La nivelul apei - de Dan Dinu, Ambasador Nikon

Pasarile sunt un subiect fascinant. Sunt extrem de diversificate, sunt dinamice si ofera adevarate spectacole naturale acolo unde se strang in numar mare. Pasarile acvatice sunt printre preferatele mele si de fiecare data cand le fotografiez continua sa ma uimeasca. De-a lungul timpului am incercat sa imi imbunatatesc tehnica de abordare. Am inceput de pe mal, insa cele mai bune rezultate le-am avut din barca sau de la panda, uneori chiar printr-o combinatie intre cele doua variante din urma. Cu toate astea, mai era ceva ce nu incercasem, ceva care sa ma poarte cu adevarat in lumea pasarilor de apa.

In fotografia wildlife nu trebuie sa ne bazam doar pe noroc, desi trebuie sa recunosc ca acesta joaca un rol important. Trebuie sa fim mereu inventivi si perseverenti, trebuie sa fim intuitivi, sa avem foarte multa rabdare si sa stim unde sa ne cautam locurile in care avem cele mai multe sanse sa fotografiem specia dorita. (Chirighita cu obraz alb, Rotbav, Brasov)

Unele specii se lasa greu fotografiate, mai ales cele care traiesc in mijlocul lacurilor. Te apropii greu de ele pentru ca esti foarte vizibil si, de obicei, te accepta mai greu. Panda ofera o solutie in acest caz, iar pentru a fi mai aproape de specia dorita am camuflat o barca din care am putut fotografia destul de aproape de subiect. (Corcodel cu gat negru, Delta Dunarii)

A fotografia de la nivelul subiectului este necesar mai ales atunci cand avem specii de talie mica, pentru a le pune cat mai bine in evidenta. Uneori este simplu, pentru ca trebuie doar sa te asezi pe burta. Tehnica functioneaza foarte bine cand pasarile stau pe mal sau aproape de acesta, insa ce te faci cand subiectul tau este o pasare pe apa?

Atunci cand locul permite, chiar daca este destul de incomod, daca te lasi la nivelul subiectului il vei pune mereu mai bine in valoare silueta. (Prundaras, Lofoten, Norvegia | Foto 1: Dana Barac)

Cand pasarile stau aproape de mal, o panda pe burta chiar la marginea apei poate aduce unghiul dorit. Diferenta se poate vedea foarte bine in cele doua imagini. (Piciorong, Delta Dunarii)

De ce sa facem tot posibilul sa fotografiem cat mai de jos? Ei bine, iata care ar fi rationamentele mele. In primul rand silueta pasarii este cat mai bine pusa in evidenta si nu este cu nimic deformata. In al doilea rand fundalul va fi cat mai departe de subiect si astfel va deveni mai estompat. Imaginea este mai simpla si pentru ca elementele aflate in spatele subiectului sunt mai neclare, acestea aglomereaza mai putin. Nu in ultimul rand, profunzimea de camp redusa genereaza un efect interesant, iar partea din fata subiectului poate sa il imbrace foarte frumos in lumina, culoare, inedit.

Simplitatea este mereu de dorit in fotografie, iar aici totul este imbracat intr-un efect frumos dat de culoarea apei si de profunzimea de camp extrem de redusa. (Fluierar cu picioare verzi, Delta Dunarii)

Lumina poate si ea juca un rol foarte important in compozitie, pentru ca atunci cand sunteti foarte aproape de nivelul apei si lucrati cu o diafragma deschisa, se formeaza un bokeh frumos in fata subiectului. Atunci cand aveti un astfel de spectacol de lumina, subiectul in sine poate fi chiar si unul relativ banal. (Lisita, Rotbav, Brasov)

Asa cum spuneam, atunci cand suntem pe mal, putem obtine acest unghi daca ne culcam pe burta chiar la nivelul apei. Indiferent cat de plat ar parea totul insa, in mod normal exista o usoara panta, iar asta inseamna ca vom sta putin cu capul in jos. Chiar daca pentru un timp scurt nu va parea incomod, daca stati mai mult intr-o astfel de pozitie, in care capul va fi ridicat sa priveasca prin vizor, gatul va incepe sa va doara foarte tare. Cel mai probabil veti fi nevoiti sa lasati mereu capul jos pentru a va relaxa, iar astfel puteti pierde momente inedite. O idee ar fi sa sapati o groapa, pentru a avea o pozitie mai buna, insa fiind chiar pe malul apei riscati ca aceasta sa se umple cu apa. Indiferent de solutia pe care o gasiti insa, efortul va va fi rasplatit pentru ca imaginile vor fi mult diferite fata de un unghi normal. Chiar si 10-20 centimetri vor face diferenta in acest caz.

Diferenta de unghi mai conteaza si daca subiectul este mai departe de tine cand fotografiezi. Chiar daca esti un pic mai sus, daca subiectul este mai departe va compensa prin distanta. (Egreta mica, Delta Dunarii)

Cred ca sunteti de acord cu mine ca nu-i tot una sa fotografiezi de sus sau de la nivelul subiectului. Orice specie ati alege, a doua varianta va genera rezultate mai spectaculoase. (Fluierar cu picioare verzi, Delta Dunarii)

Atunci cand fotografiati din barca este important sa va lasati si aici, pe cat posibil, cat mai jos. Nu va fi acelasi efect ca atunci cand sunteti chiar la nivelul apei, insa va conta. Atentie insa ca liniile mai evidente din cadru, cum este cea dintre stuf si cer, sa nu treaca prin dreptul capului subiectului, ci sa ramana compusa frumos.(Pelican comun, Delta Dunarii)

Daca pana in acest moment acest tip de abordare s-a facut relativ simplu, fiind vorba doar de o pozitionare adecvata si de un camuflaj bun, de acum incolo o sa discutam despre cum putem sa ne aventuram cu adevarat in lumea pasarilor de apa. Ideea unei ascunzatori plutitoare este de mult in mintea mea, si cred ca am construit in imaginatie destul de multe modele, insa de fiecare data ma izbeam de anumite intrebari. Ce se intampla daca nu va fi destul de solida constructia, sau daca este prea mare si greu de transportat? Cum voi fixa camera? Cum voi face camuflajul? Daca ajung cu ea in apa mai mare, ma pot ajuta de constructie ca sa plutesc si eu? Cum voi fi eu protejat in apa? Si tot asa mai departe. Cu atatea intrebari in minte iti vine greu sa te mai apuci de ceva, insa cand te agati de o idee, mai ales daca ea iti poate oferi imagini cat se poate de inedite, este greu sa o lasi deoparte. Asa ca am renuntat la a mai incerca sa construiesc sau sa improvizez ceva si m-am pus pe cautat solutii gata construite si testate. Dintre toate variantele existente, cea mai trainica si versatila mi s-a parut cea de la MrJan Gear. Motivul pentru care am fost atras de produsele lor a mai fost unul care nu avea nicio legatura cu fotografia, ci cu... alpinismul. Creatorul hide-ului este fondatorul Singing Rock, un brand de echipament de catarat pe care eu l-am folosit multa vreme si de care am fost foarte multumit, asa ca nu am mai stat pe ganduri. L-am contactat pe MrJan (acesta ii este numele) si i-am spus ca as vrea sa testez echipamentul. A fost extrem de receptiv si in scurt timp aveam un hide complet trimis la Brasov.

Desi pare voluminos cand il privesti, hide-ul este foarte compact si usor. In prima imagine se poate vedea tot echipamentul necesar, hide-ul in partea din spate, costumul de neopren in stanga si tocul cu echipamentul foto. Faptul ca este usor de transportat este un mare avantaj. (Foto 2: Remus Munteanu)

Hide-ul este compus din doua flotoare unite, ce se umfla in acelasi timp, o placa de plastic pe care se monteaza capul de trepied, doua bete de aluminiu si cortul de camuflaj. Intregul sistem se monteaza foarte repede, in mai putin de 10 minute. Daca nu aveti, puteti comanda sistemul cu o pompa ce ajuta la umflarea si dezumflarea rapida a flotoarelor. Acestea sunt confectionate dintr-un material foarte rezistent si au supape de calitate. Pe ele sunt lipite prinderile pentru cort, trei manere (doua laterale si unul in fata) pentru o manevrare usoara si alte cateva prinderi pentru accesorii. Cortul este confectionat din material textil de calitate si are sase ferestre acoperite cu plasa pentru a estompa vizibilitatea in interior. Din experienta, cele mai utile ferestre sunt cele din fata, cea de sus cand apa este mica si mergi aplecat in hide, iar cea de jos pentru a vedea ceea ce vrei sa fotografiezi. Ferestrele laterale de jos sunt utile pentru a vedea ce este in jur si pentru aerisire. Ferestrele laterale de sus eu le-am tinut inchise, pentru a intra cat mai putina lumina in interior. Obiectivul se scoate printr-un orificiu special de forma tubulara, care ajuta si la protejarea si camuflarea acestuia. Materialul cortului nu este impermeabil, insa poate fi acoperit cu o folie daca este nevoie. Atunci cand este foarte cald este de preferat ca tot cortul sa respire, altfel in interior ar fi foarte cald. Tot hide-ul vine intr-o geanta de transport, impermeabila si cu inchidere ermetica. Astfel, dupa ce ati montat hide-ul, puteti sa va puneti hainele si lucrurile personale in geanta si, daca nu aveti unde sa o depozitati pe mal, o puteti lua cu voi in hide sau o puteti ascunde in stuf. Aceasta pluteste si va fi astfel in siguranta.

In aceste imagini se poate vedea mai bine cum arata flotoarele si placa pe care se prinde aparatul foto si interiorul cortului.

Aparatul se poate monta in doua moduri. Prima si cea mai simpla este prinderea acestuia pe placa dedicata, cu ajutorul unui cap de trepied ce se insurubeaza direct pe acest suport. Manevrele de miscare ale aparatului sunt mult mai usor de realizat astfel. Dezavantajul este ca, in functie de capul de trepied pe care il aveti, distanta de la obiectiv la apa poate fi de pana la 20cm. A doua varianta este cea pe care eu personal o prefer mai mult, pentru ca ma ajuta sa am o distanta de aproximativ 5cm de la nivelul apei. In acest caz am folosit un bean bag (un saculet umplut cu diverse materiale, bilute de spuma poliuretanica in cazul meu) pe care am sprijinit obiectivul. Daca folositi aceasta metoda este important sa imobilizati cumva intregul echipament pentru a nu cadea cand manevrati hide-ul, mai ales la intrarea si iesirea din apa, iar eu am facut acest lucru folosind cureaua obiectivului si prinderile laterale de pe hide (se poate vedea acest lucru in imaginile de mai sus). Nu mai poti avea la fel de mare manevrabilitate atunci cand pozezi in sus, insa miscarea stanga – dreapta, care este cea mai folosita, nu este afectata.

Culoarea camuflajului este destul de buna pentru o balta obisnuita cu stuf, papura sau arbori. Interiorul este destul de intunecat, mai ales daca nu deschideti toate ferestrele, iar voi veti fi vizibili doar daca lumina va ajunge direct pe fata. Este bine sa evitati acest lucru si atunci cand sunteti langa o pasare sa priviti numai prin vizor. Pozitia mai joasa in acest caz va va ascunde mult mai bine. (Foto: Remus Munteanu)

Diferenta de unghi de fotografiere se poate vedea foarte bine in aceste doua imagini. In prima am fotografiat dintr-o barca, undeva la jumatate de metru deasupra apei, iar in a doua din hide, la doar 5cm deasupra apei. (Corcodel mare, Delta Dunarii – prima imagine, Rotbav – a doua imagine)

A doua mare provocare, in acest tip de abordare, vine de la echipamentul in care te scufunzi in apa. Practic, atunci cand esti in hide, mergi pe fundul apei si te pozitionezi dupa preferinta. Majoritatea baltilor au apa relativ mica ce permite deplasare usor, insa principala problema este malul, uneori destul de adanc. Pentru a va proteja, pe de o parte de temperatura scazuta (daca incercati acest tip de fotografie primavara, toamna sau chiar iarna) si pe de alta parte de mal si lighioane acvatice, aveti nevoie de un costum de neopren sau alte membrane. In principiu, daca nu vreti sa va udati, puteti apela la un costul uscat, asemeni celor pe care le folosesc scafandri in ape reci. Avantajul este ca te tine complet uscat, insa dezavantajul este ca este greoi si vara este destul de incomod pentru ca te incalzesti foarte tare. Daca apa nu este foarte rece, atunci poate fi folosit si un costul umed de neopren, care desi se uda, tine totusi de cald. Pentru ca vreau sa merg si iarna sa fotografiez in astfel de conditii, alegerea mea a fost un costum uscat. Mai exista varianta unor cizme inalte de cauciuc, din acelea folosite de pescari care sunt peste brau, insa personal nu as recomanda asta pentru ca daca intra apa in ele atunci o sa fie mai greu sa iesiti la mal. De cele mai multe ori am fotografiat in apa destul de mica, unde am stat in genunchi si in acest caz cizmele nu mai sunt de ajutor.

Chiar daca mai incomod si foarte calduros pe timp de vara, un costum uscat te protejeaza complet fata de mediul din jur. (Foto: Remus Munteanu)

Acum, pentru ca am trecut peste etapa echipamentului folosit, haideti sa vedem la ce altceva mai trebuie sa fim atenti. In primul rand miscati-va incet. Hide-ul nu face valuri daca il deplasati usor, iar pasarile nu vor fi deranjate. Miscarea rapida a hide-ului, mai ales atunci cand aveti aparatul pe bean bag, va poate aduce apa in parasolar. Daca ajungeti in apa mai adanca puteti chiar folosi hide-ul sa inotati, tinandu-va de el. Pe mine ma tine fara probleme si sunt ferm convins ca poate sustine mult mai mult de atat. La un moment dat mi-am pus un ham si am legat hide-ul de mine, iar astfel puteam chiar sa ma asez si sa fac totul mult mai confortabil. Uneori, mai ales daca bate vantul, hide-ul are nevoie de mai multa sustinere asa ca trebuie sa va proptiti mai bine pe picioare. Unde apa este mai adanca si este mai greu de facut acest lucru, puteti sa va folositi de un truc interesant. Infigeti picioarele cu varful inainte in mal si mai apoi, dupa ce au intrat mai adanc, indreptati talpa. Se obtine astfel o pozitie destul de stabila.

Cel mai usor este sa intrati in apa prin locurile unde aceasta este mai putin adanca. Eu am gasit un loc de pescuit unde era si o poteca prin stuf. Astfel puteam ajunge in apa mai adanca fiind acoperit de vegetatie. Hide-ul are doua manere de care poate fi tinut cand esti inauntru, daca vreti sa intrati direct in el, sau puteti sa il trageti dupa voi si mai apoi sa intrati cand sunteti deja in apa. Daca intrati in apa direct dintr-o barca, trebuie sa puneti mai intai hide-ul pe apa si mai apoi sa intrati voi. Poate in acest caz este mai ok sa puneti camera la final, pentru a evita orice accident. (Foto: Remus Munteanu)

Chiar daca momentele cele mai spectaculoase sunt la rasarit si apus, cand lumina este mai calda, este bine sa intrati mai devreme de aceste momente, pentru ca pasarile sa se obisnuiasca cu voi. Dimineata este mai simplu pentru ca fiind mai intuneric puteti sa va integrati mai usor in peisaj, insa dupa-amiaza o sa aveti nevoie de timp de acomodare. Eu de fiecare data am avut cel putin o ora in care sa studiez ce vreau sa fac si in ce directie sa ma indrept in functie de speciile dorite. Normal ca este bine sa faceti acest studiu si de pe mal, inainte de a intra in apa. Un binoclu va fi de folos in acest caz. Daca vedeti un subiect care va intereseaza, inaintati incet catre acesta, fara sa va grabiti. De cele mai multe ori pasarea te va lasa sa te apropii pana la o distanta pe care ea o considera sigura si mai apoi va pastra aceasta distanta. Daca aveti suficient de multa rabdare, progresiv, aceasta distanta poate fi micsorata. Daca vedeti ca o pasare nu vrea sa fie prietenoasa, mai bine nu mai pierdeti timpul si treceti la alt subiect. Urmariti cu atentie comportamentul pasarii pentru a putea sa ii intuiti anumite comportamente.

Daca sunteti atenti, puteti intui cu o secunda inainte momentul in care un corcodel se va ridica sa se scuture. Alegeti cu atentie directia din care fotografiati, pentru ca totul va fi mult mai spectaculos in contralumina. Nu uitati sa declansati in rafala, pentru a nu rata niciun moment. (Corcodel Mare, Rotbav)

Cand lumina nu este suficient de calda si mult mai tare, puteti sa va ganditi la un cadru alb-negru. Fotografiati in contralumina si subexpuneti mai mult imaginea. Puteti obtine astfel un efect frumos si o imagine cu un contrast vizual deosebit. (Lisita, Rotbav)

In momentul in care pasarile te accepta in lumea lor, tentatia de a te apropia destul de mult este foarte mare, insa trebuie sa tinem cont si de etica. Respectati mereu distanta pe care subiectul vostru o considera sigura. Uneori aceasta poate fi de 10 metri, alteori de doar 1-2 metri. Incercati sa aflati care este aceasta distanta si mai apoi sa o mentineti, pentru ca astfel pasarile se vor comporta natural. Daca mergeti sa fotografiati langa un cuib, atunci este si mai important sa pastrati o distanta mai mare fata de pasari pentru a nu deranja in niciun fel. Daca vedeti ca parintii nu se mai intorc la pui atunci este mai bine sa va departati pentru ca inseamna ca deranjati mult prea mult. Nicio imagine nu valoreaza deranjarea unei specii.

Printre putinele pasari care nu se sfiesc sa te atace atunci cand sunt deranjate, se numara cele din familia chirelor. Acestea te vor avertiza daca esti prea aproape, venind inspre cortul de camuflaj si scotand sunete ascutite. Daca vad ca nu este niciun pericol se vor linisti repede si se vor comporta natural. Este important insa sa nu deranjati specia daca vedeti ca nu se mai apropie de cuib. (Chirighita cu obraz alb, Rotbav)

Practic fotografia wildlife de foarte multi ani si am avut parte de-a lungul timpului de foarte multe momente inedite. Este genul fotografic care imi da cel mai multe satisfactii. Folosirea acestui hide pentru doar trei zile, mi-a deschis ochii asupra unor posibilitati inedite de a fotografia lumea pasarilor acvatice si de abia astept sa il incerc si in alte zone umede, poate cu oportunitati mult mai mari decat cele oferite de balta de la Rotbav. Chiar si asa insa, in scurt timp, am reusit sa fac imagini mai bune cu patru specii (lisita, corcodel mare, chirighita cu obraz alb si starc pitic), decat in toti anii in care am incercat sa fotografiez pasari. Concluzia mea, o experienta ce merita cu adevarat incercata.

Starcul pitic este o pasare destul de timida si greu de vazut, pentru ca isi petrece mai tot timpul prin stuf. Cu ajutorul hide-ului am reusit sa ma apropii extrem de mult si sa ii urmaresc activitatea. Chiar daca la inceput ne-am cam jucat pititoarea unul cu celalalt, pana la urma a devenit cooperant. Fiind foarte aproape de stuful in care el se ascundea, m-am putut ajuta de acesta sa redau exact ideea de ascunzatoare si de oportunitate inedita de a intrezari un pic din lumea acestei pasari. (Starc pitic, Rotbav)

Corcodelul este una dintre speciile mele preferate si foarte mult timp m-am chinuit sa obtin o imagine interesanta cu acesta. Chiar daca sunt pasari destul de comune, nu pot spune ca sunt neaparat si prietenoase si de fiecare data cand am avut un corcodel aproape acesta nu a facut mare lucru. Cu ajutorul hide-ului plutitor am reusit sa stau foarte aproape de aceasta specie si, pentru ca am gasit un exemplar prietenos, am putut sa ii urmaresc comportamentul si sa fotografiez momente mai inedite. (Corcodelul mare, Rotbav)

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!