Sa invatam din fotografii - de Petrisor Iordan
Dupa ce invatam sa folosim aparatul si cum trebuie sa compunem, ce mai urmeaza? Aparent totul e simplu, principiile generale ale compozitiei sunt usor de inteles, iar functiile aparatului au un numar finit. Si totusi, este evident ca de aici inainte incepe adevarata provocare pentru cine nu vrea sa se rezume la instantaneele de vacanta. Propun deci incepatorilor sa urmeze un curs de fotografie in care fiecare va fi in acelasi timp instructor si invatacel, unde curicula va avea un format dedicat interesului personal - vizionatul fotografiilor marilor maestrii. Evident, nu trebuie sa includem in lista toti marii fotografi, ci doar pe aceia din zona noastra de interes, nu trebuie sa le vedem toate fotografiile, ci doar pe acelea care ne plac mai mult, nu trebuie sa vedem numai vechii clasici, ci si pe cei contemporani. Cu siguranta putem invata multe lucruri si ceea ce este cel mai important este ca fiecare invata altfel, dupa nevoia si puterea lui, adica asa cum trebuie atunci cand vrei sa-ti gasesti un drum al tau.
©Alfred Steiglitz, 1927
©Annie Leibovitz, 2007
Privind aceste fotografii si cautand explicatii pentru felul cum au procedat autorii putem sa le descoperim povestea, sa experimentam virtual metodele prin care au reusit sa ne inspire si sa ne transmita ceva. Daca repetam aceast exercitiu si ne orientam atentia catre un gen preferat de fotografie sau catre un grup de fotografi favoriti vom incepe, incet, sa le invatam “reteta” succesului: cum au procedat cand au fotografiat anumite subiecte, cum au impus acel sens subiectiv, ce ne atrage cel mai tare atentia la o fotografie, ce au in comun fotografiile dintr-un proiect etc.
Fotografia poarta asadar o parte din istoria modului sau de realizare, orice fotograf avand un fel propriu de abordare tehnica si tratare artistica in raport cu ceilalti. Multe din aceste “standarde” personale se vad, altele se deduc iar unele, mai ascunse si inaccesibile, se pot cunoaste prin intermediul informatiilor provenite de la autor si critici. Putem spune asadar ca o fotografie este rezultatul unor decizii care, odata intelese, pot fi considerate elementele unei lectii, de o calitate corespunzatoare valorii lucrarii in discutie.
©Arnold Newman Stravinsky, 1946
©Chris Jordan, 2004
Pentru ca sunt cel mai usor de inteles, se poate incepe cu chestiunile tehnice: modul in care s-a reglat expunerea, lungimea focalei obiectivului, incadrarea subiectului, inaltimea punctului de statie, distanta pana la subiect, zona unde s-a realizat focusul s.a. Toate aceste optiuni au de obicei legatura cu subiectul, si mai precis, cu modul in care acesta s-a vrut a fi redat. Fiecare din ele, mai mult sau mai putin, au influentat in mod sigur sensul in care imaginea este receptata. O fotografie clara cu profunzime mare de camp va reprezenta realitatea mai “obiectiv” decat una in care se recurge la artificii tehnice prin care se sterg detaliile; folosirea teleobiectivului va decupa o mica parte din realitatea fotografiata, favorizand o proiectie mai abstracta, pe cand superangularul va introduce o senzatie pronuntata de adancime; timpii de expunere lungi accentueaza senzatia curgerii timpului pe cand cei scurti ne ofera o radiografie a momentului.
©Cindy Sherman 1977
©Hiroshimo Sugimoto, 1998
Ca sa ne fie si mai usor de explicat motivul prezentei anumitor efecte in acele fotografii, nu ar fi rau sa ne preocupe gasirea unor informatii legate de timpul in care au fost produse, directiile artistice si personalitile care au influentat autorul. Vom descoperi astfel motivul diferit al prezentei unui obiect “miscat” intr-un daguerotip in comparatie cu o fotografie sportiva de azi, diferentele majore de concept intre fotografiile “blurate” de catre pictorialisi si cele “blurate” ale unui postmodernist, scopul folosirii unui superangular la fotografia de nud din secolul 20 si utilitatea acestuia in fotografia de reportaj din zilele noastre etc.
In afara acestor mijloace si proceduri tehnice, o alta modalitate prin care ni se influenteaza perceptia este felul cum acestia si-au prelucrat imaginile: diferenta intre alb-negru si color, nivelul contrastului, prezenta granulatiei, schimbarea expunerii sau a culorilor. Sa ne intrebam care sunt avantajele care decurg din aplicarea acestora? Daca autorul nu ar fi procedat asa, ar fi aratat prea banal sau ar fi spus altceva? Ce arata bine, ce diferentiaza imaginile acestor artisti de fotografiile noastre, care este diferenta intre realitate si modul in care aceste lucrari o prezinta? Subiectul pare realist sau idealizat? Uneori, la marii fotografi munca de laborator reprezinta aproape jumatate din procesul de creatie al unei variante finale; daca ne uitam la fotografiile lor, care sunt aspectele pe care le putem asocia aceastei contributii si in ce fel ne influenteaza cand privim fotografia?
©Lisa M. Robinson, 2007
©Man Ray, 1936
Orice autor care este preocupat sa comunice ceva cu ajutorul imaginii, va avea, de asemenea, o optiune distincta in ceea ce priveste compozitia si modul de iluminare. Analiza modului in care este organizat continutul imaginii ne va ajuta sa deprindem felul in care se poate evidentia subiectul, viziunea creativa si evidenta cu care sunt aplicate, sau nu, principiile compozitiei. Asezarea elementelor trebuie privita in relatie cu scopul autorului, cu ideea pe care doreste sa o transmita, si imbraca diverse forme de expresie: poate oferi un spectacol grafic, decorativ, o senzatie dinamica, poate fi rezultatul unei viziuni geometrice, poate sa centreze atentia direct pe subiect, sau dimpotriva, sa creeze un drum sinuos care leaga mai multe centre de interes intr-o poveste vizuala mai complexa. Si aici e interesant de vazut cum au fost tratate subiecte similare de catre diferiti autori, care e diferenta intre tratarea diferitelor subiecte da catre acelasi autor sau in ce fel au fost aplicate aceleasi principii la subiecte diferite.
©Philippe Halsman 1970
Cel mai important lucru ramane totusi acela de a intelege scopul pentru care a fost facuta fotografia, ce a vrut fotograful sa ne spuna. Acest lucru va limpezi o mare parte din intrebarile esentiale, va justifica deciziile din planul tehnic si artistic si va da sens modului de asociere a acestora. Reconstituirea acestor sensuri este legata nu numai de activitatea de documentare dar si de capacitatea noastra de a rezona pe aceleasi frecvente spirituale cu autorul, de a intra in universul de cunoastere si traire al acestuia. Care este motivul realizarii acelei fotografii? Ce pare mai important, imaginea lumii reale sau expresia celei interioare? Ce intelegem si ce simtim cand o privim? Este o lucrare artistica sau o imagine documentara? In functie de gen, interpretarea va necesita o educatie artistica sau dimpotriva, pregatire in domenii din sfera economiei, sociologiei, stiintelor naturii, politicii.
©Sebastiao Salgado, 1994
Cunoasterea acestor teme si a solutiilor gasite pentru ilustrarea lor de marii maestrii ai fotografiei ne va forma, in timp, un reflex de gandire mult mai complex, prin care vom analiza rolul comun al elementelor in comunicare si vom depasi obisnuinta de a rezolva (doar) problema expunerii si a compozitiei. Putem vedea mai clar rolul pe care il putem avea, discretia sau excesul de la nivelul mijloacelor, cat sunt de adecvate si la ce folosesc. Putem apoi sa facem diferenta intre autori, intre stiluri, sa comparam, sa alegem si de ce nu, sa incercam.
Articol de Petrisor Iordan - fotograf si instructor
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot