Fotografa si visatoare - un interviu cu Alexandra Sandu
Alexandra Sandu ne-a atras atentia pentru prima oara printr-o fotografie inscrisa la un concurs foto pe nikonisti.ro. Am descoperit apoi proiectele si seriile foto ale Alexandrei pe site-ul sau personal, alexunu.ro si am fost impresionati. Am vrut sa stim mai multe despre aceasta tanara talentata asa ca i-am propus sa ne acorde un interviu. Speram ca entuziasmul si talentul ei sa va inspire la fel de mult si pe voi.
Nikon: Iti propun sa incepem acest interviu cu un scurt excurs imaginar. Sa zicem ca organizezi o expozitie foto personala si la vernisaj apar o multime de oameni care nu stiu absolut nimic despre tine. Sunt insa foarte curiosi sa afle cat mai multe despre autoarea fotografiilor expuse. Ce le spui?
Alexandra Sandu: Am tot amanat o expozitie foto “serioasa” tocmai pentru ca imi doresc mult ca atunci cand o sa fac asta fotografiile expuse sa vorbeasca singure, iar privitorii, dupa ce pleaca, sa simta ca m-au cunoscut. Momentan explorez – fotografia si, odata cu ea, pe mine. Deci acum n-as putea sa spun multimii imaginare decat lucruri obisnuite, cum ca am 27 de ani, traiesc din fotografie si imi place sa spun povesti – in imagini, in scris, cum se nimereste.
Nikon: Daca tot am inceput sa zburdam pe taramuri onirice haide sa vorbim si despre proiectul Daydreamers. Cum a inceput, unde a ajuns la finalul lui 2011, si ce se va intampla in viitor cu acest proiect?
Alexandra Sandu: Daydreamers a inceput din dorinta de a expune pe pagina personala o serie scurta de fotografii care sa creeze o stare de bine. Ideea a aparut cand m-am trezit razand singura prin casa la nu mai stiu ce gand, iar realizarea a derivat din conceptul asta de “daydreaming”, asa cum il vedeam eu – liniste, lumina, intimitate, pasteluri etc. Mi-am propus sa fotografiez vreo 20 de persoane care stau cu ochii inchisi si se gandesc la ceva frumos, dar in momentul in care am anuntat pe facebook ca am nevoie de voluntari pentru un proiect cu portrete, au inceput sa apara tot felul de oameni, unii pe care nu ii cunoscusem inainte. Si un prieten mi-a spus intr-o seara, in timp ce eram la studio, “ce-ar fi sa aduni 1000 de daydreamers?”. Asa ca dintr-o serie foto, proiectul “Daydreamers” s-a transformat intr-o colectie de oameni uniti de niste trasaturi comune care mie mi se par foarte frumoase – oameni pozitivi, cu mintea deschisa, relaxati, care se implica si au nevoie sa identifice in jur altii la fel ca si ei. Pot sa ma laud ca am cunoscut peste 1000 de oameni frumosi care au toate datele sa schimbe lucruri in bine si fara bunele lor intentii n-ar fi existat proiectul asta. Imi doresc sa finalizez cu o petrecere la care sa vina toata lumea, sa se cunoasca, sa danseze, sa proiectam imagini, poate chiar sa strangem bani pentru visatori mai putin norocosi.
Nikon: Exista in imagini visatori cunoscuti: cantareti, actori, fotografi. Cum i-ai convins sa participe la proiectul Daydreamers?
Alexandra Sandu: Pai cei mai multi dintre ei imi erau prieteni si au participat cu mare drag, fara sa se lase convinsi. Altii au venit pentru cate o sedinta foto la studio si cand au vazut fotografii din cadrul proiectului si-au exprimat dorinta de a participa.
Nikon: Fotografiile din portofoliul tau, in afara celor de calatorie, sunt realizate in studio in masura covarsitoare. Exista o motivatie anume a alegerii studioului in defavoarea luminii naturale? Ce anume te atrage la fotografia de studio?
Alexandra Sandu: De fapt ma atrage mai mult lumina naturala. Studioul este un spatiu comfortabil, cu lumina controlata, pe care multi dintre clienti il prefera, este comod sa imi desfasor activitatea acolo si economisesc mult timp. Probabil ca in viitor ma voi manifesta mult mai des in medii „reale”.
Nikon: Acum cateva luni ai postat pe blogul tau un scurt film de vacanta realizat cu un Nikon COOLPIX AW100. Cum ti se pare acest aparat? Il folosesti si in afara vacantelor la mare?
Alexandra Sandu: E mic, usor si imi place sa-l tin tot timpul cu mine, in caz ca gasesc vreo locatie interesanta sau cine stie ce moment magic se desfasoara in fata ochilor mei si trebuie sa-l imortalizez cu orice pret (nu s-a intamplat asta pana acum dar mai stii?). E suficient de wide, se misca repede, iar pentru vacante chiar e perfect, mai ales sub apa si la capitolul filmari. O sa revin cu noi exemple la finalul lui ianuarie, dupa ce ii fac cunostinta cu apele Tailandei.
Nikon: Ai absolvit o facultate din cadrul Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografie. Cat de mult a contat pentru cariera ta teoria deprinsa in scoala si experienta din UNATC?
Alexandra Sandu: In facultate am invatat sa caut sens in fiecare imagine. Vedeam film dupa film si trebuia sa inteleg dincolo de prima interpretare – de ce s-a folosit lumina asta, de ce aici a spus nu stiu ce, de ce a tacut, de ce s-a montat asa, de ce gestul asta si nu altul, de ce, de ce, de ce. Dupa mult exercitiu incepi sa le prinzi usor si le aplici chiar si pe oamenii de pe strada. Simpla aparitie a unui om poate spune atat de multe – alegerea hainelor, tinuta, privire, un accesoriu in plus, nimic nu e intamplator si suma tuturor detaliilor compune o poveste. Cred ca asta ma ajuta in fotografie.
Nikon: In fotografia de calatorie si in cea urbana te concentrezi foarte mult asupra oamenilor, portretele fiind preponderente. Ce anume cauzi sa surprinzi in mod predilect? Ce te intereseaza sa inteleaga cei care privesc fotografiile din lucrurile pe care le-ai vazut in calatorie?
Alexandra Sandu: Cred ca daca te duci in varful muntelui si stai singur, izolat, in mijlocul naturii, calatoria pe care o faci este de fapt una interioara. Cred ca in cele din urma cobori printre oameni sau macar simti nevoia sa dai un telefon. De-a lungul calatoriilor mele am invatat ca, dincolo de ce se intampla la un nivel profund personal in interiorul tau, diferenta intre o calatorie frumoasa si una mai putin frumoasa nu e data de locul in sine ci de oamenii pe care ii intalnesti. Imi doresc sa cred ca lumea e un loc mai degraba frumos si imi doresc sa iubesc oamenii. Poate de asta ii tot fotografiez. Iar daca privitorii se indragostesc de oamenii din fotografiile mele inseamna ca e bine.
Nikon: Sa incheiem tot cu un exercitiu oniric. Suntem la finalul anului 2016. Tocmai urci pe scena unei mari sali de expozitii sa vorbesti despre fotografiile vernisate, pe care o audienta foarte numeroasa le-a admirat in ultimile cateva zeci de minute. Unde esti si ce anume spui audientei?
Alexandra Sandu: Ca sa revin la primul raspuns, cel mai mult mi-as dori sa nu spun mai nimic si nimeni sa nu simta nevoia sa puna vreo intrebare – si nu in felul ala rau in care fiecare abia asteapta sa manance si sa plece acasa. Nu stiu daca in 2016 dar cred ca mi-as dori sa fotografiez de-a lungul timpului momente de viata autentice iar imaginile expuse sa vorbeasca despre fericire, despre viata traita cu dragoste si munca facuta cu pasiune.
"Hope is a good thing, maybe the best of things... and no good thing ever dies" (Shawshank Redemption)
alexandra sandu photography
A fost adaugat 1 comentariu
citeste tot
citeste tot
citeste tot
Chasing The Light - Interviu la Photokina cu Florian Schulz, fotograf si videograf
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot