Chenonceau
Dupa masa de pranz si avand in vedere caldura de afara, o siesta sau chiar un somn bun mergeau la fix! Insa castelul era doar la cateva minute distanta si nu se cadea sa il facem sa astepte...
Diferenta de scriere intre numele localitatii Chenonceaux si castelul Chenonceau ii este atribuita proprietarului castelului din perioada revolutiei Franceze care, se spune, ar fi renuntat la “x” pentru a diferentia intre ceea ce constituia un simbol al regalitatii si republica.
Castelul este construit chiar pe raul Cher, un afluent al Loarei, lucru ce il face unul dintre cele mai interesante locuri de vizitat. Un vechi castel fortificat si o moara au fost demolate pentru a face loc lui Chenonceau, din primele ramanand un singur turn, restaurant in stil renascentist si o fantana.
Chenonceau este un “castel al doamnelor” se pare, deoarece cei mai de seama detinatori ai acestuia au fost, incepand cu anul 1547, Diane de Poitiers, Catherine de Medici, Louise of Lorraine, Louise Dupin, Marguerite Pelouze si Simone Menier.
Chenonceau vazut de pe malul raului Cher.
Dormitorul lui Diane de Poitiers. Regele Henri al II-lea a donat acest castel amantei lui, Diane. Dupa moarte regelui, sotia acestuia, Catherine de Medici a luat castelul inapoi in schimbul lui Chaumont-sur-Loire.
Dormitorul lui Catherine de Medici, remarcabil prin tapiseriile de pe pereti ce ilustreaza teme biblice, proverbe si fabule.
1/10, ISO 3200. Fara alte comentarii.
Galeria masoara 60m in lungime, 6m in latime si primeste lumina naturala prin nu mai putin de 18 ferestre. Initial era folosita ca si sala de bal, iar in timpul primului razboi mondial a fost transformata in spital. Peste 2000 de soldati raniti au fost ingrijiti aici.
Dormitorul celor 5 regine. A primit acest nume in memoria celor doua fiice si trei nore ale lui Catherine de Medici. Din nou impresionantele tapiserii ce ilustreaza teme istorice si biblice.
Bucatariile se afla la baza castelului avand iesire directa la rau. Astfel, aprovizionarea lor se facea rapid si eficient cu barcile. Sper ca nu spalau vasele direct in rau, desi probabil era cea mai buna solutie pe atunci si nu era neaparat ceva poluant.
Gradinile lui Diane de Poitiers.
Castelul Chenonceau vazut din gradinile lui Catherine de Medici
Amboise
Si uite asa mai taiam inca un castel de pe lista, urmatorul fiind Amboise, aflat la nici 16km. Deja nu mai aveam rabdare sa vizitam interioare decorate in stil renascentist si dormitoare opulente, oricum, aveam o vaga banuiala ca nu s-ar fi comparat cu Cheverny sau Chenonceau - asta ca sa avem un argument mai solid pentru care sa bifam Amboise ceva mai superficial, adica doar din exterior.
Asta nu ne-a impiedicat sa aflam cateva barfe istorice si despre Amboise. Castelul a fost construit undeva in secolul al IX-lea, iar din secolul al XV-lea a fost confiscat de monarhie si a devenit o resedinta favorita a regilor. Se spune ca regele Charles al VIII-lea a murit la castel dupa ce a dat cu capul intr-o grinda aflata deasupra unei usi. Incepand cu secolul al XVII-lea, castelul a fost abandonat si apoi transformat in inchisoare. In timpul revolutiei franceze o mare parte a fost demolat, iar din 1840 a fost declarat monument istoric.
Castelul Amboise
Leonardo da Vinci si castelul Amboise
Leonardo da Vinci a fost un oaspete de seama al regelui Francis I la Amboise, unde a trait si a lucrat incepand cu 1515. Nu se stie daca este adevarat, dar se spune ca da Vinci ar fi ingropat chiar aici, intr-o capela de langa castel.
Se mai incheiase inca o zi pe valea Loarei, iar urmatoarea se anunta si ea destul de plina. Ca de obicei, ne-am trezit a doua zi devreme, pentru a pleca pana in ora 9. Urmatoarea cazare era in Nantes, iar lista de castele la care urma sa oprim din Blois si pana in Nantes nu era deloc scurta: Villandry, Azay Le Rideau, Chinon, Saumur, Angers. Era clar ca nu aveam sa intram in toate, deja ne plictisisem de castele pana peste cap. Era ultima zi de castele din fericire, nimeni nu mai avea chef de regi, regine, tapiserii minunate si asa mai departe.
Pentru a gusta mai mult din drumurile pitoresti am setat GPSul astfel incat autostrazile sa fie scoase din ecuatie, mai ales ca urma sa ne oprim destul de des. Am fost cat se poate de inspirati si am avut parte de niste drumuri deosebite “pe sate” si uneori chiar drumuri “de tara”, numai ca “drumul de tara” la ei este perfect asfaltat. Lanuri nesfarsite de grau se intindeau de o parte si de alta, casute cochete ne faceau cu ochiul, iar vacile Milka (versiunea franceza alb-negru) rumegau tacticoase.
valea loarei, alex axon, nikon d3s
A fost adaugat 1 comentariu
citeste tot
citeste tot