Our way to China powered by Nikon, de Gina Buliga
Am inceput noul an cu o prima calatorie de primavara, in care am explorat Iordania, urmand sa pregatim incursiunea de toamna, aventura noastra in China, care s-a ivit, printre altele, din dorinta noastra de a porni spre The Gate of Heaven din Muntii Tianmen. A urmat o perioada in care am ‘rasfoit’ online frumusetile Chinei impreuna cu Alin, am gandit un itinerariu care sa poata acoperi o mica parte din principalele atractii fotografice pe care le-am identificat, asadar decizia a fost clara, “mergem in China”.
Tura in China a fost intr-adevar o experienta unica din care am revenit incarcati de energie pozitiva, incantati de interactiunea cu oamenii si situatiile descoperite, locatiile de o frumusete extraordinara care te ajuta sa te bucuri si sa iti doresti sa impartasesti apoi tuturor trairile tale, precum un copil.
In ture, nu stiu cum de se intampla, dar pe cuvant, am parte de participanti extraordinari, oameni care se vin si isi doresc sa se bucure din plin, cu sufletul deschis de tot ceea ce intalnesc. In China au fost alaturi de mine: Alin Anghelovici, Cristina Olteanu, Leonard Raicu, Radu Caraion, Silvia Rosoga si Livia Visanescu si bineinteles, cele 2 aparate Nikon D5 si Nikon D850 si obiectivul pe care ar trebui sa il avem cu noi pretutindeni, Nikon 300 mm f4.
Va vom povesti pe scurt experienta noastra acolo si locurile de-a dreptul impresionante care ne-au surprins si ne-au ajutat sa descoperim aceasta tara minunata, in care am regasit oameni deschisi si binevoitori desi nu vorbesc deloc engleza sau sunt foarte putini care poate inteleg.
In prima noastra locatie, am cunoscut-o pe Lily, ca ghid in ZHANGJIAJIE, o femeie de o veselie molipsitoare, care a incercat si a reusit sa ne impresioneze in mod sistematic cu locuri din ce in ce mai frumoase, chiar daca solicita si un pic peste media de efort fizic cu care multi dintre noi erau obisnuiti (14 km pe jos impreuna cu rucsacul foto, e ceva!), un pret suficient de mic tinand cont de bucuria experientelor pe care le-am intalnit. Lily, nu foarte impresionata de cat de epuizati paream in urma incursiunii noastre, a continuat sa ne insoteasca pe parcursul celor patru zile in Muntii Tianmen, pe trasee prin parcul national, pe poduri suspendate din sticla pe marginea stancilor din Avatar, pe unul din cele mai lungi poduri naturale din lume, cu telecabina sau telescaunul prin ceata, nori, soare sau pe scari rulante de o lungime impresionanta pentru a ajunge la The Gate of Heaven.
Drumul din Bucuresti a fost foarte lung , dar am reusit sa dormim, am facut in jur de 24 de ore. In momentul in care am ajuns in aeroport la ZHANGJIAJIE deja am vazut in departare The gate of heaven. Am stat patru zile in Muntii Tianmen, locul de unde s-au inspirat oamenii pentru a realiza filmul Avatar , am fost in parcuri nationale , am fost pe poduri suspendate de sticla , am fost pe un pod de lemn foarte inalt , am fost pe un pod de sticla pe marginea unei stanci foarte inalte , ce mai …..am intrat cu capul in nori ,am mers cu telecabine pana la nori , cu telescaun peste acele minunate varfuri , daca nu ai ajuns in ZHANGJIAJIE, trebuie musai sa ajungi , si pot spune acest lucru dinainte de Poarta Raiului .
Dupa ce Universul ne-a dat ce am vrut , exact ca in Myanmar , ceata , soare , nori , varfuri patate de ceata ….tot, am ajuns la The Gate of heaven , care era invaluita in ceata foarte densa . In momentul acela am realizat cat de importanta este calatoria in sine , nu destinatia. Nici nu cred ca am facut 20 de cadre la The Gate of heaven, dar ce traisem inainte, pe parcursul calatoriei pana la Poarta a fost extraordinar, ireal si eram plina de zambete pana la urechi si vibram toata.
Ne-am amuzat intens pe seama fricii mele de inaltime, dar cu ajutorul eroului meu Radu Caraion, care m-a sustinut enorm in momentele de panica astfel incat cumva teama s-a transformat in emotie, si bucurandu-ma de intreaga experienta, cum initial eram aproape convinsa ca nu voi putea urca pe acele poduri, nu mi s-a mai parut deloc imposibil. Astfel de trairi, te ajuta cu adevarat sa pretuiesti intregul parcurs si nu doar destinatia in sine, iar fotografia este partenerul care te sustine sa imortalizezi momentul si sa il impartasesti cat mai aproape de ceea ce cum l-ai simtit, iar in masura in care reusesti, amintirea prinde culoare si transmite un mesaj puternic celui caruia i-o daruiesti.
Ii las si pe colegii mei de tura sa va impartaseasca, fiecare parte din cadrele foto si amintirea lor legata de experienta calatoriei impreuna cu fotografia si felul in care putin, dar sigur, astfel de trairi te schimba, te ajuta sa devii mai deschis, parca mai intelept si sa ajungi sa te bucuri si sa cauti constant lucruri simple si sa fii mai atent si mai prezent la tot ce se intampla in jurul tau.
Livia Visanescu
“Cand ma gandesc la China, ma gandesc la cea mai frumoasa experienta a mea. O frumusete bruta, organica, nascuta din emotie si necunoscutul cultural devenit deodata accesibil. Am plecat cu asteptari banale. O provocare pentru un scenograf, devenit peste noapte fotograf amator, profan in abordare, dar foarte interesat de a cunoaste si a descoperi oameni si locuri. Am trait pentru prima data cu adevarat, poate, increderea si apropierea pe care niste straini ti le ofera ca sa devii parte dintr-un grup. Si este atat de placut sentimentul de acceptare si de incredere neconditionata. In afara Ginei si a catorva discutii cu Alin, nu stiam restul trupei “hai hui” cu care urma sa petrec 2 saptamani magice. ExperienTa China a inceput de la aeroport, non verbal si cu stangacia pe care orice inceput ti le arunca in fata. Eram un spectator timid, ezitant in interactiune, dar care se bucura sincer de veselia revederii si a povestilor lor. Pe parcurs am descoperit un grup de oameni minunati, sufletisti, veseli si plini de energie, care s-au completat reciproc si de la care am invatat, intuitiv, ceva. De la fiecare in parte…
China inseamna pentru mine primul tur foto, indeplinirea primei dorinte din bucket list, depasirea unor limite pe care mi le-am trasat singura ani in sir. Dar la nivel mult mai adanc, a insemnat si prima reunire sufleteasca cu tatal meu.
Am plecat cu mintea blocata in prejudecati, am plecat cu certitudinea ca mi le voi confirma, ca voi gasi o China saraca si dezorganizata, dar m-am inselat. Am descoperit o China curata, organizata, cu oameni deschisi si veseli, unii rusinati de faptul ca nu stiu limba engleza si ca, aparent doar, nu pot depasi bariera lingvistica.
Au fost doua locuri de suflet pentru mine in Parcul National Zhangjiajie, muntii Avatar…… si Gate of Heaven- Muntii Tianmen. Parcul este foarte bine organizat, punand la dispozitie autocare speciale pentru a strabate multitudinea de trasee cu opriri in functie de atractiile/punctele de interes. Toate traseele sunt bine organizate si pavate, cu spatii de popas si panorama. Cand stai la baza muntilor simti doar cat esti de mic in lumea asta minunata, privesti in dreapta si stanga la maretia stancilor si a padurilor din jur, iar ulterior cand dai cu privirea de liftul care este prins de peretele muntelui stii ca, ceea ce urmeaza sa traiesti va fi de neuitat. Peisajul/Panorama de sus este carstica: o padure de stanci, adevarati piloni ai naturii acoperiti cu o vegetatie impresionanta, iar ceata a completat peisajul cu magie si mister, in fiecare secunda. Strigatele pentru a alunga ceata au fost un deliciu si o eliberare totodata.
Energia pe care o simti in acel loc nu cred ca o poti surprinde cu un aparat foto si nici nu o poti descrie cu exactitate in cuvinte. Pentru fiecare dintre noi acea energie a vibrat intr-un mod diferit. Este vorba despre tihna si ragaz, despre timp sa privesti inauntrul tau si sa il observi cum se transforma in liniste, simplitate si frumos, sa te scuturi de balastul pe care il porti cu tine, sa ajungi pentru o clipa doar la esenta, la ce conteaza, la lucrurile care te cresc ca om.
Drumul spre Gate of Haven este de neuitat. Am luat telecabina pana sus, si daca nu ma insel este chiar cel mai lung drum existent pentru un astfel de transport, In apropierea destinatiei, cand telecabina a scos capul din ceata am ramas toti inmarmuriti, nu stiam cum sa scoatem telefoanele sau aparatele foto mai repede, iar “Wow” a fost singurul cuvand soptit sau strigat cateva minute intregi. Panorama de sus a fost una de poveste, un fel de rai daca ne imaginam ca raiul poate avea nori si cateva varfuri de munti, un peisaj mereu in schimbare dezvalund noi forme si culori care te obliga prin maretia lui sa fii complet expus lui ca sa il poti trai cu adevarat. Natura te obliga la exercitii de sinceritate, te invita la sentimente carora sa nu le aplici corectii si jumatati de masura.
Shanghai, Xiapu si Hong Kong, au fost alte destinatii in care nu au lipsit peripetiile din metrou, barca, tramvai sau autocar. Sfarsitul unei calatorii nu inseamna niciodata sfarsitul experientei. Totul continua mental si sufleteste, iar amintirile construiesc mereu proiecte de calatorie noi. Alte orizonturi, alte lumi de descoperit…
Si de fiecare data te incarci cu experienta departarii si a culturilor pe care ai sansa sa le intalnesti. Si asa, cu fiecare calatorie, devii om mai complet si cu siguranta mai fericit. Pentru ca despre asta este vorba in viata, despre drumuri, alegeri, oameni si bucurii.
Radu Caraion
Intalnirea cu China a fost surprinzatoare si peste asteptarile cu care am plecat…asteptari conturate de povestile altora si de informatiile pe care sursele media vestice le mai sugereaza pe alocuri. Am descoperit o China in care oamenii erau relaxati, liberi, linistiti, ingrijiti, harnici, disciplinati (exceptiile au fost prea putine ca sa poata anula impresia generala). Pe de alta parte, ma amuza cand spun ca am vizitat China, pentru ca, ajuns acolo, vizitand patru regiuni diferite, la distante considerabile, mi-am dat seama ca nici nu pot spune ca am ‘zgariat’ suprafata Chinei, un taram care copleseste prin intinderile si bogatia lui geografica si culturala.
Calatoria m-a dus, ma intai, in frumoasa zona muntoasa Zhangjiajie care, pe langa faimoasa Poarta a Raiului de pe muntele Tianmen, gazduieste atat inspiratia stancilor din filmul Avatar, cat si mult cunoscutele poduri de sticla unde oamenii au ocazia sa testeze unele limite personale. Mai departe am intalnit orasul Shanghai, un stup cu aproape 22 de milioane de oameni, oras modern, curat, ingrijit, disciplinat; am descoperit orasul cu incantare, surprindere si intr-un sentiment de totala siguranta. In urma unei calatorii cu trenul, care a fost, cu totul, o placere, am descoperit regiunea Xiapu, zona rurala, pescareasca, care ne-a intampinat cu apusuri, rasarituri, locuri si personaje pline de o energie hranitoare pe care am savurat-o din plin. Urmatorul pas, Hong Kong, un furnicar de oameni, camin al contrastelor si al vietii care se intampla non stop pe strazile orasului, un spectacol de viata, arhitectura si cultura.
China m-a rasfatat cu mancare buna, mi-a scos in cale oameni simpli si voiosi, deschisi si dornici sa ajute sa ne faca sederea placuta, sa ne cunoasca; China m-a surprins cu standardele inalte in ceea ce priveste infrastructura rutiera si feroviara, m-a suprins cu sentimentul de liniste, tihna si siguranta care m-a insotit la tot pasul, indiferent in cel coltisor al orasului sau al satului cotrobaiam dupa o situatie sau dupa o lumina buna de luat intr-un cadru; China m-a motivat sa merg 15-20 de kilometric zilnic, dar a avut grija si sa imi ofere posibilitatea unor masaje binefacatoare peste tot pe unde ajungeam; China mi-a oferit multe lucruri frumoase, care m-au incantat si pe care le-am luat cu mine acasa. Imi doresc sa o revad, simt ca mai avem multe discutat.
Cristina Olteanu
Am plecat fara asteptari prea mari, fara teme facute dar fugind de cotidian in speranta ca n-o sa gasim numai santiere de constructii, ce stiam din clipurile documentare care circula pe internet, n-o sa gasim numai orase cu poluare excesiva si zgarie-nori, n-o sa simtim prea mult limitarea libertatilor elementare impuse oamenilor de rand sau a lipsei de deschidere catre lumea civilizata asa cum o definim noi… Si iata cum, am beneficiat de surprize uriase…
Tura in China avea sa fie cu adevarat impresionanta, avand in vedere ca locurile in care am calatorit au fost de o frumusete incredibila si au surprins prin naturalete si simplitate, un univers in sine, in care oamenii lui, desi nu au de multe ori nici cele mai vagi notiuni de limbi straine, au o atitudine extrem de curioasa pana la naivitate dar, in acelasi timp, si deschisa fata de noi, cei care paream confuzi in incercarea noastra de a le percepe modul lor de viata si obiceiurile ....
Dintre toate locatiile, Parcul National Zhangjiajie mi s-a parut absolut ireal; este cu siguranta un loc in care mi-ar placea sa revin, pe care l-as recomanda oricui sa-l viziteze, de preferat dupa ce revede planeta Pandora din « Avatar »… sigur ii va depasi asteptarile, doar plimbandu-se printre acele stanci cu-atata incarcatura extraterestra. Experienta in sine a fost pentru mine cu atat mai memorabila cu cat am facut parte dintr-un grup de prieteni extraordinari, prieteni mai vechi sau mai noi, impreuna cu care m-am bucurat de clipe minunate in China, septembrie 2018.
Alin Anghelovici
China pentru mine a fost cu adevarat o surpriza foarte placuta. Mi-au placut extrem de mult atat partea urbana cu Shanghai-ul cel futurist precum si partea unde natura este la ea acasa (zona de Zhangjiajie). Se observa la tot pasul ca tara este intr-o dezvoltare rapida si prin discutiile cu alte persoane care au fost in trecut in China iti dai seama de diferentele aparute de la an la an.
A fost cu adevarat o experienta inedita in care ne-am dat seama ca din pacate fotografiile de multe ori nu pot reda cu adevarat sentimentele si bucuria pe care le traiesti atunci cand esti la fata locului. Piesajul in China, ca este cel urban sau natural fura ochiul fotografului si cateodata te invita la visare si admirare, uitand sa apesi pe declansatorul aparatului.
Recomand din plin o experienta “chinezeasca” pentru ca numai asa iti vei face o parere proprie despre ceea ce vezi si experimentezi atunci cand esti la fata locului .
LeoNard Raicu
Tot timpul am vrut sa ajung în China. Te gandesti, faci planuri...si tot spui, la anul. Multe din lucrurile bune se intampla pe neasteptate, si cam asa am aflat si eu ca pleaca Gina in China (chiar rimeaza). Dintr-un telefon intr-altul am fost ultimul pe lista.
Cand ajungi in China, realizezi ca 10 zile sunt ca o picatura intr-un ocean, dar...poti simti gustul. Trebuie sa ajungi in China ca sa ti se schimbe prejudecatile despre China, comunismul chinez (chiar daca l-am trait pe al nostru). Oamenii sunt foarte calzi si atenti, poti poza pe oricine si oricand, toti au zambetul la ei. Lucrurile sunt foarte bine facute, de la drumuri, autobuze, trenuri, lifturi, hoteluri, pana la obiectivele turistice, ale caror trasee si facilitati sunt cu mult peste ce mi-am imaginat. Urci pe varful muntelui cu telecabina, lift sau scari rulante si mergi prin padure pe niste alei foarte curate, care par a fi facute ieri.
Chinezii au chiar turism fotografic, nu 2-3 ture cu cativa oameni. Am realizat asta pe parcurs, cand credeam ca ajungem primii, dar nu era asa...niciodata :) Dezavantajul este ca la multe din locurile bune de peisaj, te trezesti ca mai sunt vreo cateva zeci de oameni langa tine, care redescopera rasaritul sau apusul.
Avantajul este ca, daca mergi prima oara, nu pierzi timpul sa colinzi locuri, fara sa stii daca prinzi ceva de acolo. Stii sigur cam ce se poate face din anumite locuri si oricum ar fi, vii acasa cu niste poze mai mult decat decente. Shanghai-ul e alta poveste, acolo e strada cu oameni multi, te simti purtat de curent.
Aici realizezi ca exista religia Selfie-ului. Da, un chinez din 3 se pozeaza sau face poze cuiva, aproape ca si romanii nostri :))) Daca vrei sa simti strada, cauti o cafenea (una din cele cateva mii de Starbucks-uri, de ex.), la care sa ai mese afara si te uiti la lumea care trece...stai ca o piatra in apa. Nu cred ca poti fi singur pe strada niciodata in Shanghai...nu ca ai avea nevoie neaparat :) Abia dupa ce ai fost in China, iti vine a te mai duce si iti dai seama cat de putin ai vazut.
Silvia Rosoga
Imi place mult natura. Am calatorit ceva in viata asta, dar munti si nori ca in Zhangjiajie National Forest Park nu am mai intalnit. Mergeti. Veti gasi China uimitoare. Cati dintre voi pot spune ca au vizitat muntii Hallelujah din Avatar? Noi suntem printre putinii norocosi.
V-am prezentat cateva din trairile noastre, frumoase, vom continua in alt articol cu fiecare locatie si ce am facut noi acolo. Va lasam in lumea povestilor noastre. Sa va bucurati si sa fiti curiosi, va asteptam cu povestile si perspectiva voastra asupra universului China. Revenim cu partea a II – a curand!
“ Sa nu uitam niciodata sa ne imbratisam viata si sa ne traim toate visurile”
Gina Buliga
china, nikon, gina buliga, ambasador nikon
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot