Test cu Nikon COOLPIX P300 - Vlad Eftenie
Preambul - cum a ajuns Nikon P300 in buzunarul meu :
Micul Nikon P300 – http://www.nikon.ro/ro_RO/product/digital-cameras/coolpix/performance/coolpix-p300 negru si sobru a ajuns in mainile mele in urma unei intamplari : la un vernisaj Nikonisti.ro mi-am marturisit intre patru ochi interesul pentru compacte digitale cu puteri supranaturale. Fara a stirbi cu nimic interesul pe care il am pentru divizia argentica a companiei gazda, port adesea in buzunar si un mic compact digital, “pentru orice eventualitate”. Fie ca filmez ceva, fie ca am nevoie de un zoom puternic sa pot vedea ceva departe, fie ca nu simt sa trag acel cadru pe film – “jucaria” trebuie sa intalneasca - in viziune personala, cateva criterii de performanta, robustete si flexibilitate.
Interesul pentru P300 si mai ales ceea ce mi-a activat imaginatia si spiritul ludic si de explorare a fost specificatia “wide zoom 1 :1.8”. Mi-am adus aminte ca prima mea “iubire” digitala propunea un F 1.8 pe care acel producator l-a abandonat din motive care mi-au scapat la modelele urmatoare. Dupa 6 ani puteam vedea din nou cum lucreaza un compact digital – construit dupa specificatiile anului 2011 si avand un obiectiv luminos F1.8, stabilizat. Detaliile ca posibilitatea de a filma HD cu sunet stereo sau prezenta stabilizatorului sunt astazi optiuni standard pentru aceasta clasa de aparate.
Primul contact, ergonomie:
Inainte de toate l-am “cantarit” in mana pentru un prim impact tactil : greutate, textura, contur. Conteaza foarte mult cum ti se “aseaza” in mana aparatul. Pentru utilitatile pe care le ofera e chiar foarte compact si prin urmare - usor, finisajul negru ii confera discretie, e destul de “racoros” la atingere (metalul isi face simtite proprietatile intr-o zi friguroasa) si are muchii destul de ascutite. Butoanele sunt asezate la indemana, exista un comutator de moduri (P, A, S, M etc.) care iti spune ca vei avea control total al expunerii si diafragmei. Setarile ISO sunt insa ascunse undeva in meniuri. Cele 2 rotite de control sporesc eficienta accesului la setari (ajustarea in mod Program auto sau timpi de expunere pentru cea superioara, valoarea diafragmei sau navigare prin imagini pentru cea posterioara). Meniul propune setari esentiale (rezolutie, WB, focus, etc) usor de accesat concomitent. In ideea ca se navigheaza curent intre modurile P, A si Scene mode - comutatorul de moduri e destul de rigid pentru utilizarea doar cu aratatorul - in pozitia normala a aparatului in mana, in mod de lucru activ – ceea ce cateodata te forteaza sa-l schimbi cu mana stanga marind priza asupra aparatului – deci sa faci miscari in plus).
Am avut grija sa incarc bateria si sa-i pun un card incapator – hotarat sa am loc pentru eventuale filme full HD.
Prejudecati si idei fixe :
Cititorul trebuie sa fie constient de faptul ca modul de lucru adoptat si prezentat este subiectiv, acesta descriind un demers fotografic personal. Fiecare fotograf are insa o abordare si cerinte specifice nu neaparat asemanatoare in ciuda situatiilor fotografice relativ comune, concluziile mele pastrand astfel o nota particulara care caracterizeaza un set de cerinte proprii modului meu de lucru.
Pe langa urmarirea unor criterii care privesc utilitatea instrumentului fotografic in mediul urban dinamic – unde intereseaza rapiditatea, acuratetea focalizarii, latitudinea mare de expunere in situatii cu contrast puternic si posibilitatea de a stabili campul de profunzime in functie de necesitati, am incercat sa accesez situatii comune pe care le-am proiectat intr-o imagine a utilizatorului standard – interesat de monumente, portrete, in cazuri cu lumina naturala sau artificiala, uneori insuficienta in diverse spatii. Am testat eficienta deschiderii F1.8, urmarind calitatea imaginii si potentiala profunzime scurta de camp, posibilele aberatii geometrice si cromatice specifice unui obiectiv wide, dinamica balansului de alb in situatii cu soare, cu zapada, cu nor, de inserare si nocturne, cu iluminare artificiala. Consecvent am urmarit si acuratetea redarii culorilor. P300 nu produce fisiere de tip *.NEF, setarile aparatului si motorul de randare intern fiind decisive in producerea imaginilor. Am fost interesat de eficienta reducerii vibratiilor in cazul expunerilor mai lungi, lucrand exclusiv fara trepied, din mana.
Reticent din fire cu abilitatile iesite din comun ale aparatelor digitale, am privit razant fisa tehnica si prezentarea in ton “extra-mega-digi“ specifica produselor noi si am preferat sa ma concentrez pe rezultatul fotografic al utilizarii directe, intuitive, avand ca scop secundar validarea si verificarea eficientei reale a aspectelor tehnice prezentate cu mandrie de producator.
Am fost curios sa vad cum se traduc cei 12 megapixeli la nivelul imaginii finale, parcurgand cat mai multe situatii fizice si conditii de iluminare diverse, fiind constient ca un senzor mic cu un numar mare de megapixeli necesita un motor de curatare destul de agresiv a zgomotului de imagine – fapt care conduce teoretic la o scadere a calitatii detaliului. De altfel o functie manuala cu gradatii diferite de reducere a zgomotului nu este accesibila, softul aparatului preluand automat aceasta sarcina. Tot cu neincredere am privit si posibilitatea de a creste ISO pana la valoarea 3200, avand convingerea ca in general producatorii de compacte digitale pun in fisa tehnica setari si posibilitati pe care aparatul nu le poate de fapt indeplini la o calitate acceptabila. Am ignorat complet ideea de a testa modurile presetate precum “pet portrait”, “party“ sau “beach“, fiind convins ca e mai bine sa iti setezi singur aparatul in fuctie de situatie (chiar si ca incepator), modurile de lucru cu prioritate de timp de expunere sau diafragma sau cel manual (A, S, M) fiind dedicate acestui lucru.
Printre modurile presetate am identificat functia de panorama, gasind-o utila si fiind decis sa o incerc in cadrul testelor. Modurile “peisaj de noapte“ si “iluminare fundal“ au constituit subiectul unor teste separate, in conditii pe care mi le-am imaginat adecvate lor.
Sunt constient de faptul ca am urmarit criterii drastice de evaluare, adecvate poate mai bine unui DSLR. E important insa sa ceri cat mai mult de la aparatul tau pentru a-i cunoaste capacitatea de a raspunde nevoilor fotografice si de a sti ce limite aveti de depasit.
Pe teren, mod de lucru :
Desi oferit de joi pana luni, am inapoiat aparatul vinerera urmatoare (3-11 martie 2011) – nu din lipsa capacitatii de organizare ci din simplul motiv ca am descoperit in fiecare zi lucruri noi si incitante care au avut darul de a-mi crea si intretine interesul pentru folosirea si aprofundarea capacitatilor fotografice ale lui Nikon P300. In acest timp am produs peste 1550 de imagini in incercarea de afla atat punctele tari cat si cele slabe ale aparatului. Selectia de imagini evidentiaza diversitatea situatiilor parcurse si raspunsul aparatului in functie de context, situatiile descrise in continuare avand un caracter de generalitate in cadrul testarii, prin prisma situatiilor parcurse. Am parcurs locurile studiate de mai multe ori, la diverse ore ale zilei, in conditii diferite atmosferice si de iluminare, pentru a putea extrage concluzii, compara rezultatele si afla conditiile de raspuns optim ale aparatului. Valorile nuantelor, intensitatii si compensarii expunerii au fost neutre. Am ramas fara baterie de 2 ori (in conditiile de lucru la temperaturi sub 0 grade Celsius) si fara loc pe card, o data.
Aparatul raspunde eficient comenzilor, secventa de initializare/oprire este scurta, zoom-area si focalizarea sunt foarte rapide. Fiind lipsit de vizor, ecranul devine scena principala a interfatei cu aparatul. Ofera o buna vizibilitate desi exista o tenta galbui-verzuie indusa imaginilor insorite – tenta ce nu se regaseste insa in imaginea finala, privita pe un ecran de calculator.
Posibilitatea de a urmari dinamic subiectul mi s-a parut foarte utila, aceasta calitate permitand un mod de lucru flexibil. Fixarea subiectului in focus, urmata de recadrare, fie alegerea unui cadru convenabil si urmarirea dinamica a subiectului – sunt moduri alternative de lucru, aparatul sustinand cu acuratete cele 2 abordari posibile. Nu am activat modurile “prioritate chip“ sau “urmarire chip“, preferand sa-i spun eu aparatului ce subiect sa aleaga spre a fi focalizat, obiectele cele mai apropiate nefiind intotdeauna si subiectul intentionat al imaginii. Modul de lucru cu un punct de focus central este de asemenea o varianta utila desi pare sa ignore toate beneficiile sistemului automat de focalizare, prefocalizarea si recadrarea fiind, dupa cum am spus mai sus, o solutie clasica de lucru.
