In jungla amazoniana cu membrul NPS Bogdan Pistea
Intrucat este primul “articol” de acest gen pe care il scriu se poate spune ca sunt pe un teren necunoscut…. asa cum am fost si in jungla. Si nici acum, dupa cateva zile bune de holbat la o pagina goala nu imi este clar de unde sa incep sa va povestesc experienta mea, asa ca o sa ma relaxez si o sa pun pe hartie cateva impresii.
Am avut pentru prima data ocazia sa vizitez Brazilia in 1999. M-am intors acasa cu un singur vis – sa ma intorc si in mod specific sa ajung in jungla amazoniana. Cincisprezece ani pot parea o perioada lunga sa astepti sa-ti implinesti un vis… dar timpul zboara…
Asa ca vara aceasta mi-am “racolat” doi prieteni, mi-am impachetat rucsacul, am facut o selectie drastica a echipamentului foto pe care l-am luat cu mine, mi-am sarutat familia si m-am urcat in avion cu destinatia finala Rio Branco, capitala statului Acre, undeva la granita Braziliei cu Bolivia si Peru. Planul - o vizita prelungita la tribul Yawanawa.
Dupa ce am aterizat in Rio Branco am fost preluati de un localnic, calauza noastra. Urmatoarea etapa a calatoriei a fost un rodeo pe patru roti timp de sapte ore. In mica localitate Sao Vicente ne-am “ambarcat” in urmatorul mijloc de locomotie: o barca in care ne-am aplatizat partile dorsale pentru urmatoarele 8 ore “navigand” in sus pe raul Rio Gregorio. Daca cineva va povesteste vreodata cat de minunat este sa mergi cu o barcuta prin jungla… sa nu il credeti!!! Dupa cateva ore ne dureau toate oasele, entuziasmul ne cam parasise si aparatul mi se parea din ce in ce mai greu. Spre seara, am ajuns in final la destinatie, Aldeia Nova Esperanca.
Pentru urmatoarele trei saptamani am fost “cazati” intr-o coliba, am invatat sa dormim in hamac si sa convietuim pasnic cu paienjenii si tarantulele de pe acoperisul din frunze de palmier al “locuintei” noastre.
In asezamantul in care am stat sunt aproximativ 200 de persoane, din cele 1000 cat numara intregul trib. Sunt niste oameni ospitalieri si relaxati. Am fost surprins sa constat ca trasaturile lor aduc mai degraba cu cele ale eschimosilor decat cu cele ale amerindienilor. Le place sa fie fotografiati. Ne-a luat ceva timp sa ne obisnuim cu linistea de acolo. Liniste profunda. Dupa clasica perioada de “sevraj” am inceput sa gust lipsa semnalului la telefon.
Trei saptamani fara semnal. Mintea are timp sa se deconecteze si incepi sa-ti auzi gandurile cu o intensitate greu de descris. Timpul se dilata. Mi-am petrecut multe rasarituri si apusuri pe faleza de langa rau cu aparatul de fotografiat in mana incercand sa fotografiez magia acelor locuri. Am avut timp noptile sa stau si sa numar stelele, departe de orice lumina electrica. M-am simtit mic, sub o mare de “diamante” care nu inceteaza sa ne fascineze.
A fost o placere sa surprind diverse momente din viata de zi cu zi a tribului si sa particip la ritualurile si obiceiurile locale. Au … tratamente pentru diverse probleme (chiar si pentru lene – aviz interesatilor). Un stomac sanatos e mai mult decat binevenit. Ne-am vopsit pe fata in modul lor traditional. Si acest vopsit e considerat un tratament. De dansat, nu am dansat, dar e fascinant sa le urmaresti miscarile. Muzica lor e minunata!
Intr-un mod relaxat am fost pusi la treaba ajutand la cules papaya si palmito. Am fost si la pescuit, mai bine zis la vanatoare de pesti, noaptea cu sulita la lumina lanternei (e bine ca nu s-a bazat nimeni pe captura noastra).
Nu pot decat sa spun ca… e alta lume.
Nikon, cand a auzit de locatia pe care aveam de gand sa o vizitez mi-a oferit spre testare un NIKKOR AF-S NIKKOR 16-35mm f/4G ED VR, pe care l-am montat pe un Nikon D800. Majoritatea pozelor de mai jos au fost facute cu acesta. Mi-a placut foarte mult, il consider ideal de luat in calatorie fiind usor si robust. Este un obiectiv de o calitate optica foarte buna, focalizand rapid, precis si silentios.
citeste tot
citeste tot
Record national: Cea mai mare gigapanorama din Romania realizata cu Nikon D800 si NIKKOR AF-S 800mm
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot