27 februarie 2009

Tunisia, intre vechi si nou - Alex Axon

Tunisia este o tara a contrastelor. Vechile obiceiuri si traditii se imbina cu tendintele si mentalitatile societatilor moderne si tocmai aceasta imbinare ii confera un farmec aparte. In Tunisia intalnesti hoteluri de lux la doar cativa kilometri distanta fata de locuinte berbere sapate in stanci, care de cele mai multe ori de-abia reusesc sa indeplineasca conditii minime de subzistenta.



Datorita reformelor dintre anii ‘60-‘80, Tunisia este in momentul de fata una dintre cele mai liberale tari musulmane si una dintre putinele tari arabe unde poligamia este interzisa. Acest melanj intre vechi si nou, intre traditie si modernizare apare cel mai pregnant in codul vestimentar al trecatorilor autohtoni. Unii dintre tunisienii trecuti de prima tinerete se conformeaza inca in totalitate vechilor obiceiuri vestimentare, insa majoritatea tinerilor se imbraca cu haine si accesorii moderne. Se intalnesc adesea situatii in care barbatii poarta pantaloni eleganti si camasa, dar pastreaza pe cap fesul traditional, iar majoritatea femeilor care poata haine europene isi acopera in continuare parul cu un val.



Medina din Sousse

Din punct de vedere fotografic, vizitarea unei tari musulmane, chiar si dezvoltate precum Tunisia, iti ofera multe oportunitati pe care nu le intalnesti in lumea moderna. Unii carcotasi merg pana la a afirma ca daca esti pe alt continent nu mai conteaza cat de bun fotograf esti sau ce aparat ai, oricum vei face niste fotografii de exceptie. Intr-adevar, ineditul peisajelor naturale sau urbane fac ca imaginile sa fie "altfel", dar pentru a imortaliza cu adevarat spiritul acestei lumi este nevoie de mai mult decat atat. Nu este suficient sa te plimbi si sa declansezi, este nevoie de comunicare cu personajele cu care intri in contact, de un bun spirit de observatie si de o minte deschisa pentru anumite lucruri care initial ar putea sa para socante pentru simplul fapt ca sunt inedite pentru un european.

Sousse este al treilea oras ca marime din Tunisia. Medina, sau cartierul vechi, reprezinta orasul construit de arabi inca din secolul al noualea. Este incercuit de ziduri inalte si groase, iar strazile sunt extrem de inguste, ca un labirint. M-am inarmat cu vechiul meu Nikon D70 si un teleobiectiv Nikkor 70-210mm si am pornit la plimbare pe stradutele intortochiate. Inca nu eram acomodat cu stilul de viata exuberant, galagios si cu modul de abordare, uneori foarte direct, al localnicilor dornici sa iti vanda cate ceva. De aceea, prudent, am optat prima oara pentru un teleobiectiv care imi permitea pastrarea unei anumite distante fata de viitori "subiecti". Nu stiam cum vor reactiona la vederea obiectivului indreptat spre ei; am fost surpins mai tarziu de varietatea de reactii intalnite. Copii iti zambesc si vor sa le faci poze, barbatii cauta imediat sa stoarca cativa dinari de la tine, pe cand femeile te cearta si se ascund si le poti fotografia, dar mult mai greu. In majoritatea cazurilor cativa dinari fac minuni, tot ce iti trebuie este ceva curaj initial pentru a te apropia.



Dupa acest prim contact, m-am simtit mult mai increzator. Tunisienii sunt foarte vorbareti, te poti apropia foarte usor de ei si poti palavragi minute intregi despre subiecte variate. Atentie insa, nu te increde prea mult in ei - vor cauta intotdeauna sa scoata un "ban cinstit" de la tine prin orice metoda. Fiecare isi vede in final propriul interes: ei, sa mai castige ceva; eu, sa fac niste fotografii reusite. Ratacindu-ma pe stradutele inguste, am fost "acostat" de un barbat mai in varsta - dorea sa imi arate cateva obiective turistice prin medina si apoi sa ma scoata in siguranta din "labirint". Desigur, probabil dorea si o taxa pentru serviciile oferite, dar am intrat in joc. La sfarsit l-am rugat sa ma lase sa ii fac o poza. M-a refuzat , zicand ca este musulman si religia ii interzice sa apara in fotografii. Am incercat sa il conving cu cativa dinari, insa nu a vrut sa se lase convins prea usor. Intr-un final a acceptat, dar mi-am dat seama ca nu m-a refuzat initial doar pentru a incerca sa scoata mai multi bani de la mine - cand l-am fotografiat a stat intr-o parte, nu vroia sa ii apara fata in cadru.



Tunisienii sunt recunoscuti si pentru industria pielariei. Bazarul din Sousse este plin de genti, curele, huse de taburet, pantofi, papuci, haine si alte produse din piele. Daca nu vrei sa cumperi, mai bine nu intri in nici un magazin. De fapt nici nu trebuie sa intri, oricum vei fi acostat din strada si chiar tras inauntru. Nu costa nimic sa te uiti, ti se va spune, dar o data intrat vanzatorii sunt foarte insistenti. De regula, trebuie sa negociezi la cel putin 50% din pretul initial. Iti trebuie mult timp si determinare pentru a cumpara ceva, altfel vei pleca cu un produs pe care ai dat mult mai mult decat valoreaza. Am intrat intr-un magazin de genti deoarece vroiam sa cumpar dar sa-i fotografiez si interiorul - pereti foarte inalti, acoperiti de sus pana jos cu genti din piele. Am folosit un obiectiv wide, Nikkor 18-70. Dupa ce s-a vazut cu produse cumparate, tanarul vanzator a devenit foarte prietenos si dornic sa apara intr-un cadru in care isi prezinta cu mandrie marfa.



Pe femeile musulmane le fotografiezi mai greu. Desi din punct de vedere legal drepturile femeii sunt puternice in Tunisia, spre deosebire de alte tari musulmane, multe dintre acestea poarta capul acoperit iar viata lor sociala este destul de redusa. De exemplu, nu vei vedea aproape niciodata femei stand la o cafenea cot la cot cu barbatii. Majoritatea isi petrec timpul avand grija de copii, facand piata sau pregatind mancarea. Am fost surpins sa intalnesc la o terasa mica, in aer liber, pe o straduta laturalnica trei femei stand la o masa.. In general, in lumea araba, acesta este un teritoriu masculin. Le-am fotografiat, dar am fost imediat admonestat. Mi-am cerut scuze si m-am indepartat.



Un cadru cu o femeie musulmana acoperita din cap pana in picioare in negru poate este un cliseu, dar nu m-am putut abtine sa nu surpind in vizor o tanara imbracata in negru langa zidurile Ribatului (manastirea fortificata din Sousse).





Batranii din medina stau cat e ziua de lunga in poarta casei sau a magazinului, urmaresc trecatorii si vorbesc cate in luna si in stele cu vecinii sau cu oricine doreste a fi un partener de discutie. Este o modalitate buna, se pare, de a petrece timpul si poti sa intri usor in vorba cu ei - vei afla imediat multe lucruri interesante despre lumea araba. Curtea Ribatului din Sousse este folosita uneori de copii ca loc de joaca. Nu am fost bagat in seama de catre acestia, si astfel am putut fotografia linistit vreme indelungata.



Am parasit cu greu acest loc pitoresc, plin de culoare si viata. In cateva ore deja parca ma integrasem cumva in aceasta lume, comunicam mult mai usor cu cei din partea locului. Stiam ca am sa revin aici cel putin inca o data. Desertul si oazele

Daca ajungi in Tunisia nu se poate sa nu calatoresti si spre sudul tarii. Desertul Sahara si oazele sunt obiective pe care nu trebuie sa le ratezi. Ai grija cum iti vei proteja aparatul foto. Incearca din cand in cand sa il mai pui inapoi in geanta, deoarece s-ar putea ca a doua zi sa fi surpins in mod foarte neplacut de nisipul de pe el si, Doamne fereste, din el. Chiar daca ai un body etans (Nikon D3 sau D3X de pilda), praful si nisipul tot iti vor da de furca. Chebika si Tamerza sunt doua oaze montane ce ofera cateva privelisti unice. Intr-o tara in care o ploaie este sarbatoare nationala, printr-o ironie a sortii, localitatile cu acelasi nume din aceste doua oaze au fost distruse de inundatii in anul 1969, lasand in urma numai niste ruine. Populatia a fost mutata, dar oazele atrag multi turisti dornici de aventura, permitand localnicilor sa castige un ban in plus de pe urma acestora.

O fetita imi ofera un colier simplu din pietricele colorate. Sustine ca este facut de ea si doreste sa mi-l daruiasca. Stiu ca dupa aceea imi va cere un dinar. I-l dau si ii fac o fotografie cu ruinele oazei in planul indepartat.



Aici oamenii parca sunt un pic mai tristi, mai resemnati. Viata e mult mai grea in centrul si sudul Tunisiei. Putinele castiguri se fac in mare parte de pe urma turismului.



Trei tineri stau pe o stanca si vorbesc. Sub ei, se pravaleste ceea ce tunisienii numesc "Marea Cascada", desi poate nici nu are 10 metri inaltime. Dupa ce ii fotografiez le fac cu mana iar ei imi zambesc si imi raspund la salut.



Imi vine mult mai usor sa fotografiez dupa experienta avuta in Sousse. Aici lumea este parca mai calma, mai asezata. Nu au multe sa iti vanda si se multumesc cu mai putin.

As repeta oricand aceasta experienta fotografica in lumea musulmana. In concluzie: cere voie inainte sa fotografiezi; daca totusi ai fost surpins sau ai deranjat pe cineva cu aparatul foto, cativa dinari ar putea rezolva problema destul de usor; femeile sunt mai greu de fotografiat si nu vor sta la discutii cu tine; incearca sa intelegi aceasta lume mai intai si apoi incearca sa o surprinzi in imagini; daca esti amabil si comunici cu cei pe care ii intalnesti, ti se vor deschide mai multe oportunitati.

Un articol de Alex Axon: www.axonphoto.com alex, alex axon, axon, vechi, tunisia, intre, intre vechi