Nikon D4 - Stapanul intunericului - Test de Mircea Bezergheanu

Binecunoscutul fotograf Mircea Bezergheanu a realizat primul review-ul din Romania al lui Nikon D4, cel mai performant DSLR din lume. Pe langa testele clasice de zgomot de imagine si cele mai putin clasice de interval dinamic, acesta face o comparatie si cu predecesorul D3s si arata care sunt diferentele intre cele doua modele.

Cu siguranta, cei de la NASA se vor bucura, dupa ce Nikon a scos la vanzare cel mai performant DSLR produs de ei pana acum. Astfel, vor putea fotografia si ei fata nevazuta a lunii, fara blit! De fapt revolutia a inceput acum 4 ani, cand Nikon D3 spulbera limitele valorilor ISO folosibile la modul real. Acum ce sa zic, daca la Nikon D3 aveam nevoie de lumanare, pentru a fotografia dupa apusul soarelui, la Nikon D4 nu mai sunt nevoit sa folosesc lumanare!

Si culmea, coafura rezista! In sensul ca am reusit sa fotografiez un sacal, ce aluneca prin noapte, bazandu-ma pe autofocus. Voi posta cele 2 cadre trase in conditii in care orice sistem autofocus nu face decat sa se balbaie lamentabil. Vom ajunge si la capitolul acela, acum insa voi incerca sa leg un review care sa raspunda la cateva intrebari, pe care si le pun multi dintre noi. Vreau sa va avertizez ca va fi un review atipic, realizat pentru mine, pentru a afla cum se comporta aparatul in conditiile reale, in teren. Am evitat conditiile sterile de testare, cu lumini de blit, controlate, care favorizeaza de cele mai multe ori rezultatele testelor.

Am pus aparatul in cele mai grele situatii de iluminare, uneori cu surse multiple, care produc un haos in "mintea" oricarui procesor de imagine. Am fotografiat la ISO mare, in situatii in care trebuia sa si subexpun, mai exact subiecte luminate intens, pe fundal intunecat (situatie comuna la Wild life), tocmai pentru a vedea la modul realist care e limita acestui aparat. Asta, deoarece am gasit pe net diverse pareri si teste comparative, care clamau vocal faptul ca nu merita trecerea de la Nikon D3s, la Nikon D4.

Trebuie sa recunosc, Nikon D3s inca tine steagul sus, este o camera capabila, dar noul model, Nikon D4, are cateva atuuri, care nu pot fi intelese doar citind si comparand fisa tehnica a celor doua camere. Iar greseala unora din cei care au facut comparatiile ar fi tocmai faptul ca nu au impins aparatele la limita, au folosit conditii "medii" de stres, aflate in zona de "confort" pentru ambele modele. 

Nu voi prezenta insa un comparativ, voi puncta doar zonele in care D4 se detaseaza usor de modelul mai vechi, precum si noutatile absolute, de care Nikon D4 nu duce lipsa. Nu am sa enumar acum dimensiuni, greutate sau alti parametri fizici pe care sunt sigur ca le stiti deja, dar voi spune ca designul lui D4 este unul care mi-a placut in mod special, iar ergonomia oferita este deja la un nivel superior.

La capitolul ergonomie am remarcat iluminarea butoanelor, care mi-a amintit de noptile cand incercam sa fac ceva peisaje, chinuindu-ma sa iluminez aparatul cu telefonul sau cu o lanterna frontala.

Schimbarea care nu m-a incantat din cale afara, a fost la nivelul sursei de alimentare, aparatul fiind dotat cu un model nou de baterie, incompatibil cu cele 4 baterii pe care le am de la D3. Noua baterie area chiar si o capacitate mai mica decat vechile baterii, dar numarul de cadre realizate cu acesta capacitate micsorata este comparabil cu cel realizat de Nikon D3. Singurul avantaj, ca sa vad totusi jumatatea plina a paharului, ar fi ca acum avem un timp de reincarcare micsorat cu 20 - 25%. Asta este extrem de folositor in cateva situatii specifice.

O alta schimbare "semispectaculoasa", dar revolutionara, este la nivel de mediu de stocare. Prima impresie, atunci cand am avut contact cu specificatiile lui D4, a fost de mirare/dezamagire. Dupa ce am folosit camera echipata cu noul card de memorie XQD, am inteles ce primeam de fapt: cel mai performant mediu de stocare, ce depaseste lejer tot ce e mai bun in oferta Compact Flash.

O memorie ansamblata intr-o carcasa mult mai mica si mai robusta decat CF-ul, folosind sistemul de contact prin alunecare (gen SD), contact mult mai fiabil decat pinii folositi pentru CF. Noile memorii au si alt avantaj, in afara de rata mare de transfer (125 Mb, fata de 90 Mb la CF), sunt mai ieftine decat CF-urile de aceiasi capacitate. Momentan sunt produsea doar de Sony, si au  doua capacitati: 16 si 32 Gb.


Dar astea pot parea plictisitoare, senzatia adevarata o veti avea atunci cand trageti o rafala de 80 de cadre, iar memoriile se vor comporta admirabil, golind buffer-ul extrem de eficient.

Cu siguranta, multi se vor intreba: Si la ce foloseste sa mitraliezi atatea zeci de cadre, cand fotografii adevarati realizau FOTOGRAFIA doar cu o singura declansare? Am sa va dau unul dintre exemple, o situatie in care o rafala prelungita ma poate ajuta sa scot fotografia dorita.

 
In Spania, participam ca fotograf la Fiesta Moros y Cristianos, un spectacol plin de viata, ce tine cate 3-4 zile, cu momente in care sunt reeditate atacurile piratilor Mauri, ce davastau tarmurile Spaniei acum cateva sute de ani. Si noaptea, pe plajele luate cu asalt, incercam sa fotografiez momentul in care tunurile detonau, aruncand obuzele. Am pasit plin de aroganta pe acele plaje, cand mi-am luat D3-ul, considerand ca va fi floare la ureche!

Ei bine, surprize, surprize! Nu reuseam sa ma sincronizez si sa estimez corect timpul scurs de la aprinderea fitilului pana la detonarea propriuzisa. Uneori era mai lung, alteori mai scurt, iar buffer-ul D3-ului era prea mic pentru a acoperi decalajul. Asa ca declansam si ramaneam fara buffer pana sa detoneze, ori incercam sa nu declansez imediat dupa aprinderea fitilului si ma trezeam ca tunul detona inainte de a incepe sa declansez eu...


Sa va mai spun cum e sa focalizezi pe niste siluete ce se agita prin noapte? Ca lumina aveam doar cand era foc la gura tevii! Acum abia astept sa ajung in iulie acolo, sa fac tunurile alea de ras!

Revenind, trebuie sa recunosc, noile memorii, realizate de Sony, cred ca se vor impune pe gama pro, la urmatoarele generatii de aparate foto. Iar eu am chiar o frustrare ca nu au dotat aparatul cu ambele porturi de memorie XQD! Au ales sa pastreze un port de memorie CF, probabil in ideea ca utilizatorii au deja CF-uri performante, la care nu ar renunta cu placere in momentul asta.

Au incercat un compromis, dar pe mine nu m-au convins, mai ales dupa ce am tras folosind XQD-ul. Ca o paranteza, producatorul ofera un card XQD si un cititor dedicat, in fiecare cutie de Nikon D4! Surpriza a fost ca nu au anuntat asta in prealabil. Iar daca suntem la capitolul asta, in Romania este oferit si un blit SB 910 gratuit, celor care achizitioneaza in perioada asta aparatul. Precomenzile au depasit orice asteptare, iar oamenii sufera privind zilele din calendar, pana la urmatoarele loturi pentru vanzare.


Noul modul care gestioneaza expunerea, alaturi de noul senzor, fac viata mai usoara atunci cand fotografiati in conditii atipice. Am fost atent si la modul de reproducere a pielii umane, sunt si aici imbunatatiri. Portretele de mai sus au fost realizate la temperaturi sub zero grade, asa ca nuantele pot sa para usor fortate. Nikon D4 reproduce cu mare acuratete nuantele, pana la valori fanteziste ale ISO.

 Am trecut apoi aparatul si prin studio, simuland o sedinta foto de produs, tot cu iluminare dificila, extrem de contrast, dar cu subiect negru pe fundal negru. Ma intreseau gradienti, precum si detaliile in negru. Rezultatul e acesta:

 Am facut si ceva macro, atent la finetea detaliilor. Trageti singuri concluziile:

Dar interesant pentru un aparat de asemenea calibru, este comportamentul la iluminare slaba, de slaba calitate (din punct de vedere al balansului de alb), cu subiecti in miscare rapida. Si unde puteam sa gasesc formula completa? La o sala de Tae Bo si Fitness.

Un cadru la 33000 ISO:

17000 ISO:

9000 ISO:

6400 ISO:

7200 ISO:

65000 ISO:

Am trecut apoi pe la Kangoo Jump, cu 12800 ISO:

17.000 ISO:

Am fost multumit cand am vazut nuantele pielii, precum si reproducerea culorilor la valori ISO pana acum fanteziste (65000 ISO)

Cand am iesit de la sala am oprit pe malul Dunarii, pentru un cadru cu timp lung:

Privind astfel peste Dunare, mi-am zis sa scot a doua zi aparatul prin Dobrogea, sa vad cum interactioneaza, chiar daca perioada nu este cea mai buna pentru fotografiat prin zona aia. Asa ca zis si facut:

Nikon D4 fotografiaza pentru prima data Dobrogea:

Stiu, pentru unii nu sunt decat niste pietre, niste texturi; dar pentru mine sunt cu mult mai mult! Am testat si o noutate implementata perfect, care va prinde serios  la public. Cel putin, pe mine, m-a incantat sa gasesc optiunea de a realiza un film TIME LAPSE, fara sa fiu nevoit sa trec fotografiile prin calculator. Totul se petrece in camera, la 2 secunde dupa ce s-a terminat seria de cadre trase, aparatul iti ofera filmul gata ansamblat. Asta inseamna salvarea multor ore de munca! Aceasta functie va fi apreciata de multi utilizatori, cu siguranta.

Apoi am zis sa trecem la subiectul principal, atunci cand vine vorba de Dobrogea: Fotografia de pasari. Dar pentru asta aveam de trecut niste munti, misiune aproape imposibila, chiar daca Muntii Dobrogei sunt de fapt niste dealuri...

Prietenul meu, Gabriel Jinga (viitor posesor de Nikon D4) m-a purtat pe drumuri pe care nu as fi crezut sa vad vreodata o masina, cel putin nu una sanatoasa la cap, dovada stand nenumaratele situatii in care nu ne mai deplasam pe roti, ci prin rostogolire peste pietre:

Dar cum, necum. am reusit sa ajungem si la Vadu, pentru sesiunea de pasari, iar pentru ca sarcina sa fie extrema, am trecut direct la pasari in zbor (BIF):

Ca o paranteza. pentru "pasaricari" raportez urmatoarele specii vazute la Vadu: prima Barza pe anul acesta, la cuib, pe un stalp din sat; Batausi, Ciocintors, Pupaza, Maracinari, Garlite mari, Rata mica, Rata caraitoare, Lingurar, Starc cenusiu, Nagat, multi Grauri...

Asa am constatat ca noul modul AF este o bijuterie tehnologica, rata de cadre perfect focalizate fiind penalizata doar de stangaciile mele. Absolut ireprosabil s-a comportat modulul autofocus, si am sesizat diferente evidente fata de generatia anterioara. Am tras cu D4 atasat la un obiectiv Nikon 600/4 la care am adaugat teleconvertoarele TC 1,4x si TC 2x III. Asa am sesizat comportamentul punctelor de focus sensibile la f 5,6 (TC 1,4x) si cel la f 8 (TC 2x III). Cu TC 2x III viteza de focusare scade dramatic, dar precizia este inca mare.

Senzori in cruce, activi  la teleobiective cu deschiderea maxima la f/4, sau mai mult (2,8-2-1,4) reprezentati cu portocaliu, cei in linie cu alb:

Senzori in cruce, activi la teleobiective cu deschiderea maxima la f/5,6 reprezentati cu portocaliu, cei in linie cu alb:

 Senzori in cruce, activi  la teleobiective cu deschiderea maxima la f/8, reprezentati cu portocaliu, cei in linie cu alb:

Combinatia 600/4 + TC 2x III ( deschiderea maxima la f/8) este astfel viabila, singurele aparate capabile de asa ceva fiind Nikon D4 si Nikon D800.

Sensibilitatea si precizia sistemului AF a fost testata si confirmata de o situatie  neasteptata, cand un Sacal a trecut in fuga peste camp, la jumatate de ora de la apusul soarelui. Aparatul a reusit sa gaseasca si sa mentina focusul pe un animal care se confunda cu iarba prin care alerga, eu fiind la randul meu intr-o masina care mergea! Aici am fost pur si simplu lasat fara piuit! Si am avut parte de o greseala care a fortat serios senzorul: setarea de auto ISO era limitata la 25600, iar dupa ce am fotografiat am constatat ca aveam o subexpunere de -3 trepte! Cadrul acesta, tras cu alt aparat, ajungea in secunda 2 la cosul de gunoi. Nu este o reusita prea mare cadrul in sine, ci faptul ca aparatul a fost competent, si mi-a permis realizarea lui. Singurul incompetent din ecuatie am fost eu, care nu am schimbat limita maxima pentru auto ISO...

Inainte de apusul soarelui am avut si o sesiune foto la Popandau, dar asta nu a pus nici un fel de probleme:

Iar acum a venit timpul sa va prezint rezultatele testari la valori ISO cuprinse intre 100 si 203200.

Cadrul de test a fost realizat pe lumina de slaba intensitate, fara blit-uri, iar subiectul negru a fost plasat pe un fundal intunecat, pentru a simula o situatie reala cat mai dificila din punct de vedere al zgomotului de imagine. Voi pune cadrul in ansamblu, apoi crop la 100% din centrul imaginii.

La sfarsit am lasat testarea comportamentului la subexpuneri de pana la -12 trepte, pentru a ne face o idee despre performantele Dinamic Range. O sa va intrebati la ce foloseste sa faci o fotografie subexpusa cu mai mult de 3 trepte si sa o prelucrezi pentru a scoate ceva din ea. Eu am fost nevoit sa recuperez detalii si culori din penajul aflat in umbra extrem de intensa, al unei pasari ce zbura pe un cer luminos. Un astfel de aparat imi va permite sa fac recuperari, imposibile cu putin timp in urma!

Testul este prezentat astfel: primul cadru este jpg-ul rezultat din NEF, asa cum arata acesta pe monitorul aparatului, de la -7 trepte in sus doar un simplu cadru negru, lipsit de detalii. Urmatorul cadru este cel recuperat din acelasi NEF, cu o simpla editare a curbelor. Rezultatele pot fi vizualizate pe blog-ul In Tufisuri.

Am constatat ca pana la 6 trepte de subexpunere pot recupera foarte bine detaliile si culorile, iar la 12 trepte subexpunere inca mai regasesc detalii in fotografia recuperata. Alt comentariu este de prisos pentru mine. Sper ca genul asta de testare sa fie preluat apoi aplicat si altor marci de aparate. Testarile noastre vor continua, volumul mare de munca nu mi-a permis sa intru in detalii, am incercat sa acopar o plaja cat mai variata de subiecte si de conditii de fotografiat.

Adaug cateva filmulete cu momentele in care declansam in rafala prelungita:

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!