Nikon Fisheye 16mm f/2.8D, "ratoiul cel urat" al trusei foto - de Ovidiu Jelea

De cum a achizitionat obiectivul AF NIKKOR Fisheye 16mm f/2.8D, Ovidiu Jelea l-a montat imediat pe aparatul sau foto, un Nikon D810 si a pornit in cautare de subiecte de fotografiat. Ce impresii i-a lasat obiectivul si fotografiile realizate cu el in diverse ocazii vedeti in articolul urmator:  

1.  ”E pacat sa strici o poza, mai bine folosesti un obiectiv standard!”
2.  ”Aspectul fotografiilor facute cu el e mai degraba deranjant decat dezirabil!”
3.  ”Intr-o serie de poze, pot fi una, maxim doua facute cu fisheye, mai mult e prea mult!”
4.  ”Singurele poze bune facute cu un fisheye sunt cele care nu par facute cu fisheye!”
5.  ”Niciun editor nu va lua in seama pozele facute cu fisheye!”
6.  ”Sub nicio forma nu e bun pentru un reportaj serios, fiind un obiectiv prea... neserios!”
7.  ”Avand in vedere cat de rar il poti folosi, nu merita sa dai banii pe el, mai bine il imprumuti ca sa te joci cu el de cateva ori!”
8.  ”Daca il folosesti, trebuie sa apelezi la post-procesare ca sa corectezi distorsiunea specifica!”
9.  ”Pentru cadre ultra-largi, unde distorsiunea e inevitabila, obiectivele wide cu distorsiune liniara sunt mai bune.”
10.  ”Obiectivul fisheye e fie pentru fotografii saraci, fie pentru cei bogati!”

Acestea sunt doar 10 dintre cliseele pe care le-am auzit sau citit in legatura cu obiectivul Nikon AF NIKKOR Fisheye 16mm f/2.8D. Ultimul dintre ele m-a determinat sa il cumpar. Mi-am luat DSLR ca sa par bogat, un obiectiv care sa ma faca sa par si mai bogat era exact ce-mi lipsea. Glumesc, desigur. :)

Personal nu am avut niciodata vreo problema cu filmele sau fotografiile facute cu fisheye, mai ales cele din domeniul sportiv. In timp, vizionand o multime de materiale foto si video facute cu fisheye, ochiul meu s-a obisnuit cu acest „look”. Am cumparat obiectivul pentru un documentar video pe care il voi face, documentar care include zbor cu parapanta si, pentru ca voi folosi oricum camere care vor filma cu acest efect, am decis sa fac si fotografiile la fel.

Am ridicat obiectivul din magazin si nu am mai avut rabdare sa ajung acasa, sa il miros, sa il pipai si ce mai cuprinde ritualul de despachetare. L-am pus direct pe Nikon D810 si am iesit la o tura prin Bucuresti. Primul lucru pe care l-am remarcat este ca trebuie sa imi antrenez mintea ”sa vizualizeze” cadrele inainte de a apasa pe declansator, chiar inainte de a duce aparatul la ochi. Daca, in cazul folosirii altor obiective, fixe sau zoom-uri, imi lua relativ putin timp ca sa ”vizualizez” cum va arata poza, acest fisheye m-a facut sa ma simt, din primul moment, ca un novice. Si asta m-a provocat in mod placut.

Am inceput cu ceva simplu: interioare de cladiri. Daca la libraria Carturesti nu a fost nevoie decat sa cer voie paznicului, in alte locuri urma sa aflu ca fotografiatul nu e chiar un drept, mai degraba un privilegiu.

Am decis sa abordez cladiri cu sanse mai mici de a fi pazite, asa ca am cautat pe internet ce cladiri abandonate as putea fotografia in Bucuresti. Apoi, timp de un weekend, le-am luat pe toate la rand. Ceea ce parea a fi o activitate banala, un fel de turism constand in vizitare de ruine neomologate s-a dovedit a fi, in realitate, o adevarata aventura. In primul rand pentru ca accesul in aceste ”obiective neturistice” este interzis: sunt proprietati private (de fapt sunt abandonate, dar oficial sunt private), uneori chiar pazite, doar ca paznicii nu le protejeaza de fotografi ci de vanzatorii de fier vechi. Au si de ce: multe dintre aceste cladiri arata de parca ar fi mancate de termite, practic cei care scot fierul din ele, pentru a-l vinde, sparg cu baroasele tencuiala, caramida, betonul, pana la structura de fier, pe care o taie, lasand doar atat cat sa ramana cladirea in picioare. Din aceasta cauza vizitele la interior sunt periculoase, totul e la limita prabusirii, balustrade de protectie nu prea mai exista, in plus, singurele persoane care intra prin aceste ruine sunt oamenii fara adapost, care iti inspira orice altceva in afara de siguranta. E un sentiment ciudat si interesant in acelasi timp experienta vizitarii acestor cladiri abandonate.

Am simtit ca a fost o alegere buna pentru fisheye, practic subiectele erau atat de deformate si deteriorate incat distorsiunea specifica obiectivului nu mai conta. Mai mult, m-am gandit daca alt obiectiv ar fi fost mai potrivit si mi-am dat seama ca nu. Aflat pe acoperisul uneia dintre cladiri am reusit sa agit si o gasca de pescarusi, evident surprinsi sa vada oameni cocotati pe acele ruine, ocazie cu care am facut si prima poza "wildlife":

Fiind deja familiarizat cu pericolul, darapanaturile si mirosurile surprinzatoare, am decis sa inchei tura foto destinata partilor din Bucuresti pe care lumea nu le vede, sau se preface ca nu le vede, cu o vizita in Ferentari. Am facut o singura poza, pe o strada care-ti da un sentiment "fight or flight" imediat ce pasesti pe ea. Lasasem preventiv masina pe o strada laturalnica, pentru a evita sa ma trezesc cu modificari ale caroseiei facute cu pietre sau alte obiecte. Inca din capul strazii, cativa puradei m-au inconjurat, chestionandu-ma curiosi in legatura cu scopul vizitei mele acolo. In secunda in care am dus aparatul la ochi m-am trezit langa mine si cu un tip de vreo 35 de ani, care parea si el foarte curios, insa intr-un mod agresiv. Din fericire stiu cum sa negociez astfel de situatii si momentul s-a incheiat repede, dupa ce tipul s-a convins ca nu are sens sa incerce sa porneasca un conflict, nu inainte de a ma asigura ca, doar daca fluiera o data, ma voi trezi in strada cu vreo 20 de alti baieti la fel de deranjati ca si el de faptul ca fac poze pe teritoriul lor. Poza aceasta a continuat sa irite si dupa ce am postat-o pe contul meu de facebook, unii considerand ca e mai bine sa nu ne prefacem ca astfel de locuri nu exista, altii, fiind oripilati de ideea ca am surprins cu fisheye-ul un loc atat de urat, m-au acuzat ca stric imaginea capitalei. Acest iures a transformat poza intr-unul dintre cadrele mele preferate.

Satul de ruine si gunoaie am decis sa caut si subiecte mai placute, tot pe strazile Bucurestiului.

Intamplator am aflat de pe facebook de un protest al ciobanilor romani, revoltati de faptul ca guvernul vrea sa le limiteze numarul de caini de la stani, asa ca mi-am propus sa vad daca al treilea cliseu din lista de la inceputul acestui articol se adevereste sau nu, mai precis daca pot face un reportaj folosind doar acest obiectiv. Aici vreau sa fac cateva precizari: modul in care imi calculez cadrele pentru un reportaj este inspirat din film, mai precis fotografiez pentru a obtine cate una dintre aceste incadrari:

1.  extreme long shot
2.  long shot
3.  full shot
4.  american shot
5.  medium shot
6.  close-up
7.  extreme close-up

Asta inseamna 7 cadre. Prefer sa ajung acasa cu 14, adica doua din fiecare, uneori 28, maxim 35 de cadre pe eveniment, deci 5 pe incadrare. La final insa, dupa selectie, raman cu maxim 7. Dintre ele elimin mai intai doua, apoi inca doua, ramanand cu 3, care nu sunt niciodata consecutive in lista de incadrari. De exemplu nu voi alege niciodata medium shot + close-up + extreme close-up daca vreau doar 3 poze care sa spuna povestea, ci voi incerca sa fie incadrari cat mai diferite. Nu stiu daca e cel mai bun workflow, insa asa imi place mie sa lucrez.

A devenit repede evident ca, daca nu vreau sa caricaturizez evenimentul facand close-up-uri extreme cu ciobani, va trebui sa folosesc mai mult primele 5 incadrari. Pe de alta parte, o revolutie a ciobanilor care iau cu asalt Casa Poporului, imbracati cu sube si inarmati cu talangi, imbrancindu-se cu jandarmii echipati precum Testoasele Ninja avea oricum un grad de comic care nu putea fi evitat. Am simtit din nou ca Nikon AF NIKKOR Fisheye 16mm f/2.8D este potrivit subiectului fotografiat.

Daca ar fi sa aleg doar 7 cadre din ce am tras, le-as alege pe acestea, care cred ca spun cel mai bine povestea:

O alta ocazie cu care am folosit acest obiectiv a fost intr-un city break la Milano. Incepusem sa ma obisnuiesc cu el, sa vizualizez cum vor iesi cadrele, dar am fost nevoit sa accept ca, daca nu sunt surprinse momente cu o dinamica aparte, sau cu o oarecare doza de umor, pozele cu fisheye vor avea cel putin un aer ”nebunatic”, care poate strica o poza ce ar arata ok daca ar fi facuta cu un obiectiv ”normal”. Cred ca sunt unele cadre care se potrivesc cel mai bine unui fisheye si altele care nu se potrivesc deloc. Provocarea este sa iti antrenezi mintea si ochiul sa vada cadrele si prin acest mod extrem de abordare.

Am folosit obiectivul si in timpul unor evenimente sportive, mai precis doua seminarii de Karate. Obiectivul meu favorit pentru astfel de subiecte a fost si ramane AF-S NIKKOR 14-24mm f/2.8G ED. Lucrand in paralel cu ambele am decis ca imi place in continuare mai mult 14-24, dar ca in anumite unghiuri si situatii 16mm are niste avantaje, insa nu poate sa il inlocuiasca pe primul. Nu as merge doar cu 16mm la un eveniment sportiv, insa l-as lua cu siguranta cu mine, mai ales daca spatiul in care are loc actiunea are linii curbe. De exemplu, intr-o sala de sport clasica, in care sunt multe linii si unghiuri drepte as alege deformarea liniara, insa daca ar fi vorba de o arena, sau de un manej de circ de exemplu, as prefera fisheye.

Am avut ocazia sa trag cu Nikon AF NIKKOR Fisheye 16mm f/2.8D si in fotografia de vacanta, insa nu cat as fi dorit, mai ales ca eu cred ca acest context este si cel in care obiectivul se potriveste cel mai bine. Pozele de tip selfie ies foarte interesante si sunt usor de facut. Unghiul larg si distorsiunea specifica m-au provocat cu adevarat in ceea ce priveste creativitatea, practic cea mai mica modificare a inclinarii aparatului in sus sau in jos schimba complet felul in care iese fotografia.

Din pacate nu am folosit deloc obiectivul pentru fotografie subacvatica, unde in mod clar este un ”must have”, insa avand un minim de experienta in acest gen de fotografie cu Nikon COOLPIX AW100 si vazand ce poate 16mm, sunt tare nerabdator sa intru cu el sub apa, unde toate ”dezavantajele” lui se transforma in calitati.

Inchei acest review cu cateva concluzii. In primul rand consider ca toate ”cliseele” enumerate la inceput, desi pornesc de la un adevar, nu sunt decat limite pe care si le pune singur fotograful. Cu siguranta, daca obiectivul cuiva este sa reproduca alte poze de succes, un obiectiv ca Nikon AF NIKKOR Fisheye 16mm f/2.8D nu reprezinta decat bataie de cap. Fotografia cu el nu este ca o plimbare calare pe un pur sange elegant si bine dresat, mai degraba seamana cu un rodeo, unde orice greseala te face sa te trezesti in praf, 16 mm fiind un armasar naravas. Cred ca este un obiectiv care te face sa iti depasesti limitele, te provoaca sa fii creativ si iti antreneaza modul de a vizualiza cadrele inainte de a trage, din acest motiv el va fi de acum nelipsit din rucsacul meu foto, indiferent de eveniment.

