Test cu Nikon D7000 - Mircea Bezergheanu
Am primit acest aparat destul de sceptic, tinand cont ca in ultimii ani am lucrat numai cu aparatura Nikon din gama superioara. Stiam ca are un nou sensor de 16 MP, un nou sistem de masurare a expunerii si balansului de alb de 2,016-pixel RGB (3D Color Matrix), un nou sistem AF, un nou procesor de imagine (Expeed II) , dar nimic nu m-a pregatit pentru socul pe care urma sa-l am deruland diverse teste de performanta. Daca ar fi sa concentrez totul intr-o fraza, aceasta ar suna cam asa:
Incredibil, cred ca e cel mai bun aparat cu senzor DX din lume, calitatea imaginii se apropie periculos de ce scoate un D700 sau un D3, aparate echipate cu unul dintre cei mai performanti senzori Full Frame.
Haideti sa vedem cum am ajuns la concluzia aceasta;
Constructiv, aparatul este relativ mic, se aseaza perfect in mainile unei domnisoare sau ale unui barbat cu palme normale sau mici, dar cei cu palme mari se vor plange de butoanele dispuse nepotrivit pentru mainile lor. O imbunatatire apare cand atasati booster-ul (foarte scump insa, 20% din valoarea aparatului), folositor atunci cand montati un obiectiv mai mare, dar si cand e nevoie de autonomie extinsa, deoarece va permite sa folositi 2 baterii care pot fi setate sa distribuie energie aparatului in orice ordine, se poate alege astfel sa consumam intai bateria din booster apoi pe cea din aparat. Aici am avut prima surpriza placuta, o singura baterie a tinut aprox 2000 de cadre, fara sa fac economie, simuland lucrul in conditii normale, cu sters poze de pe card, vizualizari la majoritatea declansarilor, mariri pentru verificarea clarului, formatari de card. Cred ca autonomia este suficienta pentru. un eveniment normal, a doua baterie acoperind si situatii extreme fara probleme. Surpriza neplacuta e ca si bateria este scumpa.
Atonomia este mult imbunatatita si de faptul ca avem doua porturi pentru card SD, astfel putem dubla spatiul de stocare limitand pericolul de a ramane fara spatiu pe card exact in momentul cel mai important al evenimentului la care fotografiem; multi dintre noi au fost in situatia de a pierde cadre unice in cele 3-4 secunde necesare schimbarii cardului plin cu unul gol. Acum avem posibilitatea sa golim/inlocuim primul card inainte de umplerea celui de-al doilea, intr-un moment de relax. Nu am fost insa convins de alegerea cardurilor SD, eu folosind pana acum CF-uri de mare viteza. A fost comic faptul ca primisem aparatul, dar la ora la care am constatat ca nu am card era inchis la toate magazinele de electronice, astfel ca nu-l puteam folosi. M-a salvat un amic, intr-un tarziu.
Aparatul suporta carduri SDXC, astfel nu va fi o problema sa folosim capacitati mai mari de 32 Gb.
Cand se trage in rafala (max 6 cadre/sec.) buffer-ul se va incarca dupa 10 cadre in format NEF - 14 bit, sau 22 cadre JPG la calitate maxima. Este cam putin, dar folosind judicious aceasta resursa poti acoperi majoritatea situatiilor. La fotografiat pasari in zbor, spre exemplu, eu nu trag rafale mai lungi de 3-4 cadre, asta in serii, astfel ca ma pot incadra in capacitatea oferita de acest aparat. Daca sunteti unul care se inclesteaza pe declnasator, nu va ajunge nici buffer-ul D3s-ului.
Un mare plus: cadenta maxima este disponibila si la setarea NEF-ului pe 14 biti. La D300s rafala scadea la doar 2,5 cadre/sec.
Cu bucurie am descoperit ca aparatul dispune si de motor intern pentru. AF, motor folosit de multe obiective vechi dar cu o buna calitate optica si cu un pret rezonabil. Legat de Autofocus, avem acum un sistem complet nou, bazat pe un senzor cu 39 puncte de focus, din care 9 in cruce. As fi dorit ca macar 4 din cei 9 in cruce sa fie plasati pe extremitati, asta ajutand in conditii precare de iluminare, atunci cand fotografiem potrete cu diafragme deschise, spre exemplu, mai ales pe verticala. Acum ei sunt pozitionati in jurul punctului central, ajutand in special la fotografierea unor subiecte in miscare, gen pasari in zbor, vehicule in miscare, sport. Pentru situatiile in care aveti nevoie de performante maxime ale sistemului AF, alegeti punctul central, la care setati sa fie adaugate in calcul si 9 sau 21 puncte inconjuratoare, astfel, daca punctual central pierde subiectul, cele 9 / 21 puncte suplimentare vor da informatia necesara sistemului AF pentru a mentine subiectul in zona de clar. Se pot seta si 39 puncte ajutatoare (numarul maxim), dar procesorul va avea mai mult de calculat, uneori inutil, astfel se pierde din viteza. Recomand 9 puncte pentru performanta maxima.
Am descoprit si o noutate in sistemul de comanda al AF-ului, de fapt doua;
Unul ar fi modul de urmarire automant, in sensul ca daca subiectul se misca, sistemul il urmareste continuu, dar cand subiectul se opreste din miscare sistemul comuta din modul de urmarire in modul static, cand apare iar miscare, revine la modul continuu.
A doua noutate ar fi ca parghia ce schimba modurile AF din M in S si C (la D300, D700, D3) a primit un buton (push) pozitionat chiar in centrul axului si are acum doar doua pozitii, cea de Manual focus si cea de Autofocus. Smecheria este chiar butonul push din centrul axului, care impreuna cu rotitele actionate de mana dreapta, pot schimba intre diverse moduri de Autofocus, precum si cate puncte pot fi alocate pentru urmarirea subiectului. Mai rau este ca trebuie folosite 2 maini pentru aceste comenzi. Stanga pentru butonul push, dreaptapentru rotite.
Pare mai complicat, dar este o implementare stralucita, un mod de accesare cu care
m-am adaptat imediat; care de altfel permite acum sa memoram orice varianta de setare a sistemului AF, in pozitiile U1 si U2 de pe rotita de control din stanga sus a aparatului.
Aceste pozitii U1 si U2, noutati pentru sistemul Nikon, pot memora toti parametrii aparatului, spre exemplu setam pe U1 anumiti parametrii folositi la fotografia de studio, iar pe U2 parametrii penrtu. fotografie Wildlife. Astfel, putem trece instantaneu de la fotografia de studio, la fotografia de exterior sau Wildlife doar comutand de la U1 la U2, fara sa mai umblam in meniul aparatului.
Tot legat de ergonomie, trebuie sa laud aparitia acelul mic levier care face trecerea la modul Live View. Datorita lui, acum pot fotografia cu timp lung folosind functia de ridicare a oglinzii (MLU) simultan cu temporizarea automata. Astfel, daca nu am telecomanda la mine, si vreau sa fotografiez ceva cu timp lung, trec pe Live View (LV)
- deci ridic oglinda si scap de vibratiile ei - apoi comut rotita de comanda din stanga sus pe temporizator, apas declansatorul si dupa 5 sau 10 sec. am un cadru perfect, neafectat de vibratiile produse de oglinda sau de apasarea declansatorului. La D3, D300, D3x este imposibil sa faci asa ceva.
Alta surpriza placuta este sistemul giroscopic pentru orizont virtual, excelent in fotografia de peisaj. Daca s-ar fi implementat si Histograma Live, atunci cand folosesti Live View, as fi fost complet multumit. Sunt multumit insa ca sistemul de vizare este unul care ofera o acoperire de 100% a cadrului, valoare intalnita doar la camerele profesionale.
Toate aceste caracteristici tehnice excelente nu inseamna mare lucru daca produsul final, fotografia, fisierul Nef sau Jpg, nu se ridica la nivelul asteptarilor. Ei bine, abia aici am avut surpriza cea mare.
Primul test a fost cel pentru performanta la diverse valori ISO, dar eram curios in special de valorile mari, mai ales cea de 1600, deoarece multe cadre facute de mine in natura (sau de fotografii de eveniment) sunt trase la aceasta valoare. Am efectuat de 3 ori fiecare testare, alegand si 3 tipuri de iluminare:
- Iluminare slaba de interior, avand un fundal inchis la culoare pentru a vedea comportamentul senzorului in situatia in care fotografiem in casa, fara blit, folosind lumina ambianta (becuri + lumina slaba de la fereastra). Atasez cropuri 100%, fotografiile sunt realizate in format NEF, cu NR – off; D-Light – off, conversia NEF-urilor s-a facut cu CaptureNX 2.6, Setari: Neutral, NR - off;
- Iluminare slaba exterior, fotografiile sunt realizate seara tarziu, la apusul soarelui, in umbra
- Iluminarea cu neon, intensitate slaba, interior. De aici postez doar 2 cadre la 1600 ISO;
Testul 2 - Fotografii la diverse valori ISO, in conditii variate de iluminare: studio, lumina mixta artificial+blitz, lumina naturala. Am pus accentual pe o calitate cat mai buna a imaginii, am verificat expunerea si calitatea reproducerii detaliilor si a tonurilor de culoare. Nivelul detaliilor este exceptional, rezolutia de 16 MP facandu-se si ea remarcata.
ISO 100 (pentru a vedea imaginea la marimea originala faceti click dreapta si alegeti optiunea Save picture as)
ISO 200 (pentru a vedea imaginea la marimea originala faceti click dreapta si alegeti optiunea Save picture as)
ISO 1600 (pentru a vedea imaginea la marimea originala faceti click dreapta si alegeti optiunea Save picture as)
Testul 3 - a fost cel mai relevant in privinta capacitatii senzorului de a reda detalii intr-un cadru subexpus de la -4 pana la -10 trepte. Atasez fotografiile originale alaturi de fotografiile prelucrate pentru a scoate detaliile ascunse in fotografiile originale, expuse gresit (prima este fotografia originala, urmata de fotografia prelucrata).
- 4 trepte de expunere
- 5 trepte de expunere
- 6 trepte de expunere
- 7 trepte de expunere
- 8 trepte de expunere
- 9 trepte de expunere
- 10 trepte de expunere
In timpul testului ISO am dezactivat functia de reducere a zgomotului, dar am constatat ca se activeaza automat de la 1600 ISO pe valoarea minima de corectie (low). La conversia fisierelor NEF (CaptureNX 2.6) am pus reducerea zgomotului pe off. Nu sunt lamurit inca daca NR-ul este realizat hardware sau software. Rezultatele insa m-au facut sa admit ca NR este foarte bine implementat. Rezultatele sunt excelente, daca ma uit la fisierele JPG produse de aparat, dar prefer sa trag NEF si sa-mi dezactivez functia de reducere a zgomotului la conversie.
Datorita rechemarii premature a aparatului pentru o alta prezentare a distribuitorului Nikon (Skin) nu am mai putut derula un test elocvent cu privire la performanta sistemului AF. Daca exista interes pentru partea aceasta de test, o voi continua dupa ce voi achizitiona aparatul. Pentru. ca va fi urmatorul meu aparat Nikon, pe care-l voi folosi la fotografie subacvatica (carcasa ieftina si paguba relativ mica in caz unui accident), foto de stock (excelent), wildlife si macrofotografie. Prietenul meu Costas Dumitrescu, deja a cumparat unul dupa ce i-am trimis rezultatele acestui test, chiar daca foloseste Nikon D3x de peste 2 ani.
La capitolul nemultumiri trebuie sa reamintesc lipsa Histogramei Live, bufferul mic in cazul fotografierii in rafala lunga, pretul mare, atat al aparatului dar mai ales al buster-ului si a bateriei, o constructie nu tocmai robusta, chiar am gasit calcaiul lui Achile: o fasie de cauciuc decupata ptr. a putea atasa o baterie falsa, alimentata de la priza cu un cablu, fasia de cauciuc aflata in partea de jos a manerului de care se tine aparatul, spre obiectiv, si care poate facilita patrunderea apei si umezelii in compartimentul bateriei, in cazul in care este deplasata spre exterior (fasia).
In sparanta ca am atins punctele interesante, multumesc tuturor care au avut rabdare sa citeasca materialul. Nu am adaugat caracteristicile tehnice ale aparatului deoarece le gasiti in forma extinsa pe site-ul producatorului. Majoritatea celor interesati de el stiu deja datele tehnice. Am facut testul ca unul care urmeaza sa cumpere produsul, deci atent la adevaratele beneficii si probleme.
Text si fotografii: Mircea Bezergheanu
mircea, mircea bezergheanu, bezergheanu, test, d7000
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot