chiar si pentru dorinta mea de a vedea gasca de pinguini de acolo.

In schimb, recunosc ca am dat o fuga in Cartierul Rosu. O fuga si la propriu si la figurat. Nu se compara cu Red Light District din Amsterdam, adica nu e la fel de populat si mare, cu multe oferte si multi “clienti” (ba chiar batea vantul pe acolo), un motiv in plus pentru care nu inteleg nici eu de ce am trecut pe acolo de parca ma fugarea cineva in loc sa ma bucur de “priveliste”. Mai mult, nu am stiut nici macar cum sa reactionez cand am vazut duba de politie in trecat pe langa noi si doua fete “civile” care se plimbau pe acolo de parca erau la mall. Nu am avut curaj nici macar sa arunc o privire in jur (dar sa mai fac si fotografii, pretextul pentru care am insistat sa mergem acolo…). Iar cand am auzit doua fete vorbind in dulcele grai matern, am uitat pe loc limba romana si am trecut-o pe engleza.

Toate ca toate, nu stiu sa spun ce mi-a placut cel mai mult in cele 2 zile si 2 nopti in Antwerp, insa cred ca cel mai interesant loc pe care l-am vazut a fost un bar cu totul si cu totul iesit din comun. Mai bine spus, un local, pentru ca scoicile si cartofii prasiti faceau parte din peisaj. Un loc plin de bere si sfinti, unde pana si la toaleta te simteai protejat de cele rele (sau inhibat cu atata smerenie in jur), un loc unde cred ca berea si mancarea erau binecuvantate din moment ce era atat de multa lume acolo. :)

CONCLUZIA

Anvers/Antwerpen (capitala neoficiala a Flandrei), nu mi s-a parut a fi un oras opulent, in ciuda cladirilor cu arhitectura tipic belgiana la care nu te mai saturi sa casti gura, cu biserici impunatoare, dar blocuri mici si cu muzee cat sa-ti ajunga pentru fiecare zi daca locuiesti acolo. Personal, orasul mi-a lasat mai degraba impresia unui loc cuminte si linistit, dar plin de culoare, cu oameni amabili, relaxati si un numar suportabil de turisti, un mix de multe zone verzi si strazi inguste care inca mai pastreaza mister si istorie, cu alei intortocheate pe care dai de magazine cu lacate la intrare si cativa saci de gunoi la coltul trotuarului (probabil am nimerit eu pe unele strazi inainte masinii de gunoi).

Adica un oras distins, interesant si ofertant, in care cred ca poti duce lejer o viata tihnita si confortabila, indiferent daca alegi sa te muti in cartierul Antwerp00023evreiesc, in apropierea Pietei Centrale sau in noua zona de locuinte dincolo de port. Sau, de ce nu, chiar pe un yacht in port :)

Partea a doua a articolului, Bruges – In cautarea timpului pierdut, va urma. 

Fotografiile au fost facute cu Nikon DF si obiectivele NIKKOR 50mm f/1.8G si NIKKOR 28mm f/2.8.

Powered by Nikonisti

Cititi mai multe pe blogul Teodorei Maftei.

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!