Fotografia wildlife cu Marius Ioan Groza
Fotografia wildlife este, in opinia mea, unul dintre cele mai interesante, solicitante si fascinante genuri de fotografie. Fiecare sesiune foto reprezinta o experienta noua, unica prin apropierea de un alt individ animal cu personalitate proprie. Practic, fotografia de wildlife inseamna multe ore de plimbari in natura, indiferent de conditiile meteo, timp indelungat petrecut pe internet si printre carti pentru cautarea de informatii utile despre subiecti, si intr-un final cateva ore sau chiar zile de asteptat intr-o ascunzatoare. Un exemplu elocvent in acest sens este realizarea imaginii de mai jos.
Mierla de apa (Cinclus cinclus) - Nikon D7000; AF-S NIKKOR 300mm f/4D; 1/500 sec; f/4.0; ISO 1000
Pasarea fotografiata mi-a atras atentia intr-o zi de iarna, in timp ce ma plimbam pe malul Somesului in Cluj-Napoca cautand pitigoi codati. Atunci am observat pentru prima data o pasare de culoare bruna cu o pata alba pe piept care disparea sub apa cat ai clipi si apoi aparea la cativa metri in aval pentru a disparea din nou dupa cateva minute. O fotografie de la distanta si comportamentul ei m-au ajutat sa o identific foarte usor cu ajutorul unui determinator - Mierla de apă (Cinclus cinclus). Citind putin despre ea am aflat ca este o pasare speciala, care-si foloseste aripile pentru a inota sub apa in cautarea hranei. De asemenea descrierile speciei mentinau si ca aceasta are un teritoriu de aproximativ 2 km liniari si ca porneste la vanatoare dintr-un punct la care se intoarce dupa un anumit interval de timp. Astfel, a doua zi m-am indreptat din nou spre locatia unde am observat-o prima data si am revazut-o asezata pe un betigas langa un palc de copaci pe malul celalalt al raului. M-am asezat pe un scaun si i-am urmarit comportamentul. De aici disparea sub apa iar la intervale de aproximativ 15 minute revenea.
Dupa ce am urmarit-o timp de o ora am plecat spre casa gandindu-ma la o modalitate de a o fotografia cu obiectivul de 300mm la o distanta atat de mare (raul avea o latime de cca 15 metri in locatia unde urmaream mierla). Atat lumina soarelui cat si reflexia acesteia in apa mi-ar fi fost de mare folos daca as fi fotografiat pasarea din unghiul in care ma aflam – lumina venea din spatele meu iar apa ar fi reactionat ca reflector reducand umbrele nedorite. Astfel fotografiatul din barca ar fi reprezentat solutia ideala, daca nu aveam nevoie de bani pentru un viitor convertor. O alta solutie ar fi fost o ascunzatoare realizata in mijlocul raului, dar asta ar fi insemnat sa-mi petrec cel putin o ora in apa rece ceea ce era exclus avand in vedere temperaturile mici din acea perioada (temperaturi mai mici de 0 grade Celsius).
Astfel, singura solutie plauzibila era surprinderea mierlei de pe malul opus punctului meu de observatie. Vegetatia densa de aici si lumina care cadea in spatele subiectului imi ingreunau putin situatia dar vroiam sa risc din dorinta de a surprinde minunata vietate. Urmatoarea zi am fost din nou prezent pentru 2 ore pe malul pe care am poposit de fiecare data si am inceput sa-mi imaginez viitoarea fotografie in timp ce urmaream din nou comportamentul pasarii. La finalul acestei zile am hotarat ca urmatoarea data propice pentru fotografiat o voi petrece pe celalalt mal, in apropierea pasarii pe care doream sa o fotografiez.
Reprezentare grafica a pozitiei fotografului in raport cu pasarea fotografiata
Astfel, dupa 2 zile am plecat spre locul cu pricina luandu-mi cu mine un izolir, o bucata de material de camuflaj si aparatura foto. La destinatie m-am asezat intr-un spatiu de 1 metru patrat (la aproximativ 3 metri de locatia unde vazusem pasarea asezandu-se cel mai des), m-am acoperit cu materialul de camuflaj si am asteptat. Dupa o ora de stat pitit in cele mai neconfortabile pozitii zaresc mierla. Aceasta se aseaza la locul ei si incepe toaletarea. Bucuros de sosirea ei ma pregatesc pentru fotografiat, imi pozitionez usor obiectivul spre aceasta, imi pregatesc incadrarea, reusesc sa declansez de doua ori dupa care mierla se sperie si pleaca. Fotografiile sunt un dezastru… desi incadratura era buna, lumina de asemenea, pasarea umplea frame-ul, 2 bete ”obraznice” imi distrug visul de a avea o fotografie buna cu aceasta pasare interesanta. Dar cum rabdarea e trasatura cea mai de pret a fotografului de wildlife si cum stiu sigur din observatiile mele ca mierla va revenii in cel mai scurt timp ma relaxez si mai astept 15 minute …. inca 15 minute … inca 15 minute….. Dupa 2 ore pasarea revine. Spre multumirea mea aceasta se aseaza in fata betigaselor buclucase si se obisnuieste repede cu sunteul shutter-ului neobosit. Dupa aproximativ 100 de cadre aceasta isi vede de drum si… la fel fac si eu.
Cu alte ocazii insa, norocul iti poate surade alegandu-te cu rezultate bune dupa doar o ora de plimbare in parc. Imaginea urmatoare dovedeste acest lucru.
Canaras (Serinus serinus)- Nikon D7000; AF-S NIKKOR 300mm f/4D; TC-14E II; 1/640 sec; f/5.6; ISO 800
Dupa 3 ture de parc am observat acest canaras asezat pe un mic tufis si exersandu-si glasul melodios. Incerc sa ma apropii tiptil de acesta sperand la un portret dar… ghinion, pasarea zboara. Imi vad din nou de drum iar la tura 4 de parc zaresc din nou minunatia asezata in tufisurile putin inalte. Ma indrept incet spre ea iar dupa 2-3 fotografii realizate de la distanta mare zboara din nou. Norocul face ca aceasta sa se aseze pe o crenguta inalta si sa inceapa sa cante din nou. Lumina era perfecta, pozitia era perfecta, nu mai era necesar decat sa ma apropii si sa gasesc background-ul potrivit pentru fotografie. Cativa pasi inspre canarasul ocupat cu cantatul si cativa spre dreapta ma duc mai aproape de acesta si imi modifica background-ul dintr-unul alb oferit de un cer cu nori, intr-unul verde oferit de coroana unui pin. Doua click-uri si am obtinut fotografia.
Alteori o informatie utila de la o cunostinta te scuteste de plimbarile lungi si zadarnice si te indruma direct la locatia plina de activitate. Astfel, un pont de la un prieten biolog, legat de prezenta unei familii de piciorong (Himantopus himantopus) in Turda, ma face sa ma indrept cu pasi repezi spre aceasta localitate. Spre uimirea mea, pe langa aceste pasari deosebite reusesc sa mai observ inca 7 specii pe care nu le-am fotografiat inca. Dintre toate aceste specii m-am indragostit de micul prundaras gulerat, o pasare mica, foarte bine camuflata in zona cu nisip si pietris in care se hranea. Frumusestea lui si faptul ca fotografiile de pe internet cu aceasta specie mi-au fost tot timpul foarte dragi m-au determinat sa-l aleg ca subiect principal al viitoarei sesiuni foto. Cu prima ocazie, m-am reintors in Turda unde, intr-o dimineata insorita la 6:15 imi pregateam ascunzatoarea. Deoarece am observat ca prundarasul isi petrece mare parte din timp pe malul unor balti m-am gandit sa-mi asez aparatul undeva aproape de mal dar intr-un loc in care sa nu-mi tradez foarte usor pozitia.
Reprezentare grafica a pozitiei fotografului in raport cu pasarea fotografiata
Astfel am ales ca loc de ascunzis o mica movila cu verdeata, mi-am asezat pelerina pe acesta si m-am acoperit din nou cu o bucata de material de camuflaj. Doua ore am stat ascuns, timp in care prin fata mea dar, la distante considerabile, s-au perindat toate speciile posibile. Intr-un final se apropie de malul vizat de mine si prundarasul. La inceput, timid si speriat de fiecare sunet al shutter-ului si apoi tot mai increzator, acesta mi-a oferit ocazia sa fiu aproape de el si sa realizez aceasta fotografie.
Prundaras gulerat mic (Charadrius dubius) - Nikon D7000; AF-S NIKKOR 300mm f/4D; TC-14E II; 1/1250 sec; f/8; ISO 500
Desi consumatoare de energie si timp fotografierea vietatilor salbatice va ramane pentru mine cel mai frumos mod de a petrece timpul liber. Biologia impreuna cu fotografia devin astfel combinatia ideala pentru mine ca iubitor de natura, cu o mare dorinta de a observa si imortaliza un moment din viata necuvantatoarelor, moment care va deveni intr-un final o amintire placuta, un trofeu.
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot