Despre Nikon D3S. Cristian Preda, Gazeta Sporturilor

Desi sint Canonist de aproape 15 ani apropierea de Nikon nu este meteorica. Inceputul in fotografie l-am facut cu nemuritorul Zenit, apoi am pus mina pe un Nikon FG, iar pe parcursul anilor mi-a trecut prin mina tot ce avea Nikon de valoare. FM 2, F3, F4, F5. A urmat apoi era digitala primul model fiind un D1X iar ca a doua camera aveam, funny, un Canon 1 RS, decizie acceptata de nevoie dar care mi-a dezvoltat masa musculara. La Olimpiada de la Beijing am tras zilnic cu Nikon preponderent cu D3, insa datorita cererii mari erau zile cind prindeam doar D300 sau D700, pastrind Mark III ca a doua camera.

Deci Nikon nu este o necunoscuta pentru mine si nu m-a surprins propunerea baietilor de la Skin prin care ma rugau sa le fac o comparatie intre Nikon D3s si Canon, numai ca nu aveam ce model sa pot echivala cu ultima gaselnita a galben-negrilor. Mark IV inca se lasa asteptat iar cu Mark III comparatia nu isi are rost, modelul celor de la Canon fiind un esec de la lansare, ceea ce a insemnat sfirsitul suprematiei ultimului deceniu pentru Canon. Brandul nu era de ajuns si ceea ce sustin de un timp incoace s-a adeverit.Oamenii nu se mai lasa pacaliti de nume.Stiu ce vor sa cumpere si ceea ce vor, in primul rind, este fiabilitate si calitate.

Am pus bijuteria pe un lung de 400mm f/2,8D ED-IF AF-s II si am purces la drum, directia Mioveni, unde se disputa un meci din etapa a 14-a a Ligii de fotbal, International Curtea de Arges - CFR Cluj. Ma bucuram, stiam ca nocturna este buna. Ajung la fata locului, ma echipez indoctrinat cu echipamentul alpinistului veteran, ma postez docil in coltul desemnat si astept cu nerabdare sa forjez bijuteria care a luat fata celor prezenti. Mindru nevoie mare si atent sa nu ma pierd in infinitul meniu al camerei, incep sa orbesc. Prin vizor imi disparea treptat imaginea, Din ce in ce mai difuz, mai sters, mai obscur. Nu pooot sa cred, s-a aburit lentila. Ei as! Pe teren s-a lasat o ceata crunt de deasa, care transforma totul intr-un cadru staniu, jucatorii prindeau chip si forma cind se apropiau la mai mult de 15 metri, iar cind se departau deveneau niste stafii.

Primul impuls a fost sa testez camera in prioritate de diafragma, A, ca sa pot testa sistemul de masurare, insa ceata mi-a dat peste cap planul, asa ca am fost nevoit sa trec pe M. Arunc instantaneu sensibilitatea ISO la 800, ce imi oferea o viteza acceptabila de 800/2,8. Stiam cum arata definitia la ISO 800, asa ca urc la 1600 ISO, iar viteza urca si ea la aproape 2000. Wow, ce belfereala, imi zic, insa cheltuiala era facuta de mine si tot eu plateam nota. Caci, pe masura ce subiectii se apropiau si imi umpleau cadrul, eram nevoit sa dau de degetel ca sa compensez efectul de refractie a luminii prin ceata. Si apoi sa revin. Sistemul de autofocus s-a comportat impecabil, se agata de tricouri asa cum ochiul le vedea ca niste pete difuze, si fara sa aibe jocul specific zum-zum, ca si cum nu ar avea de ce sa se prinda. Incredibil cum sta focusul lipit de ei, nu se clinteste un zvic macar, o mica pierdere nu are. Daca i-ar face baietii astia si un sistem automat care sa declanseze cind pocnesc din buze, ar fi minunat. Sau telepatic, zic.

Cei de linga mine zimbesc, si nu doar pentru ca oamenii de la stadion se pregatesc sa dea foc la niste cauciucuri care sa ajute la risipirea cetii. Si asta chiar linga noi. Buuuuun, asta mai lipsea. Ceata si fum, combinatia de sinucigas. Oricum, jucatorii nu se vad, cred ca jucau din instinct, ghicind locul in care se afla mingea dupa miscarile corpului, anticipind. Jucau in orb. Doar focusul lui D3s ii vede pe toti. Pe moment, scapam de fum, tipul renunta sa aprinda anvelopele, iar prima repriza se termina.

Si, ca prin minune, asa cum a venit, ceata dispare. Instantaneu. Repriza secunda incepe fara ceata, iar eu incep sa ma joc cu sensibilitatea si abilitatile ei. Urc sensibilitatea la 3200 si nu observ nici o modificare fata de 1600. Ma duc in 6400 si doar atunci o usoara diferenta. O duc in 128000 si trag ca un hapsin cu 4000/5. Nici in cea mai insorita zi nu am avut asemenea cifre. Se termina si meciul, scap de ceata. In masina, caldura ma moleseste, iar eu adorm cu gindul copilului satisfacut care si-a vazut jucaria.

A doua zi, plec la Stuttgart, alta aventura, dar fara 400mm, doar cu un 24-70mm f/2.8G ED AF-S tocmai bun de plimbare turistica prin orasul care gazduieste cel mai mare tirg de Craciun din lume. Din pacate, nu l-am putut folosi prea des din cauza focalei scurte, care nu ma ajuta foarte mult. Mai mult am filmat si pot spune ca este impecabil. Desi nu sint de acord cu modul de filmare la o camera profi. As fi preferat sa aiba un sistem propriu wifi sa pot descarca imaginile in laptop fara sa mai folosesc un card reader si sa ma scape de grija schimbarii cardului. Expunerea este senzationala, ce vezi aia masoara, nu supraexpune, nu subexpune. Detaliile sint impresionante, culorile mai calde decit in modul de fotografiere. Nu ma intrebati de meniu, este imens si ti-ar trebui o viata ca sa studiezi toate optiunile pe care ti le ofera camera. (Puteti urmari un film realizat cu D3S aici: http://www.youtube.com/watch?v=mchESbcibGM)

In drum spre Bucuresti, ma afund in scaun si incep sa trag concluzii. Cu ce difera fata de Canon, in afara de directia de rotatie a focalei la zoom? Ergonomic sta mai bine in mina, este mai inalt iar degetele nu se lovesc de corp. Butonul de scharf din spate este mai mare si mai usor de gasit iar pozitia mainii este mai fireasca, dar joystikul de schimbare a zonei de scharf imi pare dificil de folosit. Din punct de vedere optic Nikon este renumit pentru design si calitatea sticlei, iar sistemul de autofocus este impecabil. Odata ce a gasit subiectul il pierde greu din scharf. Detaliile si textura sint placute chiar si la 6400 ISO. Iar sistemul wireless de flashuri si cum se pot folosi impreuna este absolut impresionant.

Nu stiu ce inseamna initiala s a lui Nikon D3s. Eu i-am spus special, special, caci asa este. Se apropie mult de ceea ce asteptam ca forma si continut si nu cred ca mai am mult de asteptat pina sa fie construita camera care sa imi indeplineasca toate mofturile. Tinjeam de ceva vreme sa pun mina pe D3s, asa cum tinjesc sa pun mina si pe Mark IV, si pe modelele ce le vor succeda. Asa cum am tinjit dintotdeauna sa am un F5 al meu, si in final l-am avut. Nikon iti da acel sentiment de siguranta care iti creaza premiza ca poti face orice. Senzatia pe care o ai cind il simti in mina este una de orgoliu si mindrie. Dar astea sint subiectivisme personale.

Text: Cristian Preda, Gazeta Sporturilor

Fotografiile prezentate sunt brute si nu au fost postprocesate (cu exceptia mentiunilor legate de detaliile tehnice si a dimensiunii).

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!