Viata in Parcul National Etosha din Namibia

Fotografii Gianluca D'Amico si Andrei Daniel Mihalca au mers sa fotografieze in Namibia si in particular Parcul National Etosha, iar la intoarcere au dorit sa ne impartaseasca din experienta lor:

Am plecat in Namibia dupa ani buni in care am cultivat acest vis, am plecat cu mari asteptari si cu acel mix de emotii care ne insoteste la fiecare plecare in Africa, ca e safari, ca e lucru. Namibia reprezinta paradisul fotografilor, si nu numai de wildlife. Tara ofera peisaje minunate, Skeleton Coast, malul oceanului, dune imense. Triburile, care intr-adevar sunt putine, au o fotogenicitate unica, oamenii sunt foarte aranjati, evident si pentru turisti, dar asa umblau ei acum multi ani si au pastrat oarecum o anumita originalitate.

Se ajunge relativ usor in Namibia si se calatoreste in siguranta aproape in toata tara. Capitala Windhoek este moderna, curata si evident, prezinta contrastele oricarei capitale africane. Dupa scurta birocratie a preluarii unei masini inchiriate, pe care firma specializata ne-a livrat-o spre usurarea noastra direct la aeroport, am plecat spre Parcul National Etosha dar cu oprire de doua zile intr-o rezervatie privata, Erindi Game Reserve.

Ocolul a fost mic, dar spre surprinderea mea mare, totul aici este pus la punct, organizarea este exemplara, turistii putini, numarul vizitatorilor este limitat, conditiile bune si pretul rezonabil, mai ales daca alegi varianta de campsite cu dormit in cort, fie montat deasupra masinii, fie clasic pe platforma, pe jos. Rezervatia este mica insa numarul de animale destul de mare, cu numerosi elefanti, rinoceri albi la fel de abundenti, girafe si fascinatele antilope oryx. Carnivorele sunt mai greu de observat aici. Am cautat o zi intreaga gheparzi, lei, sacali si hiene, reusind sa vedem abia spre seara un leu si dimineata devreme doi gheparzi (ambii cu radio-collar), aflati la o timida vanatoare de impala (soldata cu un esec lamentabil, si pentru ghepard si pentru fotografi). Surpriza cea mai mare a fost la finalul zilei, cand eram pe drumul de intoarcere catre campsite cand ne-am intalnic cu el. Era un fel de mit pentru noi, inserat mai prin toate povestile noastre din jurul focului in numeroasele nopti africane petrecute in ultimii ani. Acum il vedeam si nu ne vedea sa credem si desi nu l-am vazut niciodata, l-am recunoscut din prima, parca il stiam de o viata: aardvark-ul. Surpriza a fost atat de mare incat nu stiam daca sa fortam niste cadre cu ISO mare (era deja destul de intuneric si animalul fugea catre un loc numai de el stiut) sau sa il admiram. Parcul Erindi merita vizitat pentru o perioada scurta de timp, poate fi un aperitiv ideal inainte de a intra in imensitatea Etoshei.

Dupa 2 nopti in care ne-am dat un „refresh” cu speciile de mamifere si pasarile din Africa, ne indreptam spre celebra Etosha. Drumul, absolut gol si care trece pe langa ferme si parcuri de animale private de mii de hectare, este in stare buna si se poate parcurge usor cu orice masina. Noi preferam mereu sa avem o masina de teren. In primul rand, pentru ca „nu se stie niciodata”, pentru ca asa ne simtim noi bine si mai ales pentru a putea dormi in cortul montat deasupra lor. Ne simtim mai acasa asa si parca altfel te conectezi cu natura. Ajunsi in parcul National Etosha, socul este destul de mare. E lume destul de multa, masini multe, portile de acces au imediat langa cate un campsite enorm in care te pierzi usor. Din pacate asa este in mai toate parcurile renumite ale Africii care atrag multi turisti si care accepta, pentru bani, un numar mare de vizitatori. Evident si preturile rezonabile fac ca Etosha din Namibia si Kruger din Africa de Sud sa fie cele mai populare destinatii ale „safaristilor”. In viteza rezolvam procedura de acces, totul trebuie rezervat la timp, mai ales cazarea si logistica, altfel risti sa poti vizita doar o mica portiune din parc, distantele fiind foarte lungi si pur si simplu nu apuci sa te indepartezi prea mult de campsite. Am uitat sa va spunem ca ai voie sa iesi din campsite si sa vizitezi parcul doar de la rasarit la apus. Noaptea toata lumea doarme, mai putin animalele care sunt chiar mai active, cel putin pradatorii mari si mici.

Ne loveste faimosul alb de Etosha, un praf salin extrem de deschis la culoare care acopera totul, ca o zapada. Vegetatia are culoarea alba, drumurile sunt albe, chiar si elefantii au culoarea alba, fiind cunoscuti si renumiti ca „fantomele din Etosha”. Praful alb se datoreaza unei depresiuni saline de peste 5000 de km patrati care este situata in mijlocul parcului national. Celebrul Etosha Pan, plin de viata in sezonul ploios, este uscat, pustiu si aproape sinistru in perioada de seceta. Putine sunt speciile de plante si animale care sunt adaptate la aceste conditii dure de viata. Din acest motiv animalele din parcul national sunt concentrate si relativ usor de vazut mai ales in jurul puturilor de apa, unele naturale, altele create de om, unde vor gasi racoare si apa de baut in sezoanele secetoase. Langa aceste mici „oaze” se aduna uneori sute de animale din felurite specii. Elefantii sunt regii si fac cam ce vor ei dar si prezenta carnivorelor mari agita apele, de multe ori pline de noroi. Viata in Etosha se invarte in jurul acestor “water holes” si este bine sa petreci aici ore intregi ca sa observi caravanele de animale care vin, beau si pleaca, un pelerinaj care nu se opreste aproape niciodata, zi si noapte, an de an, secol de secol. Aici se petrec cele mai mari drame dar si cele mai mari bucurii ale vietii. Ca si fotograf de wildlife de multe ori nu iti permiti sa stai si sa te uiti prin ochiul liber la ce se petrece, desi de multe ori am facut-o. Pur si simplu am lasat aparatele jos si ne-am bucurat de rutina animalelor pentru supravietuire.

Actiunea este la tot pasul, ajungi in jurul acestor mici lacuri si nu este nimic, astepti 5 minute si sute de animale apar de nicaieri cum la fel de rapid pot sa si dispara. Mereu esti in priza pentru ca ceva sigur se va intampla, o scena care merita imortalizata se petrece la tot pasul. Puii de elefanti se joaca intre ei, isi testeaza forta cu alte animale, stiind cine este in spatele lor si cine vor deveni in scurt timp. Sau pur si simplu fugaresc pasari. Unele specii sunt atat de numeroase langa “water holes” ca pur si simplu nu conteaza cine sunt, cand ajung ele nu se mai vede nimic. Doar praf si haos. Asa fac zebra sau impala. Uneori leii isi ucid prada chiar langa apa si pana nu au terminat de mancat sau de pazit prada nimeni nu se aproprie de zona de adapat, nici macar pasarile mici. Impresionanta este forta lor, pana nu ajung elefantii sau rinocerii, evident.

Rutina noastra in parcul national Etosha este parca asemanatoare cu cea a animalelor salbatice, trezire la 5, plecare la 6 din campsite, toata ziua umblam in cautare de apa si de animale. Seara mergem la cel mai apropriat “water hole” de campsite ca sa si prindem lumina buna sau apusul si sa si putem ajunge “acasa“ inainte sa se inchida portile. Seara e timpul sa gatim ceva la aragazul cu butelie din dotarea masinii, care este echipat cu absolut tot ce ne trebuie pentru camping. Povestile si impresiile despre ziua trecuta sau despre cate si mai cate curg la un pahar de tuica in paralel cu clasica selectare si prelucrare a fotografiilor. Macar una sau doua fotografii reusite pe zi ne fac ziua perfecta.

Ce e drept, seara ne si plangem despre “nereusitele” noastre, despre acel moment ratat, uneori din cauza noastra, alteori din cauza unghiului prost, a luminii sau firului de iarba care nu era la locul lui. Intr-un final promitem ca pentru ziua de maine vom fi mai atenti si cu mai mult noroc si plecam la somn in cort, deasupra masinii. Undeva in afara campingului se aude urletele hienelor. A doua zi aceeasi rutina, aceeasi pasiune si dorinta de a vedea si fotografia ceva incredibil. Cel putin pentru vazut, lucrurile stau extraordinar de bine in fiecare zi, pentru fotografie, nu mereu.

Sa stiti ca dezamagirea faptului ca aici e lume multa si multe masini care lasa in urma praful alb trece destul de rapid, mai ales daca stii unde sa mergi, unde sa te opresti si sa eviti aglomeratia. Cu un pic de experienta, orele trec fara sa intalnesti pe nimeni pe drum. Din pacate, turismul de masa, cel ieftin si bun aduce chiar si autocarele mari in Etosha, si pentru ca marimea conteaza nu numai in lumea animala, soferii lor fac cam ce fac elefantii la apa, nu prea au respect de nimeni in jurul lor.

Parcul National Etosha trebuie vazut si admirat cel putin 4-5 zile, din acest motiv am ales sa nu ne hazardam si la obiective din Namibia. Am plecat dupa 4 zile din Etosha cu intalniri memorabile, cu fotografii reusite si cu animale nevazute inainte, imprimate in memoria noastra si pe cardurile de memorie ale aparatelor foto. In drum spre capitala ne-am oprit inca doua nopti in mici parcuri private unde am savurat linistea si rutina savanei africane. Vizitati Namibia si nu numai pentru fotografie sau animale. Este o tara care merita.

Echipamentul foto folosit a constat din:

 - Gianluca D'Amico: 

Nikon D500

Nikon AF-S Nikkor 500mm f/5.6E PF ED VR
Nikon AF-S Nikkor 400mm f/2.8G VR IF-ED
Nikon AF-S Nikkor 300mm f/4E PF ED VR

-  Andrei Daniel Mihalca: 

Nikon D500 

Nikon AF-S Zoom-Nikkor 200-500mm f/5.6E ED VR
Nikon AF-S Zoom-Nikkor 24-70mm f/2.8G IF-ED

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!