VIA PANAM: Atingand Inaltimi - de Kadir van Lohuizen
In episodul 2 din expeditia Via PanAm, fotojurnalistul Kadir van Lohuizen, care urmeaza autostrada pan-americana din Chile in Alaska, ne descrie calatoria sa la minele de lithium si lacurile sarate din Bolivia.
Desi autostrada pan-americana nu trece prin Bolivia, cred ca aceasta tara este foarte interesanta si nu o pot exclude din proiectul Via PanAm. Este o tara in care multi migreaza, cu 80% din populatie nativi indigeni. Bolivia este prima tara din America Latina in care a fost ales un presedinte indigen, Evo Morales. Am mai vizitat aceasta tara si cunoscund aceste lucruri am dorit sa o includ in proiectul meu.
In timpul calatoriilor mele am decoperit ca exista un tren care circula de la Calama, in desertul Acatama din Chile pana in Uyuni, in sudul Boliviei. Dar cand am ajuns in Calama am primit informatii contradictorii: unii localnici spun ca trenul merge la Uyuni, altii spun ca nu. Aflu pana la urma ca nu mai merge, fiind inlocuit de autobuz, care a devenit cel mai rapid mijloc de transport (asa cum pare a fi in aproape orice tara din America Latina).
In autobuz experimentez cu adevarat catararea pe platoul bolivian Altiplano, unde granita este la aproape 5000 de metri altitudine. Peisajul este uimitor dar aerul este din ce in ce mai sarac in oxigen si simt ca incepe o usoara migrena. Mi-am propus sa iau contact cu oamenii cu care calatoresc, sa invat despre modul lor de viata si sa le aud povestile.
Pentru acest proiect despre migratie in cele doua Americi am dorit de asemenea sa inteleg distantele pe care oamenii de aici trebuie sa le parcurga, acolo unde conditiile de drum sunt grele si distantele foarte mari. Calatoria este dificila, dar lumina in autobuz este izbitoare, asa ca se pare ca voi obtine o imagine mai mult decat decenta din aceasta calatorie!
Imagine din autobuz facuta cu Nikon D700, obiectiv 17-35 f2.8 la 35mm f4.5, 1/3200, ISO800
Copyright Imagine © Kadir van Lohuizen / NOOR
Am fost pe drum de ceva timp si echipamentul meu (Nikon D3S, Nikon D700 si Nikon COOLPIX P7000) nu mi-a creat niciodata probleme. In lunile care vor urma voi trece prin numeroase tari si voi continua sa testez echipamentul foto Nikon in conditii extreme de altitudine, diferente mari de temperatura, si mai ales in cele mai prafuite locuri.
Inainte de a incepe acest proiect am cercetat tarile pe care le voi vizita ca sa am o idee despre doua-trei povesti despre migratie din fiecare tara, lasand insa loc si pentru neprevazut!
O poveste pe care am vrut sa o acopar in Bolivia a fost "Salar de Uyuni" - cel mai mare lac sarat din lume. Peisajul este uimitor, dar adevarata poveste este despre zacamintele de litiu descoperite recent. Litiu ai spus? Da, combustibilul pentru majoritarea bateriilor din zilele noastre si mai ales combustibilul de viitor pentru autoturisme. Deci, cum spun unii, Bolivia ar putea deveni Kuweitul noii lumi - in cazul in care o fac bine.
Fotografie a celui mai mare lac sarat din lume, facuta cu Nikon D700, 30mm f4.5, 1/2500, ISO-200
Copyright Imagine © Kadir van Lohuizen / NOOR
Prima mina de litiu a fost deschisa, intrebarea este cum sa ajung acolo si mai ales cum sa obtin aprobarea sa fotografiez. Nu numai ca este dificil de ajuns acolo, mina fiind in mijlocul lacului, dar este si o zona cu acces interzis. Dar sunt inca o data norocos pentru ca-l cunosc pe Daniel Caballero, care este fotograful oficial al presedintelui Boliviei - el are legaturi extinse si cu un telefon la Ministerul Minelor vizita este aranjata.
Nu am nicio idee la ce sa ma astept. O mina de litiu - oare cum arata? Pe drum intr-acolo surprind imagini magice: un exemplu mai jos, o insula pare ca pluteste in cer.
Imagine a unei mine de litiu realizata cu Nikon D3S, 105 mm f2.8, 1/1600, f11, ISO200
Copyright Imagine © Kadir van Lohuizen / NOOR
Este clar ca a plouat; mult. In cazul in care lacul sarat ar trebui sa fie secat, acum este inca acoperit cu apa acolo unde sunt minele de litiu. Terenul de la suprafata minei este acoperit cu o jumatate de metru de apa, asa ca mersul pe jos pana acolo nu este o optiune, mai ales patru ore de mers pe jos!
Un fotograf are nevoie de o privire atenta si un simt special al subiectelor interesante, dar de asemenea de o doza de noroc. Sa ai acces este foarte important: daca te-ai documentat foarte bine pe un subiect si stii exact ce vrei sa faci este mult mai usor sa obtii acces intr-un loc in care altii nu pot intra. Cel mai important este sa ai pe cineva care sa te puna in contact cu persoana potrivita. Uneori poti sa te duci pur si simplu acolo unde vrei sa fotografiezi, dar de multe ori ai nevoie de cineva care sa te ajute.
Evident ca asta presupune niste costuri reprezentand comisioane pentru persoanele de contact sau pentru traducatori, dar in aproape toate circumstantele vei simti ca toate taxele iti sunt "returnate" datorita imaginilor pe care vei putea sa le obtii din zonele cu acces restrictionat.
Desi voi petrece doar doua saptamani in Bolivia, mai am inca doua povesti despre migrare pe care vreau sa le fotografiez si urmatoarea oprire este Siglo XX, minele de cositor, aflate la o altitudine de 4500 metri.
Am fost acolo acum patru ani, asa ca sunt familiar cu zona. Ideile nu vin chiar din senin; se cristalizeaza pentru ca citesti ceva (eu urmaresc constant stirile) sau pentru ca ai fost acolo, ca in acest caz. Minele sunt oficial inchise din anii '80, dar, datorita pretului mare al staniului si al cererii in crestere la nivel mondial, este un magnet pentru oameni din toata Bolivia care vin sa lucreze aici. Cand am ajuns am realizat un lucru: daca vreau sa fac aceasta poveste trebuie sa intru inauntru cu minerii.
Fotografie a minerilor boliviani facuta cu Nikon D700, Obiectiv 17-35 mm f2.8 la 19mm, f2.8, ISO6400 Copyright Imagine © Kadir van Lohuizen / NOOR
Sa fiu cinstit, este inspaimantator. Pentru ca minele sunt oficial inchise nu exista standarde de securitate pentru a mentine tunelurile sigure. Ca rezultat, unele tuneluri s-au prabusit si nu exista aproape de loc lumina, cu exceptia aceleia de pe casti. La inceput se face frig, foarte frig, apoi temperatura creste pana la 45 de grade! De asemenea este incredibil de umed si incep sa imi fac griji pentru camerele foto - arata ca si cum ar fi fost scufundate in apa, iar obiectivele sunt acoperite cu un strat gros de condens, dar functioneaza. Incredibil. Nu trebuie sa fac modificari la aparatura ca sa obtin fotografiile pe care le vreau.
Caldura ma ucide, iar lipsa de oxigen este inspaimantatoare si un lucru este sigur: tunelurile nu au fost construite pentru un olandez de doi metri inaltime... Nu am fost niciodata mai fericit sa vad lumina soarelui!
Fotografie a Clubului Lithium facuta cu Nikon COOLPIX P7000, 6 mm 1/11.2 f3.5, ISO-1600 Copyright Imagine © Kadir van Lohuizen / NOOR
Ultima poveste despre migrare pe care vreau sa o prezint din Bolivia este despre fermierii care cultiva coca. Un subiect interesant pentru ca insusi presedintele Boliviei, Evo Morales, a fost un fermier care cultiva coca. Fiind la putere, a schimbat legile pentru a ingadui oamenilor sa cultive coca pentru uz personal si vanzari in catitati mici (de exemplu ceai) - ceea ce inainte era ilegal. Motivul invocat de presedinte este ca planta de coca a fost folosita dintotdeauna ca medicament, ceai si, cum prefera unii, pentru mestecat.
Mediul de lucru se schimba dramatic comparativ cu minele. Parasesc podisul "altiplano" si patrund in jungla. Ploua, nu doar cateva ore, ploua timp de trei zile incontinuu, exact cat timp aveam sa fotografiez. Am mai facut fotografii in ploaie inainte, problema este ca fermierii nu culeg coca cand ploua, pentru ca nu pot usca frunzele. Am nevoie de imaginea unui fermier culegand frunzele de coca, altfel pierd un element crucial din poveste.
Fotografie facuta cu Nikon D3S, obiectiv 50mm f1.4 la f2.8, 1/800, ISO 400
Copyright Imagine © Kadir van Lohuizen / NOOR
In ultima zi am noroc - gasesc o familie care culege chiar si cand ploua, pentru ca altfel plantele culese vor fi prea vechi. Nu este placut sa fotografiezi in ploaie, dar poti folosi ploaia in povestea ta. Nici pentru camerele foto nu este indicat sa le expui la ploaie dar cu noile protectii la umezeala din camerele Nikon am mult mai putine motive sa ma ingrijorez. Cel mai mare efort este sa mentin lentilele uscate. Aceasta fotografie a unei familii in ploaie este un bun mod de a incheia calatoria in Bolivia.
Fotografie facuta cu Nikon D3S, obiectiv 50mm f1.4 la f5, 1/32o, ISO 400
Copyright Imagine © Kadir van Lohuizen / NOOR
Urmatoarea mea destinatie este Peru: o tara mare, foarte diversa. Acum studiez, cautand sa mentin un echilibru in subiectele pe care vreau sa le relatez. Un subiect ar fi despre protectia mediului si altul sper despre doua familii care traiesc in nordul tarii.
Ma atrage si Columbia, am mai fost acolo de trei ori in trecut, relatand despre conflictul intern si despre luptele intre guerille, guvern si trupele paramilitare, asa ca stiu in ce ma bag. Va fi un capitol foarte important in proiectul meu avand in vedere ca in Columbia este cel mai mare numar de refugiati din lume: migratie in masa in acest caz.
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot