Test Nikon D7000 partea II: Sistemul Autofocus - Mircea Bezergheanu

Dupa ce acum cateva luni am incercat sa ofer parerea mea despre aparat, in ansamblu, a venit timpul si pentru concluziile referitoare la sistemul autofocus, pe care le-am tras dupa utilizarea intensiva in diverse conditii meteo si de iluminare. Astfel, dupa aproximativ 20 000 cadre in 3 luni, in conditii de ceata, ninsoare, ger, ploaie, soare intens si reflexii puternice din fundal, ma declar extrem de incantat de evolutia tehnologica inglobata in carcasa micului aparat. Ca o paranteza, de cand am achizitionat Nikon D7000, nu am mai folosit aproape de loc D3-ul. Chiar si la Venetia, la festivalul mastilor, am luat doar D7000-ul cu mine. Singurul lucru care m-a deranjat de la primul review si pana acum este faptul ca rotita din stanga sus, cea care schimba modurile foto, nu poate fi blocata in pozitia aleasa de mine, de multe ori ma trezeam ca trecea de pe M pe A sau U2 sau o alta setare, atunci cand puneam aparatul pe umar si ma deplasam prin multime sau prin tufisurile Dobrogei. Dar cum sistemele suplimentare de protectie sunt rezervate aparatelor din gama pro, trebuie sa ma impact cu  problema asta.

Prima provocare a venit in clipa in care am fost nevoit sa fotografiez in lumina relativ slaba a unei locuinte, fetita unor prieteni.

Cei care au pozat copii stiu ce inseamna un prichindel plin de viata; completez asta si cu utilizarea obiectivului Nikon 85/1,4 G, folosit la diafragma foarte deschisa pentru a profita de lumina existenta. Acest obiectiv nu este unul cu un motor autofocus foarte rapid (extreme de precis insa) si aveam unele emotii ca nu ma voi descurca sa o fotografiez in ipostaze spontane, dinamice. Rata de cadre corect focusate a fost de aproximativ 80%, ceea ce, pentru subiectul dat, este bine.

A venit timpul pentru o sedinta in natura, pe zapada si soare, alta provocare. Aici am remarcat pentru prima data evolutia clara a sitemului de metering; am mai fost interesat de capacitatea de redare corecta a rosului, problema cunoscuta la toate aparatele digitale, rosul fiind culoarea care pierde imediat detalii, chiar la o supraexpunere usoara. Am ales sa fotografiez rosul in acel decor deoarece se stie ca fotografiile cu zapada trebuie realizate supraexpunand cu cel putin o treapta, situatie in care canalul de rosu este in mare dificultate. Rezultatul: impecabil, rosu corect redat ca si nuanta, cu detalii, iar zapada la randul ei reprodusa placut, cu gradatii si detalii.

Sistemul AF nu a avut rateuri in situatia respective, lumina intensa nu a pus probleme, ba chiar a ajutat modulul de focusare. Randamentul in cazul asta a fost unul incredibil, am sters doar cadrele inestetice.

A urmat un periplu venetian, impreuna cu Costas Dumitrescu, si de aici va ofer un cadru cu un personaj aflat in miscare, de multe ori imprevizibila. Am folosit iar 85/1,4 la o diafragma deschisa pentru a estompa fundalul, aparatul focusand impecabil pe ochi si pastrand clarul atunci cand am tras mai multe cadre in rafala.

De acum incepe nebunia, provocarea suprema, fotografiatul pasarilor in actiune/zbor.  Pentru. cine nu stie, fotografiatul pasarilor in zbor, un gen specific, numit BIF, presupune o combinatie cat mai buna fotograf-aparat-obiectiv. Orice slabiciune in lantul asta duce la dezastru, la fotografii obsolut ratate.  Eu ma incadrez la categoria amatori, dar pun pasiune si fac asta din placere de cativa ani, colindand Dobrogea in lung si lat dupa subiecte.

In fotografia de mai jos am surprins o lebada care venea la aterizare in lumina apusului, avand ca fundal apa cu valuri ce reflectau si ele lumina, formula sigura pentru pacalirea modulului de autofocus.

Apoi am surprins un Starc cenusiu la decolare, moment in care modulul autofocus a fost nevoit sa treaca de la un subiect static la unul dinamic (setarea aleasa a fost AF-A). Tineti cont ca la toate cadrele cu pasari folosesc diafragme deschise, pentru a difuza cat mai mult fundalul, lucru care imi lasa un DOF (zona clara) extrem de ingust, orice eroare fiind vizibila, deoarece pasarea trebuie sa aiba neaparat capul perfect clar.

Urmeaza un cadru extrem in care am urmarit, la apusul sorelui, o pasare care trecea prin dreptul discului solar, intensitatea luminoasa m-a facut sa inchid ochiul cu care priveam prin vizor, crezand ca nici aparatul nu a putut face fata conditiilor respective. Am declansat de 3 ori si toate cadrele sunt impecabile.

Apoi doua cadre cu subiectii ascunsi in stuf, primii sunt Pitigoi de stuf, fotografiati intr-o zi cu vant extrem de puternic, astfel ca subiectul meu se balansa in toate directiile, plus ca intre mine si pitigoi apareau mereu tulpini de stuf deplasate haotic de vant.

In cadrul urmator am surprins o Gusa vanata care se ascundea si ea dupa tulpinile stufului, dar e un subiect static.

Urmeaza un subiect drag mie, Pescarelul albastru – Kingfisher, cred ca cea mai rapida pasare pe care am fotografiat-o. Ca o particularitate la fotografierea speciei este problema creata de reflexiile metalizate ale penelor si mai ales de smocul de pene albe de la gat, care de obicei apare ars in fotografii, fara detalii. In acest cadru (12) am gresit alegand un timp prea lung de expunere, de aceea pasare a iesit miscata, dar modulul autofocus si-a facut treaba impecabil.

Urmeaza cateva cadre cu pasari in zbor.

In cadrul de mai jos am fotografiat doi lopatari, seara tarziu, dupa apusul soarelui, cu ISO 6400, si de la o distanta de aproximativ 100 m.

Am fotografiat si o barza cu setarile puse pe normal, am vrut sa vad daca povestile unora pe web, cu supraexpunere severa, se adeveresc. Daca era asa, barza ar fi avut penajul alb ars, fara detalii. Specific ca nu am compensat nimic la expunere, am lasat aparatul sa calculeze cum vrea el (de obicei eu controlez expunerea, nu las aparatul). Surpriza mare a fost ca atunci cand am comvertit fisierul Nef-Tiff, nu a mai fost nevoie de nici o modificare, histograma era intinsa pe toata scala, albul penajului fiind redat fara erori sau pierderi.

Ultimele 2 cadre prezinta durata de viata a unei baterii, in situatie de folosire in teren, cu vizualizari si stergeri de cadre,  respectiv o diagrama cu logica si modul de calcul al sistemului autofocus. Voi posta la mine pe site (www.bezergheanu.com) cadre in format full pentru o analiza in detaliu, in cazul in care cineva are nevoie de asta.

Text si fotografii: Mircea Bezergheanu.

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!