Safari in Kenya cu NIKKOR AF-S 400mm f/2.8 - de Dan Dinu
Lumina diminetii trece foarte repede in Kenya, asa ca pandesc fiecare moment si fiecare oportunitate cu sufletul la gura. In aceasta dimineata parca subiectele nu mai apar, iar ceturile matinale se pierd la fel de usor ca si lumina. Un sacal trece pe langa masina cu capul plecat, probabil a prins mirosul unei urme. Cateva declansari si mergem mai departe... ne indreptam spre padurea de pe malul lacului Nakuru, invaluita intr-o lumina subtila si o ceata fina. Este decorul perfect, insa inca ne cautam subiectul. Drumul face o curba stransa si respir usurat... in fata noastra apar cateva exemplare de girafa, ce pasc linistite. Ne oprim si le fotografiem.
Lumina este perfecta, insa parca ceva lipseste. La un moment dat, privirea imi este atrasa in dreapta, unde se desfasoara un cadru inedit. Una dintre girafe se plimba printre copaci, insa pare atat de mica in comparatie cu acestia... Ma gandesc ca este un pui in prima faza, insa imi dau seama ca nu acesta este motivul, ci arborele ce troneaza deasupra ei, un acacia cu coaja galbena. Privesc prin obiectiv si ma rog ca girafa sa mearga in directia pe care mi-o doresc... inca un pas, doi, trei si incep sa declansez. Am in fata cadrul la care am sperat, iar in astfel de momente esti doar tu cu subiectul, chiar daca masina in care ma aflu este plina cu alti fotografi, fiecare cu gandurile si subiectele lui.
O girafa Rotschild, subspecie foarte rara cu doar cateva sute de exemplare ce mai traiesc in salbaticie, confera o scala foarte buna acestei paduri de acacia cu coaja galbena, de pe malul lacului Nakuru.
Visez de ceva vreme la o tura de safari in Africa, insa am tot asteptat momentul potrivit pentru a organiza o astfel de aventura, iar acest moment a venit undeva pe la inceputul verii, cand am putut pune bazele unui astfel de program impreuna cu Explore Travel, agentia partenera de aici si African Horizon, partenerii nostri din Kenya. Dupa ceva timp de studiat parcurile kenyene, am ramas in final la doar trei: Amboseli, cu ale lui turme de elefanti si privelisti catre Kilimanjaro, Lacul Nakuru cu spectacolul oferit de pasarile flamingo, si bineinteles Masai Mara cu ale lui turme impresionante de ierbivore si feline ce le pandesc orice miscare. Fiecare zona a venit cu un peisaj inedit si bineinteles cu o fauna specifica.
Amboseli este renumit pentru turmele mari de elefanti si pentru peisajul specific, semidesertic in sezonul secetos, in spatele caruia troneaza cel mai inalt munte al Africii, Kilimanjaro (5895m). Desi acesta se afla in Tanzania, unul dintre cele mai spectaculoase peisaje pe care le formeaza, si poate cel mai cunoscut, se afla in Amboseli, unde troneaza cu al lui varf peste intregul parc. Daca este un animal pentru care nu a fost neaparata nevoie de un obiectiv cu o focala foarte lunga, acesta este elefantul african. De foarte multe ori am fost nevoit sa fotografiez exemplarele aflate la distanta, pentru a putea sa le pun in valoare in mediul lor.
Am facut planurile, am facut calculele si tura a fost postata pe www.photolife.ro. Nu am stiut la ce sa ne asteptam, fiind primul safari fotografic organizat din Romania, insa in doua saptamani locurile au fost ocupate. O surpriza mai mult decat placuta. Cu grupul format, nu mi-a ramas de facut decat sa fac pregatirile de rigoare, iar asta insemna bineinteles si ceva echipament adecvat. Inca de la inceput m-am gandit la un teleobiectiv performant, pe care sa il imprumut de la Nikon, parteneri la multe dintre proiectele pe care le-am realizat pana acum, insa nu eram foarte hotarat care sa fie acesta. Cu siguranta ca 400mm f/2.8 era pe lista, mai fotografiasem cu el in trecut in cadrul proiectului Romania Salbatica, insa marimea lui si greutatea m-au pus un pic pe ganduri. Pana la urma trebuia sa ma urc cu el in avion inainte sa ajung sa fotografiez in Africa, asa ca am inceput sa fac un calcul al bagajului. Rucsacul ales a fost un Lowepro, modelul Pro Trekker 400AW, in care stiam ca pot pune linistit obiectivul de 400mm, iar pe langa acesta imi mai incapeau si doua camere D800 si D300, si alte doua obiective 16-35mm f/4 si 70-200mm f/2.8, nelipsite din bagajul meu, un teleconvertor de 2x si alte cateva lucruri personale. Urma partea cu cantaritul, cea mai interesanta dintre toate... nici mai mult nici mai putin decat 14kg. Un pic cam mult, de vreme ce aveam voie doar cu 7kg in avion, insa chiar nu mai aveam ce sa las, laptopul era deja in bagajul unui prieten, iar obiectele personale erau limitate la maxim.
Am sunat insa la agentia partenera, pentru ca stiam ca mai multi dintre cei ce urmau sa vina aveau bagaje poate nu la fel de grele, insa cu siguranta peste limita admisa. Avand zbor cu Qatar Airways, am primit o promisiune de la ei ca putem avea bagaje mai grele, fiind vorba de echipament foto. Ma linistesc si ne pregatim de plecare. La aeroport insa, mai am parte de o surpriza, rucsacul meu nu cantareste doar 14kg ci de fapt vreo 17kg. Cum sa fie posibil asta, stau si ma gandesc, poate cantarul meu este de vina, unul de pescuit cumparat special pentru a cantari bagaje. Se pare ca producatorul, a vrut sa mai tempereze egoul si avantul pescaresc al unora si l-a facut sa arate mai putin decat in realitate. Oricum, pana la urma lucrurile se rezolva, cei drept nu fara ceva emotii si dupa un zbor nu foarte lung, cu schimbare in Doha, ajungem pe pamant african.
Una dintre problemele pe care credeam ca o sa le avem in safari, era unghiul de abordare. Pentru ca nu aveam voie sa coboram din masina, lucrul de altfel foarte util si pentru siguranta noastra, unghiul nu chiar de la nivelul subiectului, asa cum mi-as fi dorit, ci de la nivelul geamului masinii sau acoperisului acesteia. La elefanti si la girafe sigur nu era un impediment, insa la animalele mai mici, sau la pasari, ar fi putut fi. Teleobiectivul insa, mi-a permis sa fotografiez de la o distanta mai mare, astfel incat unghiul sa nu mai fie o problema, iar diafragma deschisa a acestuia, chiar si la f/4 in acest caz, mi-a oferit o buna estompare a fundalului aflat destul de aproape in spatele subiectului. Am putut astfel sa obtin o imagine interesanta a acestui starc cu capul negru, in timp ce prindea o soparla, printre ierburile uscate din Amboseli.
Dupa ce am fost intampinati de ghizii nostri, ce aveau sa ne insoteasca pe parcursul celor opt zile petrecute in Kenya, ne-au urcat in masini si am pornit catre Amboseli, urmand ca a doua zi de dimineata sa facem cunostinta cu primele animale. In prima zi de teren am avut sansa sa fotografiem foarte multe specii, unul dintre fotografii din tura, prietenul Cristian Goga, a facut un calcul si a ajuns la concluzia ca am stat aproximativ 11h in teren, iar de la prima poza realizata de dimineata si pana la ultima facuta seara, cu ceva pauze pe la pranz, am fotografiat nu mai putin de 100 de specii, asta insemnand o medie de o specie noua la fiecare cinci minute si jumatate. La asa abundenta de animale, nici nu ai cum sa nu iti pui echipamentul la treaba.
Desi este un pic mai lent cand vine vorba de rafala de imagini, uneori atat de importanta in fotografia wildlife, am preferat sa fotografiez cu Nikon D800. Astfel am incercat sa fiu mai intuitiv si sa declansez numai in momentele cheie, aptitudine pe care de altfel o tot exersez de ceva vreme si prin tara. Combinatia D800 si 400mm a functionat foarte bine, si, desi eram obisnuit cu zoom-ul de la alte obiective, atunci cand era cazul, treceam camera pe modul DX pentru a obtine un cadru mai strans. Este foarte important sa va cunoasteti aparatul in momentul in care aveti de facut reglaje rapide si sa folositi butoanele fara a-l dezlipi de la ochi. Uneori chiar si cel mai mic moment de neatentie te poate costa o actiune ratata. Personal, prefer sa imi pun preset-uri pentru fiecare tip de fotografie pe care il practic in meniu, si sa aleg de acolo din doar cateva ajustari. Ma axez dupa aceea doar pe reglajele de focalizare ale obiectivului.
De foarte multe ori animalele sunt imprevizibile in miscari, iar atunci cand aveti un obiectiv fix, asa cum este si 400mm, trebuie sa va miscati mereu punctul de focus pentru a avea cea mai buna compozitie. In acest caz, a trebuit sa las loc zebrelor sa mearga prin cadru, asa ca a trebuit sa imi mut punctul de focus pe cea din stanga pe care mi-o doream clara, iar acest lucru l-am facut fara a misca de la ochi camera. Compozitia a trebuit sa fie perfecta direct din aparat, pentru ca asa cum se vede, arborele din fundal este pozitionat astfel incat sa nu atinga marginea cadrului. Daca nu sunteti atenti la fiecare detaliu de acest fel, este foarte greu sa folositi obiectivele fixe, ce nu sunt la fel de versatile ca zoom-urile cand vine vorba de incadrare.
In toata tura de safari, au fost cateva momente in care focalizarea a fost vitala, atat pentru a surprinde actiunea, cat si pentru a gestiona anumite situatii in care nu se mai putea folosi o focalizare automata si trebuia trecut rapid la un control manual. In ambele cazuri s-a desurcat foarte bine si am putut fotografia fara probleme, chiar si subiecte foarte rapide. De multe ori am fost limitat de spatiul de manevra destul de mic oferit de fereastra masinii, iar cand a fost vorba de actiune a trebuit sa fotografiez de pe acoperisul acesteia.
Nu pot spune ca am avut parte de foarte multa actiune in aceasta tura, majoritatea animalelor fiind relativ calme si prietenoase cu masinile noastre. Cu toate astea insa, am asistat la cateva lupte intre gazele, uneori mai in joaca, alteori mai in serios. In aceasta imagine, cei doi masculi de Impala se harjoneau in joaca, mai mult pentru antrenament, deoarece sezonul de imperechere era deja trecut. O focalizare buna in acest caz este vitala, deoarece miscarea rapida a animalelor poate pacali aparatul. Am preferat sa imi plasez punctul de focalizare de fiecare data, astfel incat sa am zona capului celor doua gazele mereu clara, iar focalizarea automata si foarte rapida a obiectivului a facut restul.
Exista si unele situatii, in care focalizarea automata nu mai ne este de folos, asa ca este bine ca obiectivul folosit sa poata fi usor de trecut pe manual. In acest caz, intre mine si gazela era un tufis cu foarte multe frunze, asa ca am preferat sa am o abordare mai creativa, in care aceste frunze sa imi estompeze prim-planul si sa creeze o frumoasa profunzime de camp in cadru. Cum focalizarea automata ar fi facut clarul pe frunze, a trebuit sa mut pe modul M/A de pe obiectiv, unde puteam sa am un control manual peste cel automat. De ce nu am trecut direct pe manual, ei bine pentru ca pe M/A daca refaci focalizarea de la butonul de declansare, poti avea din nou focalizare automata in doar cateva fractiuni de secunda si nu vei pierde niciun moment important.
Focalizarea unui obiectiv, mai este pusa la incercare si atunci cand lumina este foarte slaba, sau cand fotografiem in contralumina, iar in aceasta tura am avut parte din plin de astfel de situatii. De fiecare data, chiar daca aveam contraste foarte slabe sau foarte puternice, obiectivul s-a descurcat foarte bine si a gestionat orice situatie mai dificila de focalizare.
Atunci cand focalizam in contralumina, indiferent ca avem un contrast scazut sau unul foarte puternic, solicitam foarte mult abilitatile unui obiectiv, insa, asa cum se vede si in aceasta situatie, teleobiectivul s-a comportant foarte bine iar eu am reusit sa imi obtin cadrul dorit.
Cu siguranta am plecat in aceasta tura de safari cu gandul la multe animale emblematice pe care imi doream sa le vad, insa asteptarile mi-au fost cu mult depasite, pe de o parte de numarul mare de specii, pe de alta parte de numarul de exemplare intalnite. In Masai Mara, cat cuprindeai cu ochii puteai vedea zebre, gazele sau antilope Gnu, erau practic cu miile, facand uneori compozitia unui cadru foarte dificila, deoarece, mai ales daca aveai o focala mai scurta, iti intrau prea multe animale in cadru. De foarte multe ori, am incercat sa imi decupez din cadrul general doar anumite portiuni si anumite exemplare, iar aici distanta focala de 400mm chiar a ajutat. Printre mamifere pe care imi doream sa le vad se numarau leopardul si rinocerul negru, iar la Nakura am avut sansa sa le intalnim pe amandoua. O surpriza neasteptata a fost sa vedem, intr-o seara foarte tarziu, un caracal, o felina de talie mai mica, insa foarte interesanta si rara. Desi nu mai era lumina de pozat, ne-am putut bucura de prezenta ei.
Rinocerul negru este o specie strict protejata, cu o situatie destul de precara in Africa, datorita braconajului masiv. Desi este un animal mare, este necesara o focala mai lunga uneori pentru a estompa asa cum trebuie fundalul si pentru a-i reda silueta. Deoarece de multe ori isi imparte teritoriul cu bivolii, mult mai numerosi la numar, o focala lunga ajuta si la izolarea acestuia, o problema uneori greu de gestionat datorita abundentei de animale din Africa.
Dintre pasari, imi doream sa vad specii noi de prigorii, dumbraveanca sau pescarus albastru, si din fiecare am vazut cateva exemplare. Surpriza cea mai neasteptata, a fost sa vedem o pasare secretar, o specie ce se hraneste cu reptile si care are o statura impresionanta, fiind la fel de inalta ca o gazela Thomson. Normal ca spectaculoase au fost si pasarile flamingo, speciile de berze sau starci pe care le-am intanit in special pe malul lacului Nakuru. Chiar daca talia pasarilor este mai mica uneori, sau stau la distante mai mari, focala de 400mm a fost suficienta, iar atunci cand nu am avut de ales am apelat si la teleconvertor, de 1,4x sau 2x dupa caz. Ca la orice alt obiectiv, folosirea teleconvertorului este o solutie de compromis, deoarece vine cu ceva pierderi de calitate, mai ales la claritatea imaginii.
Chiar si atunci cand subiectul a fost foarte mic in cadru, iar focalizarea trebuia facuta foarte precis, obiectivul s-a descurcat foarte bine, asa cum se vede in aceasta imagine cu o prigorie mica.
Multe dintre imaginile din safari au fost realizate in conditii de lumina destul de slabe, insa chiar si in astfel de conditii am putut sa focalizez automat fara probleme. Aceasta fotografie cu o pasare flamingo este realizata mult dupa apusul soarelui, in ora albastra. Desi am deschis diafragma la f/2.8 si am urcat valoarea ISO la 1600, timpul de expunere era teoretic prea scurt, de doar 1/250s. Cu toate astea insa, datorita sistemului de stabilizare al imaginii si a unei pozitii stabile, am reusit sa fac fotografii foarte clare.
Chiar daca printre punctele forte ale obiectivului de 400mm se numara focalizarea foarte rapida si silentioasa si estomparea foarte frumoasa a fundalului, cred ca una dintre cele mai importante caracteristici este luminozitatea lui. Desi in cele mai multe dintre cazuri am folosit o diafragma f/4 pentru o claritate mai buna, au fost momente in care am avut nevoie de f/2.8 pentru a beneficia de toata lumina pe care acest obiectiv o poate avea. Au fost cateva situatii in care am fotografiat chiar si cu 1/50s si am avut rezultate surprinzator de bune, iar unul dintre aceste momente a fost intalnirea cu doi masculi de leu, la ceva vreme dupa apus, cand ne intorceam catre locul de cazare. A fost de altfel si singura seara in care ne-am putut bucura de niste fotografii cu lei, pentru ca de fiecare data cand ne-am mai intalnit cu ei, nu au facut altceva decat sa doarma nestingheriti de prezenta noastra.
Desi am folosit relativ rar in aceasta tura sistemul de stabilizare al obiectivului, in aceasta situatie chiar mi-a fost de ajutor, deoarece timpul de expunere a fost de numai 1/50s.
Foarte multi ar crede ca o focala de 400mm este prea scurta pentru fotografia wildlife, insa uneori pierdem din vedere un aspect foarte important... nu numai aceasta focala este importanta. Uneori trebuie sa invatam sa ne gasim subiectele, sa ne apropiem de ele, sa incercam mereu solutii noi de abordare. Chiar daca la inceput cu totii vrem sa avem animale care sa fie destul de mari in cadru, pe masura ce o sa evoluam in acest domeniu o sa vedem ca unele imagini sunt mult mai frumoase daca subiectul nostru este o parte din fotografie, pentru ca astfel o sa putem spune o poveste mai interesanta. In Africa am incercat multe astfel de abordari, in care animalul sa fie o parte importanta din cadru si nu neaparat o reprezentare a speciei. Personal, cred ca astfel de imagini sunt mult mai inedite si, de cele mai multe ori, mai apreciate decat celelalte. Cateodata insa, astfel de imagini sunt si singura solutie.
De ce spun asta, ei bine pentru ca la Nakuru, o zi intreaga am cautat sa vedem un leopard, cel mai greu de vazut animal din celebrul Big Five, care mai include leul, rinocerul, bivolul si elefantul. Intr-una dintre seri insa, ghidul nostru a primit prin radio informatia ca s-a vazut un leopard, asa ca am pornit si noi inspre zona respectiva. Surpriza a fost ca la locul respectiv sa mai fie inca vreo douazeci de masini, insirate care mai de care pe drum. Dupa cateva manevre de sofer african cu experienta, ghidul nostru ne-a dus destul de aproape, gasind cumva o fereastra printre celelalte masini, din care sa zarim si noi ineditul animal. Destul de aproape in acest caz insa, nu era suficient pentru a reda un cadru in care sa se vada pe deplin specia, asa ca a trebuit sa improvizez. Pentru ca la inceput chiar m-am chinuit sa vad leopardul, foarte bine camuflat in copacul lui, am vrut sa redau acelasi lucru si in imagine, asa ca am fotografiat astfel incat sa redau ideea de habitat si mimetism, in care leopardul sa fie doar un punct culminant.
Chiar daca poate la o prima impresie aceasta imagine pare aglomerata, liniile formate de crengile copacului duc foarte frumos privirea catre un punct focal, acolo unde se regaseste si subiectul nostru. Atunci cand distanta focala a obiectivului nu ne ajuta sa avem un cadru mai apropiat, putem sa avem astfel de abordari, care de multe ori sunt inedite si mai apreciate.
Unul dintre putinele momente in care am folosit teleconvertorul pentru a mari distanta focala a obiectivului, a fost acesta, cand am vrut ca soarele sa fie redat mai mare in cadru, punand in evidenta si antilopa Gnu aflata la o distanta foarte mare de noi.
In concluzie, dupa opt zile de safari in care a fost pus la munca, obiectivul s-a comportat exemplar, de altfel nici nu aveam cum sa nu fie asa. Singurul incovenient pe care il pot gasi, fiind greutatea si marimea acestuia. Uneori, dupa o zi intreaga de ridicat si pus jos obiectivul, atat la fereastra cat si sus pe acoperisul masinii, ma simteam destul de obosit. Era insa acel timp de oboseala placuta, ce face parte din viata fotografului de natura. Oricum, bine ca am fost cu masina in safari si nu cu rucsacul in spate, asa cum imi este obiceiul. Cu siguranta ca un obiectiv mai versatil, atat in privinta zoom-ului dar si al greutatii, ar fi fost mai usor de manevrat, insa pana la urma trebuie facut undeva un compromis. Nu poti avea un obiectiv cu o distanta focala atat de mare si atat de luminos in alte conditii. Pe langa toate acestea, obiectivul a devenit si un fel de mascota a turistilor cu care ne intalneam si care s-au tot pozat cu el, dar in acelasi timp si a masailor care il tot numeau “bazuuka”.
Am urmarit timp de mai multe zile un apus de soare asa cum am vazut deseori in multe fotografii, pentru a realiza o imagine oarecum emblematica pentru Africa, uneori banala, insa fara de care nu ne puteam intoarce acasa.
Desi am plecat la drum cu multe prejudecati, m-am intors din Kenya mai implinit decat din multe alte ture. Am facut cunostinta cu niste oameni minunati, extrem de prietenosi si de calzi, am vazut ca poate exista profesionalism desavarsit, chiar si acolo unde te astepti mai putin, iar aici ma gandesc mai ales la ghizii nostri, doi oameni de exceptie, si mi-am dat seama ca, inca din avionul de intoarcere, faceam planuri pentru a reveni anul viitor. Unele locuri creaza dependenta, iar acesta este cu siguranta unul dintre ele.
Toate bune si pe curand.
Au fost adaugate 3 comentarii
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot