Jurnal de calatorie in Vietnam - de Bogdan Comanescu. Partea I

13 iulie 2015 – Pregatiri pentru Vietnam

Despre calatoria pe care am sa o incep in nici 2 zile…

Au ajuns si cartile despre Vietnam (bine, deja de ceva vreme), un cadou frumos de ziua mea de la Gina :). A ajuns si echipamentul Nikon (acesta nu este cadou :D). Printre care si D4, daaa, mi se pare cel mai frumos aparat pe care l-am folosit pana acuma (bineinteles aici intra si D4s), o adevarata bijuterie in materie de constructie, design, ergonomie si nu in ultimul rand, calitatea imaginii. Multumesc Mihai!

Si asa stau eu in biroul meu de vara din gradina si-mi planific expeditia, cu entuziasm si bucurie… Yuhuuu!

Am avut un drum lung pana in Vietnam. Mai intai, drumul cu masina Caransebes-Ploiesti, apoi Ploiesti-Bucuresti si in cele din urma zborul cu escala de 7 ore la Doha. In avion, desi obosit, urmaream cum se scurg kilometrii pe display-ul din tetiera scaunului si asteptam nerabdator sa calc pe pamant vietnamez. Dupa cele 22 de ore de la plecarea din Bucuresti, am calcat, am simtit o bucurie si o sete de explorare puternica, si am mai simtit ceva… Am simtit ca am calcat pe piciorul care ma durea si mi-am dat seama: bagajul este mult prea mare, trebuie sa invat din asta pentru viitoarele calatorii.

17 iulie, Saigon. Contactul cultural asiatic in mediul urban

Saigonul l-am gasit plin de viata, cu o invalmaseala coplesitoare pe strazi, atat ziua cat si noaptea. Binecunoscut pentru viata lui de noapte, Saigonul ofera atat pe strazile mari centrale, cat si pe stradutele de conexiune, locuri multe cu mancaruri traditionale, vanzatori ambulanti, masaj :) si distractie. Ce mi-a placut cel mai mult este mancarea de strada. Peste tot localnicii isi trantesc o taraba mobila unde prepara mancare, cateva masute cu scaune si gata e “fast-food-ul” vietnamez. E frumos sa traiesti pentru cateva zile agitatia orasului si roiul de motociclisti care zumzaie continuu pe strazi, dar pentru mine, care cautam contactul cu originaliatea Vietnamului si cu traditiile sale, nu era suficient orasul. Asa ca am stat ca sa-mi croiesc pe hartie drumul spre zone rurale.

Poti cunoaste cultura si istoria vietnameza si prin muzee, arhitectura si alte obiective turistice care sunt foarte bine organizate in Vietnam, insa pentru mine nu au reprezentat o prioritate.

The rush of Ho Chi Minh. Nikon D4 + NIKKOR 85mm f/1.8G

Street food in Saigon. Nikon D4 + NIKKOR 50mm f/1.4 G

Step among street food in Ho Chi Minh. Nikon D4 + NIKKOR 85mm f/1.8G

Street food in Saigon. Nikon D4 + NIKKOR 85mm f/1.8G 

Street of Saigon by night. Nikon D4 + NIKKOR 20mm f/1.8G

18 iulie, Piata de peste din Saigon, Vung Tau si prima furtuna in Vietnam

Incercand sa regasesc mai mult peisaj urban caracteristic zonei, m-am indepartat putin de zona turistica a Saigon-ului, dupa “miros” asa zis, si am ajuns intr-o piata invecinata cu un cartier marginas. Un loc care mie mi-a placut foarte mult pentru ca a reusit sa-mi transmita starea de autenticitate prin comertul asiatic “pur” fara bliz-blizuri. Aici am folosit cel mai mult obiectivul 85mm f1.8G, un obiectiv foarte bun dupa parerea mea (usor, luminos, cu focalizare rapida).

Comerciantii vindeau si lucrau in acelasi timp nestingheriti de restul lumii, fiecare in ritmul sau. Dupa primul contact vizual, ritmul lor de munca incetinea un pic si pe fetele lor se desenau zambete, oprindu-si privirea la mine, singurul turist in acea piata locala, si cu Nikon D4 atarnat de gat. Dar dupa ce intram in vorba cu ei (mai mult prin gesturi si zambete), isi reluau treptat ritmul obisnuit. Frumosi oameni.

Piata de peste din portul Saigonului. Nikon D4 + NIKKOR 85mm f/1.8G

Piata de peste din portul Saigonului. Nikon D4 + NIKKOR 20mm f/1.8G

Macelarul din Saigon. Nikon D4 + NIKKOR 85mm f/1.8G

Printre localnici - parida de sah chinezesc intr-una din pietele din Saigon. Nikon D4 + NIKKOR 20mm f/1.8G

Dorindu-mi sa evadez din „stupina“ de motociclisti ce zumzaie continuu prin Saigon, m-am hotarat sa ma indrept catre coasta pentru a simti atmosfera si la mare. Asa ca am ales oraselul Vung Tau, unde am ajuns cu barca, din Saigon. Seara am fost intampinat de o furtuna puternica, in care mi-am incercat norocul pe strazi fotografiind putinii trecatori care spintecau siroaiele de apa cu motoretele lor. Dupa acea furtuna, orice rupere de nori din Romania mi s-a parut doar o mica ploaie. Trecatorii ramaneau uimiti si incercau sa-mi explice cumva sa am grija si sa-mi acopar aparatul, ceea ce bineinteles as fi facut, daca nu ar fi trebuit sa-l folosesc. D4 si 70-200mm f4 s-au dovedit loiale si au functionat perfect.

First contact with the heavy rain... Vung Tau, Vietnam Nikon D4 + NIKKOR 70-200mm f/4G

Seara am asistat la o cursa de caini, care pe mine unul nu pot spune ca m-a impresionat in mod special, dar localnicii erau foarte entuziasti referitor la aceasta cursa, asa ca am imortalizat-o si eu pentru “palmaresul” cultural local.

"Entertaiment" local in Vung Tao Nikon D4 + NIKKOR 70-200mm f/4G

A doua zi de dimineata, ca de obicei innorat. Rasaritul nu prea a iesit, am fotografiat oamenii de pe strazi. Uimit am fost de faptul ca multi oameni ies dimineata in jurul orei 6 si fac gimnastica. Spre pranz, ma plimbam prin port printre pescari, dar din pacate nu prea reuseam sa comunic cu ei, si asa a venit momentul de rasturnare a situatiei. Cerul s-a intunecat in timp ce soarele inca lumina pamantul, vantul s-a intetit si tot ceea ce parea static pana atunci s-a transformat parca in rotitele nelinistite ale unui mecanism. Vasele si barcile au inceput sa danseze pe mare, pescarii alergau de pe mal spre barcile lor, norii jucau in nuante de culori pe cer. A fost un moment magic, care parea sa fi dat timpul inapoi, smulgand acel peisaj din atmosfera banala si ducandu-l parca cu zeci de ani in urma.

Spre seara am vizitat cartierul pescaresc din Vung Tao. Aici unii pescari aproape ca nici nu ating tarmul. Se intorc de pe mare, vand pestele si fructele de mare unor mici comercianti care-l revand la piata, apoi, dupa o scurta baie cu apa dulce de la furtun se intorc in larg pentru a reveni cel mai devreme a 2-a zi dupa amiaza.

Streets of Vung Tau Nikon D4 + NIKKOR 85mm f/1.8G

Gardianul marii Nikon D4 + NIKKOR 70-200mm f/4G

Pescari pe malul din Vung Tao Nikon D4 + NIKKOR 70-200mm f/4G

Culesul scoicilor de pe pietre dupa reflux, Vung Tau. Nikon D4 + NIKKOR 70-200mm f/4G

Cartierul pescaresc din Vung Tao Nikon D4 + NIKKOR 50mm f/1.4G

Cateva minute anainte de furtuna, in Vnug Tau. Nikon D4 + NIKKOR 85mm f/1.8G

And so the storm comes... Nikon D4 + NIKKOR 85mm f/1.8G

21 iulie, Calatoria spre Hanoi

Urma sa plec spre Dalat si sa calatoresc cateva zile incluzand cateva orase pana sa ajung la Hanoi. Putin ingrijorat de timpul pe care-l mai aveam pentru a-mi atinge scopul principal al calatoriei, Vietnamul traditional, am decis sa zbor din Saigon la Haoi, asa ca in 21 iulie eram in avion. Asta dupa mici incurcaturi create de fetele dragute si binevoitoare de la receptie, dar care, in spiritul traditional asiatic, chiar daca nu intelegeau, confirmau ca au inteles. Ei bine, uite asa mi-au facut rezervarea shuttle-ului cu o ora mai tarziu si m-au trimis in mijlocul Saigonului in loc de aeroport. Intr-o graba permaneta, caracteristica mie, am ajuns si in avion inainte sa decoleze.

22 iulie, Strazile din Hanoi

Hanoi-ul m-a intampinat din primele clipe cu haosul lui caracteristic, cu un taximetrist care nu stia prea bine engleza, dar care zicea in continuu “yes, yes…” si m-a lasat la un kilometru de hotel, la strada principala, de unde am bajbait prin intuneric si indicatii gresite ale trecatorilor cam o ora. In Hanoi am locuit in cartierul corean, la extemitate vestica a orasului. Mi-a placut, nu erau prea multi turisti si am avut si o mica piata unde m-am putut plimba si socializa cu oamenii si incerca mancarea de strada locala. In cele doua zile petrecute in Hanoi am colindat cartierul corean intrand in micile lor chioscuri care erau de toate felurile posibile: magazine, aprozare, ateliere mecanice, frizerii si masaj. Am facut si o vizita scurta de aproape jumate de zi in centrul vechi al Hanoiului. Acolo am gasit concentratia maxima de turisti vazuta in Vietnam pana atunci. Este un loc foarte placut pentru a manca — gasesti tot felul de mancaruri traditionale bine facute si nu foarte scumpe —, de a face cumparaturi prin bazare, de a te plimba in jurul lacului Thap Rua, de a vizita tot felul de obiective turistice si de a petrece noaptea. Ca descriere generala: este foarte turistic, dar nu neaparat intr-un sens negativ.

Ca oras mi sa parut un conglomerat de cladiri noi, care mai de care mai inalte, cladiri in constructie si strazi ce le leaga, pline de motorete care zbarnie in continuu. Noaptea, la sosire in Hanoi, nu am putut observa detaliile ce ma inconjurau. Dimineata, privind pe fereastra, am ramas uimit ca sub mine se intindeau, din strada unde locuiam pana in strada invecinata, gradini, o mica savana in mijlocul blocurilor. Pe locurile unde nu este inca construit, oamenii isi insusesc temporar “parcele” pentru a le transforma in gradini. Asta pana in momentul cand acel teren intra in constructie, sau autoritatile il au in plan pentru ceva, iar in acel moment gradinile sunt inchise.

Hanoi noaptea... Nikon D4 + NIKKOR 20mm f/1.8G

Hanoi, cartierul corean. Nikon D4 + NIKKOR 85mm f/1.8G

In Vietnam, in orase, cred ca nu exista spatiu la strada care sa nu fie folosit in scop comercial. La parterul fiecarei locuinte exista un mini-restaurant, un atelier de reparat motociclete, mini-magazin, etc.

Casa-restaurant in cartierul corean, Hanoi. Nikon D4 + NIKKOR 85mm f/1.8G

„Sudorul de la parter”- atelier de sudua la parterul unei case, Hanoi. Nikon D4 + NIKKOR 85mm f/1.4G

Cartierul corean din Hanoi - Wung si atelierul sau de motorete. Nikon D4 + NIKKOR 85mm f/1.8G

“Cei mai lenesi vietnamezi”, asa i-am botezat eu pe acei „Xe Ohm“ (motorete gen taxi) care stau pe la colturile strazilor si nu fac altceva decat sa doarma, sa se joace pe telefon si din cand in cand (asta daca nu sunt in lumea viselor) striga dupa turisti: “motor bike, motor bike?”. Majoritatea cer cam de trei ori pretul real al cursei.

Xe Ohm – specia „lenesul”. Nikon D4 + NIKKOR 20mm f/1.8G

And so the storm comes... Nikon D4 + NIKKOR 85mm f/1.8G

O zi mi-am petrecut-o vizitand satul Bat Trang din apropierea Hanoi-ului, renumit pentru olarit. In drum spre o fabrica mica de ceramica din sat, intrarea unei case mi-a atras atentia, casa in care un ingeras de fetita, pe nume Phuongan, isi lucra vazele si vasele in miniatura pentru a fi apoi trimise la piata in Hanoi, sau vandute la strada, in fata casei, cum fac mai toti.

Micuta Phuongan pictand ceramicele sale. Nikon D4 + NIKKOR 50mm f/1.4G

Intr-unul din atelierele de olarit din satul "Bat Trang". Nikon D4 + NIKKOR 50mm f/1.4G

Calatoria lui Bogdan in Vietnam va urma cu partea a II-a: Nordul Vietnamului, satele de munte.

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

A fost adaugat 1 comentariu

daniela a scris pe 08-08-2015 la 11:31

Foarte interesant si particular.Imi place ca nu e o prezentare Turistica oficiala, e o comunicare sentimentala directa "om to om" .pozele cu Furtuna sunt impresionante si transmit tensiunea din atmosfrera. Comentariile te ajuta sa intelegi contextul local... felicitari si asteptam si continuarea...

0

0