Consider ca poate fi folosit ca unic obiectiv pentru a face un documentar, insa fotograful trebuie sa-si asume aspectul ”traznit” al pozelor si sa il foloseasca in avantajul sau. Cliseul cu ”maxim o fotografie per serie” e prea ”inside the box” pentru gustul meu si cred ca cei care gandesc asa ar trebui sa se orienteze spre alte obiective, acesta nefiind unul care sa-ti permita sa faci cadre bune din prima incercare, mai ales utilizat sporadic. Nu cred ca trebuie comparat sub nicio forma cu preferatul meu, 14-24mm, in ceea ce priveste realizarea de cadre largi. Consider ca aceste obiective se pot insa completa foarte bine unul pe celalalt. Mai cred ca 16mm poate fi luat fara nicio problema ca unic obiectiv de vacanta, lucru care va conduce automat la poze mai putine, mai bine gandite, mai atent lucrate, dar asta depinde mult de dispozitia fotografului de a renunta la unele cadre, pentru ca nu orice poate fi fotografiat cu un fisheye. Acest obiectiv isi are cu siguranta rolul lui intr-o serie trasa la un eveniment sportiv, existand unele sporturi care ”avantajeaza” acest obiectiv, de exemplu paragliding, skateboarding, snowboarding, chiar si ski.

Este un obiectiv mic, usor, bine construit, performant, rapid, luminos si sharp. Nu voi intra in detalii tehnice, ele fiind disponible pe internet in diverse locuri, insa tin sa amintesc cele 7 caracteristici enumerate sunt punctele lui forte. Singurul aspect care ma nemultumeste este capacul, care este scump desi arata ca un lucru ieftin si este total ineficient, la scurt timp dupa cumparare va cadea pur si simplu de pe obiectiv doar daca este inclinat aparatul, ceea ce inseamna ca va fi pierdut 100%. Eu l-am captusit pe al meu la interior cu banda izolatoare doar dupa cateva zile, ca sa nu ma trezesc ca am ramas fara el. Ca si comparatie, capacul de la un borcan din plastic cu iaurt e de 10 ori mai sigur.

Pentru ca am inceput articolul cu 10 motive pentru care sa nu fie completata trusa foto cu acest obiectiv voi incheia cu 20 de ponturi pentru cei care au inteles ca trusa foto fara Nikon AF-S NIKKOR 14-24mm f/2.8G ED e ca mancarea fara sare si piper:

1.  Fotografiaza cu subiectul fix in centru, nu pe margini.
2.  Fotografiaza cu subiectul pe margini, nu in centru.
3.  Incearca efectul de radial blur.
4.  Foloseste efectul de curbura a Pamantului.
5.  Foloseste exagerarea liniilor curbe din cadru pentru ghidarea privirii.
6.  Inclina camera in sus, in jos, spre stanga si spre dreapta, in fiecare situatie, pana inveti sa vizualizezi cadrele.
7.  Foloseste unghiuri extreme, de exemplu aproape de sol si deasupra capului, atunci cand tii camera in mana.
8.  Foloseste efectul de framing.
9.  Fotografiaza in spatii inguste.
10.  Fotografiaza de aproape.
11.  Fotografiaza cu liniile importante (orizont, strada, etc) in mijlocul fotografiei daca vrei sa reduci efectul fisheye.
12.  Foloseste elementele simetrice pentru a echilibra poza.
13.  Fotografiaza cu obiectivul orientat vertical, inspre cer, atat la interior cat si la exterior.
14.  Incearca astrofotografia.
15.  Fotografiaza animale, de foarte de aproape. E ok si cu oamenii :-)
16.  Fotografiaza subiecte care, din diverse motive, nu ar putea fi cuprinse cu alte obiective.
17.  Fotografiaza subiecte care sunt oricum neobisnuite ca forma ori sunt amuzante.
18.  Neaparat, fotografiaza underwater.
19.  Lasa acasa, pentru cateva zile, toate celelalte obiective.

Incercand sa completez cele 20 de ponturi, am recitit ce am scris, ca sa vad daca nu am uitat ceva si mi-am dat seama ca nu am vorbit deloc de bokeh. Nici nu ar avea sens, pentru ca nu are! Probabil si acesta este unul dintre motivele pentru care nu este la fel de utilizat, sunt multi fotografi pentru care o fotografie e buna daca indeplineste 2 cerinte: alb-negru si bokeh. Nu e cazul cu 16 mm, in care tot fundalul va fi clar in jurul subiectului, acesta fiind si motivul pentru care e nevoie de atentie la compozitie. Unii spun ca ar fi bine sa fii atent sa nu iti prinzi propriile picioare in cadru – ar putea fi acesta cel de-al 20-lea pont, dar nu, eu cred ca uneori poti face niste poze si mai faine prinzandu-ti picioarele in cadru.

Prin urmare, ultimul pont pe care-l sugerez pentru fotografierea cu Nikon AF-S NIKKOR 14-24mm f/2.8G ED este:

    20. Incalca regulile!

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!