Zilele cu soare si zapada au presupus testarea in conditii de contrast puternic a latitudinii de expunere care in general s-a dovedit a fi flexibila, in regimul imaginii digitale, dificil de strunit in astfel de situatii. Masurarea matriciala a luminii (utilizata pe intreg parcursul testului) in tandem cu flexibilitatea randarii umbrelor a oferit imagini echilibrate, fara arsuri ale zonelor de alb dar cu umbre in general destul de pregnante. Utilizarea modului “iluminare fundal“ cu setarea 1, in conditii de contrast puternic poate imblanzi tonalitatea inchisa a umbrelor – ca si “truc“ de lucru in astfel de conditii.
Cladirea Ateneului si fronturile cladirilor care delimiteaza Piata Revolutiei au constituit subiecte de studiu – prin suprafetele majore ce prezinta o tonalitate bej-deschis, foarte reactiva la cromatica luminii naturale, cu o geometrie si volumetrie incarcate cu detalii fine, constituite din jocul luminii si al umbrelor. Balansul de alb automat s-a dovedit a oferi rezultate mai apropiate de realitate (privind cu ochiul liber) decat modul “lumina de zi“, mai rece ca si temperatura si destul de neatractiv. Modul de lucru “zapada“ nu a oferit nici el – comparativ, tonalitati mai bune decat cel automat.
M-am bucurat de deschiderea larga a obiectivului, focala 4.3 (24 echiv. pt. 35mm) fiind foarte darnica din punct de vedere optic, oferind un camp vizual larg. In conditiile in care majoritatea compactelor digitale demne de luat in seama astazi propun un zoom optic de (cel putin) 10x, nu am putut specula din punctul de statie ales captarea unor detalii ale frontonului cladirii, 4x fiind insuficient pentru aceasta.
Cadrul arhitectural – considerand obiecte de sine statatoare, fronturi de bulevard sau spatii urbane complexe (porticul de la Cretzulescu, cladirea Novotel, fronturile Caii Victoriei, piata Drapelului, zona Lipscani, cladirea Tribunalului, etc.) mi-au dat ocazia de a testa deformarile pe care le induce obiectivul la capatul wide al zoom-ului. Acestea s-au dovedit a fi insesizabile, liniile de forta ale cadrului constuit pastrandu-si cu acuratete directiile si paralelismul, imaginea nefiind afectata de obisnuitul efect de perna, specific obiectivelor wide. Zonele umbrite a fost propice pentru deschiderea diafragmei, acest fapt neafectand profunzimea de camp sau aparitia vignetei ci oferind un timp de expunere mai scurt – fapt cuplat cu reducerea vibratiilor – proprietati foarte utile in situatii cu lumina insuficienta. Am alternat ISO intre valoarea fixa 160 (care ar trebui sa ofere un zgomot minim al imaginii) cu setarea Auto-Iso in intervalul 160-400 (pentru a nu avea timpi de expunere excesiv de lungi in anumite situatii cu iluminare insuficienta si in care schimbarea manuala a valori ISO ar fi cerut timp, aceasta functie nevand un buton dedicat).
Am alternat situatii cu iluminare frontala, in contre-jour, laterala si din spate. Zonele umbrite se pot trata cu un balans al albului in mod “cer noros“, cromatica find astfel incalzita simtitor.
Si daca spatiul urban si cladirile pot oferi imagini geometrice complexe care nu solicita insa viteza de reactie a aparatului, fotografierea pietonilor sau a altor elemente dinamice s-a dovedit a fi mai dificila ca subiect al testului. In lumina suficienta – focalizarea este rapida. Zoom-area are ca efect inchiderea diafragmei (care poate avea valoarea 1.8 doar in pozitia wide maxim). Acest fapt aduce cu sine marirea timpului de expunere, in cazul in care nu se intentioneaza cresterea excesiva a valorii ISO. Fotografierea dinamica devine astfel solicitanta in zonele umbrite sau prin zoom-are, fotografierea necesitand timpi de expunere mai lungi si deci grija mai mare in alegerea subiectului, pentru a evita miscarile nedorite. Focalizarea poate uneroi fi pacalita de multitudinea subiectelor aflate in miscare, de la distante mici. Acesta este insa un mod particular si nespecific de testare a clasei de aparate compacte si rezultatele nu pot fi generalizate – utilizatorul comun neaccesand curent astfel de situatii. Am fost interesat de reactia si capacitatea de rezolvare a unor scene urbane dinamice, specifice modului meu de lucru la care aparatul a raspuns decent.
Am realizat cateva portrete – atat spontane cat si construite, in conditii diverse de iluminare – in modul automat P, in prioritate de diafragma A, in cel dedicat din paleta de scene disponibile si chiar si in mod macro - in cautarea unei profunzmi de camp cat mai scurte. Nu am gasit diferente majore intre modurile de lucru testate. La o distanta mai mica de 1.5 metri trebuie verificata de doua ori distanta de focalizare, existand riscul ca aceasta sa alunece spre infinit, fapt dificil de sesizat pe ecranul aparatului. Probabil un update de firmware va regla acest detaliu. Textura de piele sufera cel mai mult, rezultand suprafete plate, fara detalii, cu apect de “ceara“, specifice mediului digital.
Scenele de interior sau de inserare/noapte nu au necesitat precautii speciale. La ISO minim (pentru a pastra detalii pe cat posibil), reducerea vibratiilor functioneaza eficient, tandemul cu F1.8 fiind foarte util. Din mana si la 1/2s au rezultat imagini nemiscate, un fapt care atesta eficienta sistemului de stabilizare.
Modul “peisaj de noapte“ produce o scurta rafala de cadre a carei procesare necesita cateva secunde si care induce astfel un timp de asteptare. Avantajul consta in faptul ca nu mai este necesara stabilizarea sistemului si utilizarea unui timp lung de expunere. Prin comparatie – la prima vedere nu se observa diferente fata de imaginea produsa in mod clasic, in aceleasi conditii de iluminare, pastrand acelasi cadru. La o privire atenta este insa vizibila o lungire a distatei focale efective (cu un pas foarte mic – sau are loc un crop in-camera) si o profunzime sporita a zonelor umbrite (apar mai intunecate decat in cazul clasic). Detaliile texturilor sunt insa redate cu mai mare acuratete – acesta fiind singurul mod care poate spori acuratetea redarii texturilor (in detrimentul accentuarii zonelor umbrite)
Modul panoramic (180 sau 360 de grade) a fost unul din motivele care a incitat la un moment dat prelungirea jocului cu aparatul Nikon P300. Pe langa faptul ca modul dinamic de a compune imaginea cu procesare in-camera imi era complet noua ca tehnologie, probabil subiectiv a raspuns unei teme fotografic care ma intereseaza in prezent pentru relevarea imaginii spatiului urban. Jocul “de-a panorama“ a fost incitat si de incercarea de a afla locuri si pozitii optime pentru a realiza astfel de imagini, cautand rezultate viabile. Lucrul in mod panoramic presupune alegerea cu grija a momentului declansarii, eventualele obiecte mobile inducand sistemul in eroare la alipirea cadrelor cu legaturi inconsistente. Imaginile rezultate sunt spectaculoase dar mici ca si rezolutie, nefiind practic utilizabile in scopuri profesionale (in acest scop fiind necesare metodele clasice de compunere a panoramelor). Cu toate acestea modul de lucru este foarte atragator si ajuta la relevarea acelor locuri adaptate tratarii panoramice (vezi galeria foto). Ca orientare se poate lucra atat in mod peisaj cat si portret.
Un alt motiv de aprofundare a lucrului cu P300 a fost modul video full HD, cu sunet stereo. Cum captura de secvente video reprezinta o alta preocupare (nu la fel de explicita precum fotografia) a mea – am fost foarte curios sa vad imbunatatirile aduse prin acest model. Privirea secventelor obtinute a fost o adevarata incantare, avand senzatia ca ma uit “la televizor“. La rezolutie maxima (HD 1920x1080) imaginea este bogata in detalii. Sunetul este poate prea clar, prea ascutit. Aparatul ofera o mutlitudine de rezolutii posibile.
Punctul culminant l-a constiuit descoperirea modului video HighSpeed 120 fps (cu o rezolutie insa de 640x480, fara sunet). Ca si noutate (precum modul panoramic prezentat mai sus) mi-a oferit accesul la o noua dimensiune temporala, exersarea sa necesitand o zi suplimentara. Am cautat subiecte dinamice a caror miscare privita cu incetinitorul sa prezinte detalii care scapa unei priviri grabite. Fuga pietonilor pe zebra, un stol de porumbei sau un peron de metrou mi-au oferit subiecte bogate, dar schematic abordate, din lipsa de timp. Mi-am propus ca pe viitor sa aprofundez acest subiect.
Acestea find propuse, descoperite si declansate pe parcursul a patru zile de testare a lui Nikon P300 in conditii si cu subiecte cat mai diverse, am reusit sa creez o imagine de ansamblu a potentialului sau de utilizare si a capacitatii de a fi un instrument fotografic eficient si chiar mai mult – de a inspira. Probabil mai mult timp petrecut cu aparatul ar fi putut deschide noi descoperiri – mi-am asumat insa testarea acelor aspecte fotografice esentiale si care tin mai putin de ideea de “gadget electronic“.
Concluzii:
Imaginile reprezinta un mediu adecvat de analiza a capacitatilor aparatului. Punctual, voi lista cateva concluzii cu caracter general care caracterizeaza modelul testat.
- Aparatul este robust, cu o ergonomie buna; comenzile pe butoane dedicate raspund necesitatilor imediate ; setarile ISO si WB sunt integrate in meniu nefiind astfel direct accesibile ;
- Initializarea, raspunsul la comenzi, scrierea pe card, focalizarea se efectueaza rapid; in conditii de iluminare slaba focalizarea este nesigura dar posibila ;
- Obiectivul nu distorsioneaza geometric si nu prezinta aberatii cromatice notabile. Zoom-ul 4x poate fi considerat modest in contextul aparatelor compacte actuale.
- Utilizarea diafragmei 1.8 pe timp de zi cu soare este inutila, expunerea sarind din grafic. Ca si generalitate, indiferent de scena fotografiata, nu am inregistrat sporirea notabila a profunzimii de camp odata cu inchiderea sistematica a diafragmei, marimea senzorului facand insesizabila diferentele in zona de adancimea a cadrului. Diafragma luminoasa nu are efect asadar ca in cazul unui obiectiv SLR/DSLR ci ajuta doar obtinerea unui timp de expunere mai scurt ;
- Stabilizarea este eficienta la timpi mai lungi de expunere ;
- Valorile ISO utilizabile in intervalul 160-1600 ; ISO 3200 pierde detaliile intr-un mare procent;
- Indiferent de lumina, diafragma sau iso, texturile suprafetelor isi pierd din acuratete, indiferent de contextul fotografiat. Motorul automat de curatare a zgomotului de imagine afecteaza detaliile, acestea pierzandu-si acuratetea, rezultand suprafete cu efect de “acuarela“, dificil de diferentiat, la o analiza amanuntita. Acest fapt a ridicat un semn de intrebare asupra necesitatii rezolutiei de 12 Mpix pentru un senzor din aceasta clasa. La o rezolutie de 4000x3000 fisierele rezultate sunt destul de voluminoase (circa 4Mb) si cu toate acestea nivelul detaliului este in general insuficient, prin prisma celor spuse mai sus. Modul “peisaj de noapte“ aduce o imbunatatire a detaliilor ;
- Modurile Panorama (180 sau 360 grade), Iluminare fundal si Video full HD sau HS 120fps reprezinta atractii reale ale aparatului.
- Aparatul poate fi folosit atat de catre incepatori cat si de catre avansati, oferind un mediu flexibil de lucru, cu moduri automate - cu rezultate viabile dar si cu o gama larga de setari personalizabile.
Imaginile prezentate in galerie sunt nealterate prin modificari sau editari ulterioare, ele fiind prezentate asa cum au fost lucrate la fata locului. Imaginile au fost redimensionate intr-un format web acceptabil, pastrand datele EXIF, cu pierdere minima a informatiei vizuale.
Multumesc Nikon pentru punerea la dispozitie a aparatului Nikon Coolpix P300, oferindu-mi astfel ocazia de a testa un produs cu o reala valoare a utilizarii si de a ma pune la curent cu noutatile tehnice din domeniu.
Text si fotografii de Vlad Eftenie
In final va invitam sa vizionati pe Flickr intreaga galerie de imagini realizate de Vlad Eftenie cu Nikon COOLPIX P300: http://www.flickr.com/photos/nikonisti/sets/72157626271233840/
nikon coolpix, coolpix, vlad, vlad eftenie, eftenie, nikon coolpix p300, coolpix p300, p300
A fost adaugat 1 comentariu
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot