Safari in Tanzania - de Vlad Cioplea
Am plecat in Tanzania pe 12 octombrie, o coincidenta frumoasa pentru ca atunci se sarbatoreste Columbus Day, ziua exploratorilor. Am ales Tanzania pentru expeditia foto pentru ca de mic am fost atras de tarile cu o cultura puternica, de triburi, de animale salbatice. Iar triburile Maasai, Bushman, Tatoga si, nu in ultimul rand, fauna bogata au fost un motiv decisiv. Initial, planuisem sa plec in luna august, pentru a participa la binecunoscuta migratie a animalelor din savana est-africana. Nu a fost posibil pentru ca ma hotarasem prea tarziu, plus ca aveam niste proiecte in derulare pe care nu le puteam abandona. A urmat apoi o pregatire minutioasa, vaccine, controale medicale, pasaport, echipamente etc. Am petrecut in Tanzania aproape 20 de zile, dar mi-as fi dorit sa pot sta mai mult, ca sa cunosc oamenii mai bine.
Nu am plecat singur, am fost acolo cu un prieten, Cristian Batran, fost coleg de facultate, care s-a ocupat de partea video, de un mic documentar despre traditii si obiceiuri. Am ajuns pe 13 octombrie, noaptea, in Tanzania. Am fost preluati de la Aeroportul Interantional Kilimanjaro de ghidul nostru maasai, Joel, cu care vorbisem doar prin mailuri pana in momentul acela. Chiar in seara sosirii noastre a fost o pana de curent in tot orasul si nu am vazut mai nimic pe geam. Cand am ajuns, am observat ca outpostul in care eram cazati era pazit de multi paznici. Au pornit generatorul pentru ca ne-au vazut cu lanternele aprinse, incercand sa ne descurcam prin camera.
Primele doua zile le-am petrecut in Arusha, al treilea oras ca marime din Tanzania. Am vizitat orasul, piata locala, unde am luat prima data contact cu localnicii. Aici am vizitat Parcul National Arusha de la poalele muntelui Meru. Parcul cu erbivore fericite a fost primul detaliu interesant, erau fericite pentru ca nu prea mai sunt pradatori prin zona care sa le vaneze.
Urmatoarea oprie a fost in Mto Wa Mbu, un orasel mic, nu departe de Arusha. Aici oamenii traiesc din agricultura, banane si chiar culturi de orez. Am vizitat Parcul National Manyara, nu foarte departe de oras, iar pe seara ne-am plimbat prin oras, unde am cunoscut artistii locali, pictori, sculptori in lemn, am gustat din renumita bere si sampanie din banane, fabricata in casa oamenilor. :)
Dupa Mto Wa Mbu a inceput adevaratul safari, adevarata aventura. Am intrat in savana unde am petrecut aproape 9 zile prin satele de Triburi Maasai, printre animale salbatice, peisaje si alte lucruri spectaculoase. As putea sa scriu o carte despre tot ce am trait aici, dar o sa ma rezum la cateva din ele. Primele nopti le-am petrecut langa Lacul Natron, unde am dormit in corturi de campanie. Este mult spus dormit pentru ca nu am inchis un ochi, am stat cu urechile ciulite si ochii largi deschisi. Dupa ora 23.00 curentul se oprea, aveam doar un generator care functiona cateva ore pe zi, seara, timp in care ne incarcam bateriile echipamentului, descarcam materialele filmate si fotografiile. Incercam sa mergem repede la culcare ca sa apucam sa dormim cateva ore, pana incepeau lighioanele pamantului sa misune. Cum spuneam, la ora 23.00 curentul se oprea, de aici simturile o luau razna. Eram atent la fiecare zgomot, incercam sa disting lucruri prin plasa de la capatul patului meu.
Intr-o seara am indreptat lanterna in intuneric si am vazut o pisica salbatica care iesise la vanatoare de pasari de noapte, rozatoare si chiar in cautarea resturilor de mancare lasate de noi.
Dupa Natron Lake urmatoarea oprire a fost renumitul Parc National Serengeti. Ghidul nostru ne-a avertizat ca nu o sa prea dormim nici aici. Cand am ajuns in camping, m-a busit rasul. Eram in mijlocul savanei, fara gard de protectie, fara poarta, doar cateva corturi mari, aliniate frumos, dar niste conditii extraordinare. Primul semn care m-a pus pe ganduri a fost atunci cand ne-a facut instructajul si ne-a inmanat statii de comunicare. Cand voiam sa parasim cortul dupa lasarea serii trebuia sa cerem escorta prin statie, era interzis sa parasim neinsotiti zona cortului dupa ora 19.00. Asa ca, la cina pe care o serveam la cortul mare, mergeam insotiti. Nici aici nu am dormit cele doua nopti, am fost tinuti in priza de doi lei care si-au revendicat teritoriile toata noaptea, de hienele pe care le vedeam in intuneric nu mai zic nimic...
Dupa experientele minunate petrecute in Serengeti, urmatoarea oprire a fost Craterul Ngorongoro. Aici am avut sansa sa vedem rinocerul African care este in pericol de extinctie. Femelele gestante si puii sunt protejati 24 din 24 de rangeri inarmati. La fiecare 3 ore se schimba tura, niciun pradator sau braconier nu se apropie.
Urmatorul stop a fost Lacul Eyasi. Aici am luat contact cu Tribul Hadzabe (Bushman). A fost o experienta interesanta sa mergem la vanatoare dimineata, la rasaritul soarelui. :)
Dupa cateva zile petrecute langa Lacul Eyasi am plecat spre Parcul National Tarangire. Prima noapte a fost poate cea mai linistita noapte din toata expeditia chiar daca pe la ora 2.00 am fost treziti de un urlet ciudat care parea a fi foarte aproape de noi, de cortul nostru. Eram ferm convins ca este o pasare de noapte, nu voiam sa ma mai trezesc, imi repetam in minte ca este o bufnita sau mai stiu eu ce lighioana, aveam nevoie de odihna cu adevarat. Eu am reusit sa adorm, Cristi, in schimb, nu. A iesit din cort cu recorder-ul si a inregistrat tot. Dimineata am aflat de la cei din stuff ca printre corturile noastre s-a plimbat o hiena in cautare de hrana. Asa am aflat cum urla hienele. :)
Au urmat cateva zile in care ne-am invartit prin zona Arusha, Muntele Meru si Kilimajaro. Am vizitat sate de Maasai si am invatat cate ceva despre medicina locala. Nu am reusit, in schimb, sa urcam pe muntele Kilimanjaro, lucru pe care ni l-am dorit foarte mult, pentru ca banii s-au terminat repede. O excursie de o zi pe Meru sau Kilimanjaro costa in jur de 100 de dolari de persoana.
M-au impresionat multe lucruri. De la cele mai importante evenimente din viata lor, nasterea sau casatoria. Acolo, femeile sunt maritate de mici, nasc de foarte tinere, iar ele sunt revendicate inca de cand sunt in burta mamei. O vorba care m-a marcat a fost: "Daca in burta ta ai o fetita, atunci ea va fi sotia mea." Un alt lucru spectaculos este procesul de maturizare prin care trec baietii, o circumcizie foarte grea si dureroasa. Sunt tinuti cateva zile fara sa doarma, iar in ziua in care sunt circumcisi sunt tinuti in apa foarte rece pentru a le scadea pulsul si pentru a nu pierde prea mult sange. Dupa toate astea, ei sunt alungati din sat si trec printr-un proces de initiere timp de doua sau trei luni. Se imbraca in negru din cap pana in picioare si se hranesc doar cu carne din vanat. La fiecare spate ani numele baietilor care trec prin acest proces se schimba. Noi am fost in perioada “Nyangulo”, asta era numele baietilor Maasai circumcisi.
In ceea ce priveste religia, oamenii din triburi nu cred in acelasi Dumnezeu. Divinitatea lor nu este neaparat o “fiinta umana”. De exemplu, in satul de Maasai de langa Lake Natron, este un vulcan inca activ, desi nu a mai erupt de trei ani, in care ei cred si l-au numit Mountain Of God.
In parcurile naturale, si nu numai, animalele umbla ca pe bulevard. Am fost surprins sa vad ca majoritatea animalelor erau obisnuite cu prezenta omului acolo, chiar cu jeepurile cu care calatoream. Isi vedeau de viata nestingherite, uneori chiar cu 10 jeepuri de safari in urma lor. Miza este sa urmaresti cu mare rabdare "The Big Five". "The Big Five" inseamna cele mai respectate cinci animale din savana, acele animale care riposteaza atunci cand sunt vanate sau atacate: leul, leopardul, rinocerul, bivolul si elefantul. Rinocerul e greu de vazut pentru ca sunt putine exemplare, iar leopardul este foarte timid, sta ascuns :) Aici trebuie sa fii bine pregatit din punct de vedere al echipamentului foto. Animalele nu sunt usor de fotografiat si personal am simtit nevoia de un teleobiectiv serios pentru a putea surprinde animalele de la o distanta mai mare.
Legatura dintre om si animale este destul de dificila. Sau cel putin asa am perceput-o eu. Am simtit pe de-o parte ca oamenii respecta animalele si convietuiesc cu ele asa cum o facem noi, intre noi. Totusi, sunt triburi care inca vaneaza animalele, ca sa se poata hrani. Deci, e un fel de legea junglei acolo, in care cel mai puternic supravietuieste, dar la scara destul de mica. Pe de alta parte, un lucru care mi-a placut la companiile de safari este faptul ca aveau masini inscriptionate, mai toate, cu sloganul "Say no to the poachers!" Un semn bun, zic eu. :)
In Tanzania, Vlad Cioplea a fotografiat cu aparatul foto Nikon D800 si obiectivele NIKKOR 24-70mm f/2.8G si 70-200mm f/2.8G
d800, nikon, safari, tanzania, serengeti, arusha, parc national, vlad cioplea, mto wa mbu, parcul national arusha, triburi, maasai, hadzabe, lac natron, manyara, lac eyasi
Au fost adaugate 5 comentarii
citeste tot
citeste tot
Actualizare firmware pentru aparatele foto DSLR Nikon D4, D4S, Df, D800, D800E, D810, D810A, D7100 si D7200
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot