Cu Nikon COOLPIX P300 la inaltime - Alex Axon
La altitudine, fiecare gram inutil in plus conteaza. Si nu ma refer la limita de kilograme a bagajului de cala atunci cand calatoresti cu avionul, ci la greutatea rucsacului atunci cand vrei sa faci o calatorie, pe jos, spre 5000m. Mont Blanc este cel mai inalt varf din Alpi si Europa de Vest. La cei 4810m ai sai, concentratia de oxigen este aproape jumatate din cea de la nivelul marii iar efortul facut pentru a urca se dubleaza. La peste 8000m oxigenul este redus la o treime, dar asta este deja o alta poveste.
F7.8, 1/2000s, ISO 160, 100mm
Creasta ingusta ce urca spre telecabina de la Aiguille du Midi.
Mi-a fost incredintat un Nikon COOLPIX P300 pentru a vedea de ce este in stare in niste conditii putin mai deosebite: altitudine mare, temperaturi scazute, viscol si ninsoare (nu am scapat nici de astea doua desi speram sa nu am parte de ele), manevrarea camerei cu manusi (si nu la figurat!). Specificatiile camerei incepeau bine: Nikon COOLPIX P300 cantareste sub 200g (cu tot cu baterie) iar dimensiunile de 103 x 58 x 32 mm il fac sa incapa perfect in buzunarul de la piept al jachetei. Modul manual si deschiderea maxima de 1.8 suna promitator iar carcasa solida este un atu. Dar hai sa il vedem si pe teren. Imi propusesem sa nu “ma joc” deloc cu el inainte de calatorie, asa ca doar am citit succint specificatiile de pe hartie si m-am bazat pe experienta mea anterioara cu aparatele Nikon, compacte si DSLR.
Nikon COOLPIX P300 se simte destul de bine in mana, in ciuda dimensiunilor mici. Chiar are un fel de “grip” in forma de banda de cauciuc in partea din fata – mult mai bine decat nimic – ceea ce reduce riscul de alunecare in cazul utilizarii aparatului cu o singura mana. Pe munte, in conditii dificile si “instabile” nu poti sa iti permiti intotdeauna luxul de a tine camera foto cu doua maini.
F4.2, 1/200s, ISO 160, 77mm
Mont Blanc (stanga, 4810m), Dome du Gouter (centru, 4304m) si Aiguille du Gouter (dreapta, 3863m). Un unghi inselator, Mont Blanc nu pare cel mai inalt. Se observa totusi ca este cel mai luminat de catre soarele la apus. In parte de jos, ghetarul Bossons.
Desi Nikon COOLPIX P300 este o camera foarte compacta, un “point & shoot” ce poate fi folosit cu succes de catre utilizatori care nu au nici cea mai vaga idee ce inseamna diafragma sau timp de expunere, am fost surprins cand am vazut pe selectorul principal modurile P, A, S, M, obisnuite mai mult la DSLR-uri. Mai mult, spre deosebire de alte aparate din aceeasta clasa, Nikon COOLPIX P300 are 2 rotite de control care fac ca modul Manual chiar sa aiba sens si pe care amatorii “avizati” mai mult ca sigur ca le vor aprecia. Cu ajutorul celei din spatele camerei poti sa si setezi rapid diversi parametri uzuali, insa ISO-ul si White Balance-ul raman ascunsi in meniu. Cred ca deja ceream prea mult. Ba chiar am observat ulterior ca poti sa schimbi rapid nuanta de culoare (Hue), care nu este tocmai un white balance veritabil, dar are fix acelasi efect asupra fotografiei, drept pentru care am folosit destul de des si cu succes aceasta setare.
F4.5, 1/1000s, ISO 160, 70mm
Aceste mici telecabine leaga Aiguille du Midi de Italia. Se pare ca acest loc este chiar “parcarea” lor, in pozitia asta stand toata noaptea. Nu imi explic de ce, sau ce se intampla in conditii nefavorabile de vreme.
Revenind la destinatia calatoriei noastre, pot sa spun ca sunt cateva rute clasice catre Mont Blanc, dintre care noi am ales-o pe cea de-a doua ca si dificultate si in acelasi timp foarte spectaculoasa ca si peisaje. Daca vrei sa faci totul ca la carte poti sa pornesti de la baza muntelui, din Chamonix, insa ar fi destul de neobisnuit. Noi am ales telecabina pana la Aiguille du Midi (3800m). De acolo, o creasta destul de aeriana si ingusta coboara spre refugiul Cosmiques (3613m), la care ar trebui sa ajungi in mai putin de 1 ora. Aici este punctul de campare, aclimatizare si de plecare spre varf. Traseul traverseaza 2 munti (Mont Blanc du Tacul si Mont Maudit) iar ultimul varf este Mont Blanc.
F4.9, 1/1600s, ISO 160, 100mm
Ghetarul Mer du Glace.
Poti sa pregatesti toate detaliile unei astfel de excursii cu cateva luni in urma, poti sa te antrenezi in tot acest timp pentru a fi pregatit de ce este mai rau din punct de vedere al efortului fizic, insa nu poti sa prevezi un singur lucru: vremea.
Pe scurt, vremea nu a tinut cu noi si ne-a aratat ca daca dumneaei este intr-o pasa proasta, nimeni nu i se poate impotrivi. Ni s-a spus la cabana ca in urma cu o saptamana plecau zilnic spre varf cateva zeci de oameni. Acum eram in total 7 suflete (in afara de gazde) ce doreau sa isi petreaca noaptea acolo - micul nostru grup de 4 si inca 3 “rataciti”. Ninsoarea, ceata, zapada mare si pericolul de avalansa ne-au facut sa ne intoarcem a doua zi in Chamonix, dupa o noapte petrecuta la 3600m si bine am facut. Vremea rea a continuat zile bune, fara nici o fereastra de vreme buna.
F8, 1/1600s, ISO 160, 24mm
Am avut noroc de vreme buna doar seara, la apus, cand norii s-au lasat in jos, dezvaluind un cer senin superb.
Cu toate acestea, am avut posibilitatea de a surprinde cu Nikon COOLPIX P300 destule frumuseti si de a-l pune la incercari diverse. Scapase de Mont Blanc, dar inca nu scapase de mine!
Butonand mai departe prin meniuri si setari am descoperit lucruri cu adevarat utile dar si functionalitati care mi-au lipsit. Este minunat ca poti sa compensezi expunerea foarte rapid, dar histograma in timp real afisata in acest mod nu este disponibila si in modul manual, lucru ce l-as fi gasit foarte util. Tot in modul manual, cand schimbi deschiderea diafragmei si timpul de expunere, Nikon COOLPIX P300 arata pe ecran niste casete destul de maricele prin care faci scroll ca sa ajungi la valoarea dorita. As fi preferat ca pur si simplu sa se schimbe parametrii in partea de jos, fara a mai fi afisat nimic peste imagine.
Dupa o singura functionalitate chiar am tanjit: in modul de vizualizare a imaginii poti sa vezi histograma, dar zonele arse nu sunt evidentiate, nu “clipesc”. M-am mirat, am mai trecut o data peste optiuni, am mai butonat prin meniu, dar tot nu am gasit. Or fi avut cei de la Nikon un motiv intemeiat pentru a renunta la acest feature, dar eu personal nu mi-am dat seama de el.
F5.6, 1/2000s, ISO 160, 24mm
Nu mi-as dori sa cobor pe valea asta.
In general, Nikon COOLPIX P300 raspunde rapid la comenzi si nu are intarzieri aproape deloc. Recomand, ca si o prima setare a aparatului, dezactivarea ecranului de intampinare – va reduce timpul de start de la 5 secunde la aproximativ 1 secunda. Plimbatul prin meniuri sau derulatul imaginilor este de asemenea rapid, chiar la temperaturi sub 0 grade, unde in mod normal camerele tind sa raspunda mai greu la comenzi. Eu nu am observat diferente notabile, se pare ca Nikon COOLPIX P300 se comporta mai mult decat decent la frig. Apropo de frig, am reusit sa il manevrez cu succes si purtand manusi mai groase, mai greu a fost pana l-am pornit. In astfel de conditii e bine totusi sa ai aparatul setat de la inceput si sa nu te apuci sa butonezi prin meniuri deoarece o sa te cam chinui. Doar se declansezi si eventual sa compensezi expunerea sunt operatii care se pot face asadar si cu manusi groase, iar actionarea zoom-ului se face fara nici o problema. Nu am fost dezamagit nici de viata bateriei. Pe “hartie” cifrele aratau 240 de cadre si am fost sigur ca la o prima utilizare as fi reusit sa fac maxim 200, avand in vedere operatiile consumatoare de baterie pe care le face un utilizator in mod frecvent - vizualizare sau stergere poze, schimbat setari, VR-ul activat etc. Daca mai puneam si frigul la socoteala, ma gandeam ca un 170-180 imagini ar fi fost decent. Ei bine, in toate conditiile expuse mai sus, am reusit sa fac nu mai putin de 224 fotografii, ceea ce a fost extraordinar pentru ca nu am avut baterie de rezerva!
F4.9, 1/2000s, ISO 160, 100mm
Un cort singuratic pe ghetar.
Pot sa zic ca nu am menajat aparatul aproape deloc. Buzunarul jachetei nu era foarte primitor, fiind adesea umed, dar nu l-am auzit pe micut sa se planga. L-am scos si l-am folosit pe ceata si viscol doar asa, sa il calesc, nu ca as fi sperat ca o sa iasa o imagine decenta, dar nu se stia totusi! Singurul inconvenient a fost ca a trebuit sa ii sterg ulterior sticla obiectivului, suprafata acesteia fiind foarte mica si neavand la mine ceva prea adecvat. In rest, nu am observat nici o “reactie” negativa la conditiile potrivnice.
F7.1, 1/1600s, ISO 160, 24mm
Pe ghetar trebuie sa mergi teoretic legat in coarda. Nu ai vrea sa ai o intalnire de gradul 3 cu vreo crevasa iar ceata poate fi atata de deasa uneori incat nu vezi nici la cativa metri distanta. Te poti rataci usor, mai ales daca ninsoarea a astupat urmele.
Nu as vrea sa intru in detalii referitor la diverse functionalitati si setari, deoarece ele se afla si pe modele similare de la Nikon. Modurile Night Landscape, Backlighting, HDR, sau Panorama sunt deja obisnuite, iar efectele speciale (nostalgic sepia, soft, low-key, hig-key) sunt pentru cei ce nu vor sa isi mai bata capul in Photoshop si ii entuziasmeaza efectele de acest gen. Acest lucru este valabil si pentru “Filter effects” - miniature, fisheye, cross screen sau painting.
Am gasit ciudata pozitionarea iesirii USB pe latura de jos a corpului, neputand astfel sa pui camera decat cu LCDul in jos atunci cand o incarci, dar cred ca asta e totusi doar “moft” de utilizator de DSLR, aparat pe care nu te-ai gandi niciodata sa il pui cu ecranul pe masa.
F6.2, 1/1000s, ISO 160, 100mm
O priveliste spectaculoasa a ghetarului Bossons, vazut de la refugiul Cosmiques.
La capitolul “calitatea imaginii” Nikon COOLPIX P300 se comporta excelent in majoritatea conditiilor, pentru un compact din clasa lui. Chiar si la valori ISO de 1600 sau 3200 imaginile sunt rezonabile pentru printuri mici sau web. Modul RAW nu exista, asadar va trebui sa te multumesti cu JPG-urile expuse la algoritmii de noise reduction si sharpening.
F3.2, 1/800s, ISO 160, 35mm
Mont Blanc du Tacul, la apus, primul munte ce trebuie traversat in drumul catre Mont Blanc. Este plin de crevase si seracuri, iar in realitate pare mai infiorator deca in imaginea asta.
Daca te uiti cu un ochi critic la imaginea marita la 100% pe monitorul de acasa si strambi din nas comparand-o cu o cadru facut cu un DSLR sau vrei sa faci printuri A0 atunci aceasta camera nu este ceea ce cauti, mai bine orienteaza-te catre o clasa superioara. Dar daca ai nevoie de un compact capabil, construit solid, ce poate sa iti ofere setari manuale atunci cand doresti, cu un zoom decent si o deschidere maxima a diafragmei de 1.8 (la 24mm), foarte practic si comod atunci cand calatoresti, avand o calitate a imaginii buna in majoritatea situatiilor fotografice, atunci Nikon COOLPIX P300 merita luat in considerare. Daca mai pui la socoteala calitatea video HD, flexibilitatea mare si faptul ca se potriveste perfect in buzunarul de la piept, atunci P300 poate fi un companion perfect pentru tine.
F4.7, 1/30s, ISO 400, 77mm
In Chamonix, statiune aflata la 1000m este urat si innorat fara urma de indoiala. La peste 3000m ai parte de privelisti minunate. Doar si pentru atat merita facuta o astfel de excursie.
Articol realizat de Alex Axon. Va recomandam sa (re)cititi si un alt fotoreportaj realizat de Alex pentru Nikonisti: SUNT Ghid de Calatorie Barcelona
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot